Cum îşi împărtăşeau în siguranţă cele mai importante secrete feţele regale din Europa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Castelul Chenonceau din Franţa FOTO SHUTTERSTOCK

Feţele regale din secolul XVI îşi protejau cu mare grijă corespondenţa de curioşi şi spioni folosind încuietori din hârtie şi sigilii pentru a transforma scrisoarea în propriul plic, relatează New York Times într-un articol despre un studiu întins pe 20 de ani al cercetătorilor de la MIT Libraries.

Tehnicile de „lettterlocking” erau măsuri de siguranţă complicate de împăturire a scrisorii şi apoi confecţionării unei încuietori dintr-o fâşie de hărtie tăiată în foaie şi trecută prin perforaţii, peste care era la final aplicat un sigiliu de ceară.

Printre cei care au folosit tehnica s-au numărat  Caterina de Medici în 1570, în perioada când a guvernat Franţa în locul fiului său bolnav, regele Charles IX, Regina Elisabeta a Angliei şi Irlandei respectiv Maria Stuart a Scoţiei ce a trimis o astfel de scrisoare cu doar câteva ore înainte să fie executată prin decapitare.

„Aceşti oameni cunoşteau mai multe metode de a trimite o scrisoare şi ei optau pentru aceasta”, spune Jana Dambrogio, coordonarea studiului cu privire de la politicienii renascentişti şi custode la arhivele MIT.

Tehnica presupunea o mare încredere în propria pricepere, altminteri scrisoarea trebuia rescrisă şi procesul reluat, ceea ce îl puteau costa pe neîndemânatic ore de muncă.

Încuietoarea în spirală necesită mai mult de 30 de paşi şi implică tăierea unui „lacăt”, de cele mai multe ori sub forma unui pumnal sau săbii din marginea goală a scrisorii. Lacătul acţionează ca un ac ce este trecut prin scrisoare după plierea acesteia.

„Este fascinant. Ei se străduiau din greu să-şi clădească securitatea”, spune aceasta.

Scrisoare cu încuietoare trimisă de regina Maria Stuart a Scoţiei FOTO captură Biblioteca MIT

Scrisoare cu încuietoare trimisă de regina Maria Stuart a Scoţiei FOTO captură Biblioteca MIT

Un grup de studenţi  de la MIT, în colaborare cu universităţi din Regatul Unit şi British Library a arătat că arta dispărută a încuierii scrisorilor era folosită pe scară largă de feţele regale europene. Aceştia au conceput o metodă digitală de a citi scrisorile cu încuietoare intactă din arhiva lor, fără a risca să le distrugă.

Luna trecută ei au publicat un nou studiu cuprinzător ce arată că tehnica de confecţionare a unui lacăt din hârtie, folosită iniţial de regine, „s-a răspândit la curţile regale europene prin intermediul corespondenţei regale.

Tehnicile de „lettterlocking” au dispărut în anii 1830 odată cu producţia de masă a plicurilor şi căi mai sigure de livrare a corespondenţei, putând fi considerate precursoarele metodelor actuale de criptare a comunicaţiilor.

Cercetătorii de la Arhivele MIT au prezentat studii de caz şi şi-au propus să ofere instrumente de identificare a scrisorilor încuiate şi deschise cu grijă de destinatarii care le-au reparat pentru a nu mai purta urmele plicului lor.

British Library a deschis o expoziţie ce prezintă o parte din artefacte.

Unul din studiile de caz este o scrisoare trimisă în 1570 de Caterina de Medici ( 1519 -1589), regină şi regentă a Franţei, cu influenţă asupra vieţii politice a ţării timp de jumătate de secol, soldatului, politicianului francez Raimond de Beccarie. Scrisoarea a fost achiziţionată de MIT după ce a găsit-o de vânzare online.

Cercetătorii au creat un videoclip ce reconstruieşte tehnica de împăturire a scrisorii într-un plic sigilat. În lucrarea lor, aceştia trec în revistă procedura pas cu pas mai ales că scrisoarea avea încă intact mecanismul de încuiere.

O altă scrisoare examinată în studiu a fost cea adresată de regina Elisabeta în 1573 bărbatului care curând avea să se urce pe tronul Franţei ca Regele Henry III - o dovadă că tehnica de protecţie a corespondenţei avea o folosire largă la cel mai înalt nivel al negocierilor diplomatice europene .

Două scrisori cu încuietoare trimise de Maria Stuart, regina Scoţiei, între care şi cea  pe care a apucat s-o scrie cu puţin timp înaintea decapitării sale, în 1587, stau mărturie a metodei de împăturire şi sigilare ca o garantare a autenticităţii permiţând recunoaşterea sigură a semnatarului.

Încuietoarea, scrisul de mână şi semnătura aveau puterea de a „construi legături de afinitate şi înrudire în spirit, precum şi oferirea unei garanţii de autenticitate”, argumentează coautoarea studiului Alison Wiggins, de la Universitatea din Glasgow.

„Suntem încă în stadiul de colectare a informaţiilor factuale”, spune Dambrogio, autoarea principală a studiului,adăugând că sunt necesari ani de studiu pentru a obţine o imagine completă a valorii sociale a metodei de protejare a comunicării.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite