Corespondenţă de la Bruxelles. Iohannis poziţionează corect România în jocul european: două opţiuni corecte, energie şi „pachetul de sancţiuni“

Începe să se schimbe ceva, limpede, vizibil, în modul în care România îşi joacă şansele şi cărţile la Bruxelles, în zona marilor decizii. Asta nu înseamnă numai o apreciere asupra sensului votului de ieri pe aceste două probleme fundamentale, lucru deja anunţat cu mai mult timp în urmă, poziţie mai apoi reafirmată de Preşedintele Iohannis ieri de dimineaţă, în declaraţia de presă dinaintea plecării spre capitala europeană.

Este vorba despre mult mai mult, despre un proces foarte complicat, delicat şi ferit cu osârdie de ochii publicului, acela al consultărilor prealabile la nivelul echipelor de negociatori ai fiecăruia dintre şefii de state şi guverne în pregătirea unui mare proiect care presupune o decizie strategică, una care, cu siguranţă, poate schimba fundamental capitole multiple ale economiei europene, având şi dimensiuni politice cu certe implicaţii geo-strategice.

O asemenea idee, devenită acum realitate politică prioritară europeană, este construcţia Uniunii Europene a Energiei, proiect lansat în urmă cu mai mult timp de Donald Tusk, actualul Preşedinte al Consiliului European, pe vreme când era Prim-Ministru al Poloniei. Idee preluată imediat pe circuitul care lansează asemenea proiecte, susţinută aproape simultan de marile familii politice europene, considerată, firesc, drept  primul răspuns coerent pe care Europa se pregătea să-l dea şantajului energetic din ce în ce mai evident al Federaţiei Ruse.

Context în care, de la Bucureşti, a răsunat vocea Preşedintelui de atunci al României, domnul Traian Băsescu care afirma la Adevărul LIVE:  

"Tusk a spus zilele trecute: trebuie să facem piaţa unică energetică. Pentru mine este o glumă ce spune domnul Tusk. Atât timp cât tu, Tusk, când s-a modificat traseul Nabucco, care ar fi rezolvat şi problema de astăzi a Bulgariei, şi problema Ungariei, şi problema Austriei, şi problema Ucrainei, prin ramificaţie către Ucraina, dar chiar şi a Poloniei, tu stai tăcut şi astăzi vii să-mi lansezi proiectul pieţei unice energetice, când eu nu sunt dependent de Federaţia Rusă decât într-o măsură în care îmi pot substitui resursa - trec în termocentrală la consumul pe păcură şi nu mai dau gaze la termocentrală?".

Problemă pentru europeni? Deloc, evident că nici nu le-a păsat. Dar a existat totuşi o consecinţă: scoaterea completă a ţării noastre din circuitul convorbirilor privind proiectul respectiv, dar cu semnalul lansat atunci, în vara trecută, că cei de la Bruxelles aşteaptă cu interes poziţia următorului Preşedinte al României, poate cu o deschidere mai largă spre problematică respectivă şi soluţia europeană proiectată de partenerii noştri.

Este ceea ce s-a întâmplat, odată şi cu refacerea binomului strategic Polonia-România. A avut dreptate acum Iohannis anunţând din timp sprijinul nostru total şi necondiţionat pentru acest proiect? Sunt sigur că a procedat corect şi că a folosit din plin pachetul de informaţii primite. Dar mai bine judecaţi dumneavoastră citind comunicarea oficială transmisă azi-noapte pe site-ul Consiliului European, decizia şefilor de state şi guverne pe care o puteţi accesa integral aici.

Mesajul e clar, de asemenea şi urgenţa, Consiliul European trebuind să primească un raport în acest sens înainte de Summitul său din decembrie. Este vorba, aşa cum prezentam mai în detaliu într-un material anterior, de «accelerarea proiectelor de infrastructură pentru electricitate şi gaz, inclusiv conexiunile mai ales pentru regiunile periferice», «de întărirea cadrului legislativ în ce priveşte securitatea aprovizionării cu electricitate şi gaz». O prevedere deosebit de importantă este cea privind obligaţia ca «toate acordurile privind achiziţionarea de gaz de la furnizori externi să fie pe deplin coforme cu legislaţia UE, mai ales întărind transparenţa acestor acorduri şi compativbilitatea lor cu dispoziţiile existente la nivelul UE în ce priveşte securitatea energetic». Ceea ce, într-o traducere liberă, însamnă acceptarea principiului că nerespectarea legislaţiei existente poate duce mai rapid şi mai uşor la proceduri de tip «infringment», cu penalizările respective în perspectivă. 

Se anunţă posibilitatea «evaluării mecanismelor de agregare voluntară a cererii în conformitate totală cu regulile OMC şi UE în materie de comerţ», ceea ce întredeschide poarta spre formarea de grupuri de state care să negocieze de pe o poziţie unică cu partenerii externi. În fine, printre punctele de interes şi anunţând un domeniu de investiţii prioritare, se cere «elaborarea unei strategii în materie de inovaţie şi tehnologii legate de energie şi climat».

Al doilea capitol esenţial unde România a anuţat corect o poziţie politică foarte fermă, priveşte pachetul de sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse. Vom vedea cum va arăta textul final al comunicatului de azi, până acum am văzut mai multe variante, însă toate confirmă că s-a ajuns la un acord de principiu asupra propunerii negociate de Donald Tusk: prelungirea integrală a sancţiunilor până la finele acestui an, anunţând o legătură fermă şi totală între acestea şi aplicarea integrală a tuturor prevederilor Acordului Minsk2.

«Şefii de state şi guverne au decis că durata sancţiunilor împotriva Rusiei...ar trebui să fie legate în mod limpede de aplicarea completă a Acordurilor de la Minsk, precizând că perioada la care ne referim nu priveşte decât răstimpul începând de acum până la 31 decembrie 2015».

Dar, atenţie, «în cursul următoarelor luni vor fi luate toate deciziile necesare» se precizează în text, adăugându-se şi ameninţarea formală: liderii europeni anunţă că «dacă va fi necesar, vor fi luate noi măsuri».

Semn că, în cazul apariţiei unei situaţii de asemenea gravitate ca cea în care ne aflăm, Europa, în ciuda tuturor problemelor existente şi diferendelor interne, poate să facă front comun, ceea ce România a anticipat corect, acţionând în consecinţă.

În fine, se pare că, aşa cum spuneam deja în corespondenţa de ieri seară, concluziile mini-Summitului de azi noapte sunt că s-a ajuns la un acord, cu partea greacă şi, în concluzie, contriobuabilii europeni vor mai fi uşuraţi de câteva miliarde de euro care să întârzie cu câteva luni falimentul pare-se ineluctabil al economiei Greciei. Numai că, politic vorbind, decizia din noaptea trecută este şi ea firească în contextul tensionat al momentului, dorinţa liderilor europeni, bine speculată de Tsipras, fiind de a nu mai adăuga noi elemente de incertitudine sau conflict deschis.