Europa rămâne în urmă în cursa pentru cucerirea spaţiului

Europa rămâne în urmă în cursa pentru cucerirea spaţiului

La 50 de ani după aterizarea Apollo 11 pe Lună, a doua etapă a cursei spaţiului este în desfăşurare şi Europa trebuie să decidă dacă vrea să intre în competiţie, scrie Politico.

Ştiri pe aceeaşi temă

În noiembrie, miniştri de pe tot continentul european se vor întâlni în Spania, pentru a vedea ce proiecte de sub umbrela Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) să finanţeze. Deciziile care trebuiesc luate includ hotărârea dacă ESA va finanţa un proiect de deviere a asteroizilor, alături de NASA şi cât de ambiţioase vor fi misiunile viitoare de explorare a spaţiului.
 
De asemenea, Europa va trebui să decidă dacă vrea să se implice în militarizarea spaţiului – lucru care creează diviziuni printre statele UE.
 
Întrunirea de la Sevilla va plasa Europa pe traiectoria legată de abordarea proiectelor privind spaţiul, pe parcursul anilor 2020. Aceasta vine în contextul în care UE le cere membrilor săi să consolideze propriul program de finanţare, în timp ce alţi jucători globali precum SUA, China, Rusia şi acum India au propriile lor planuri.
 
„Acum restartăm o cursă a spaţiului”, a spus Marco Fuchs, CEO al companiei aerospaţiale OHB, din Bremen. „Nu este doar o cursă politică între Rusia şi SUA, ci este o cursă mai largă, ca atunci când europenii au ajuns prima dată în Americi. La început au fost spaniolii, portughezii, britanicii şi danezii... dar ulterior a existat un val comercial”.
 

Aglomerarea spaţiului

 
În timp ce în anii 1960, doar cele două superputeri aveau mijloacele de a lansa sateliţi pe orbită, acum peste 70 de ţări au propriile lor agenţii spaţiale, a subliniat Fuchs, în afară de antreprenori ca Jeff Bezos, Elon Musk şi Richard Branson care-şi canalizează averile private spre programele de zboruri comerciale în spaţiu.
 
Cu doar câteva milioane de euro se pot acoperi preţurile pentru achiziţionarea şi lansarea unui mic satelit pe orbită, o sumă care este accesibilă companiilor private.
 
„Preţurile de lansare au scăzut şi accesul la spaţiu devine mai accesibil pentru jucătorii mai mici”, a spus un purtător de cuvânt al Airbus, cea mai mare companie aerospaţială a Europei.
 
Numărul total de sateliţi înregistraţi pe orbită (atât militari, cât şi civili) va depăşi, cel mai probabil, 5.000 în acest an, potrivit agenţiei ONU responsabilă de evidenţa lor. Peste 2.000 sunt operaţionale la acest moment, mii de bucăţi de deşeuri spaţiale de asemenea plutind pe orbită.
 
Pentru că orbita Pământului este atât de importantă pentru fiecare aspect al vieţii, există o presiune din ce în ce mai mare pentru militarizarea spaţiului.
 
Anul trecut, preşedintele american Donald Trump a anunţat planuri de a forma o „forţă spaţială” ca stâlp distinct al armatei, care ar avea scopul de a se ocupa cu ameninţările orbitale. Între timp, anul acesta India a testat o nouă rachetă de distrugere a sateliţilor, iar China şi Rusia investesc în drone orbitale şi bruiaj de sateliţi.
 
Franţa, a cărei industrie aerospaţială este crucială atât pentru mândria naţională, cât şi pentru economie, a prezentat în această vară planurile sale de a desfăşura arme pe orbită, argumentând că trebuie să echipeze sateliţii cu arme automate şi sisteme de lasere pentru a contracara ameninţările. 
Anunţând planul, preşedintele francez Emmanuel Macron a vorbit despre nevoia pentru o „autonomie strategică” în spaţiu. Dar în timp ce Berlinul a cofinanţat sateliţi de supraveghere construiţi pentru Armata franceză, Guvernul german nu este entuziasmat în legătură cu eforturile individuale de a proiecta forţa pe orbită.
 
„Avem nevoie de un răspuns puternic pentru provocările din spaţiu, dar cred că acesta este rolul Agenţiei Spaţiale Europene şi al UE”, a spus, luna trecută,Thomas Jarzombek, europarlamentar al Uniunii Creştin Democrate din Germania şi coordonatorul guvernamental pe probleme aerospaţiale.
Este de aşteptat ca în cadrul unui summit al liderilor NATO, din decembrie, spaţiul să fie desemnat drept un nou domeniu de război, ridicând problema spinoasă dacă un atac acuspra unui satelit care aparţine unui membru al Alianţei este suficient pentru a declanşa măsura apărării colective menţionate în Articolul 5.
 
Principala problemă pentru Europa este dacă aceasta este dispusă să plătească pentru a juca în liga superioară a spaţiului.
 
Cheltuielile pentru spaţiu propuse de COmisia Europeană sunt de 16 miliarde de euro, din 2021 până în 2027 şi au scopul de a acoperi programele de sateliţi şi noi proiecte precum un sistem de comunicaţii guvernamentale sigur şi măsuri pentru rezilvarea problemei resturilor de pe orbită.
 
Suma este mică în comparaţie cu ceea ce fac alţii. Bugetul anual al NASA este peste 20 de miliarde de dolari şi China cheltuieşte în jur de 8 miliarde de dolari în fiecare an pentru propria sa industrie spaţială.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările