Cele mai ciudate şi râvnite maşini din fostele state comuniste din Europa

Cele mai ciudate şi râvnite maşini din fostele state comuniste din Europa

Bătrânele maşini construite în fostele state comuniste

În timp ce automobilul electric tinde să ia locul celui pe benzină sau motorină, site-ul Autocar.co.uk a făcut un top cu cele mai caudate şi râvnite maşini produse în Europa de Est. Printre acestea se află şi mărcile româneşti  Dacia şi Oltcit.

Zastava 750 (1955)
 
Zastava şi-a început colaborarea cu Fiat când a început construirea a modelului 1400 în 1954. Relativ mare şi scump, a găsit puţini cumpărători în Iugoslavia. Producătorul  s-a  reorientat şi a obţinut licenţă pentru construirea noului Fiat 600 pentru piaţa locală. Primele modele au fost fabricate folosind componente expediate din Italia, dar Zastava a început să facă modelul de la zero pentru a satisface cererea locală în creştere pentru o maşină ieftină şi simplă.
Aşa a luat naştere Zastava 750, un automobil mic, cu două portiere, care, la prima vedere, nu s-a deosebit cu nimic faţă de Fiat 600. Avea un motor de patru cilindri, de nici 1.000 cmc şi doar 32 de cai-putere.
 
Tatra 603 (1956)
 
Tatra şi-a câştigat propriul loc în istoria designului auto. Prezentat în 1956, modelul 603 a fost cu mult înaintea vremurilor în care a apărut. Coeficientul său aerodinamic era atât de bine pus la punct, încât respectă până şi standardele din prezent. Producţia a început în 1956, în regiunea Koprivnice, Cehia, şi de-a lungul anilor, compania a produs trei versiuni diferite ale masinii: T603, T 2-603 şi T 3-603. 
Ultimul exemplar al modelului a fost produs în 1975. Se spune că maşina a fost proiectată în secret de către Guvern. În decursul timpului economia ţării a fost supusă unor regulamente care au decis că Tatra să producă numai camioane, autoturismele de lux urmând să fie importate din URSS. Aproximativ o treime din modelele 603 au fost exportate în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Cuba şi China. Se crede că însuşi preşedintele cubanez Fidel Castro a avut un T603 alb dotat cu aer condiţionat.
 
Skoda 1000 MB (1964)
 
Skoda a privit spre vest, pe măsură ce a început să dezvolte modelul 1000 MB. Multe dintre cele mai populare maşini din Europa de Vest (cum ar fi Beetle Volkswagen, Renault 8 şi Fiat 600) au prezentat un motor montat în spate. Firma cehoslovacă a experimentat prototipuri cu tracţiune pe faţă, cu tracţiune pe faţă şi cu motoare pe faţă, si a ales în cele din urmă o configuraţie cu tracţiune şi motor pe spate. 
Skoda 1000 MB avea motorul din aluminiu de 37 de CP poziţionat în spate, la fel şi tracţiunea. Modelul a fost lansat în 1964, s-a produs într-un număr de 443.000 de unităţi, iar producţia a încetat în 1969. Acesta s-a exportat chiar şi pe pieţe îndepărtate ca Australia sau Noua Zeelandă. Skoda a continuat să producă maşini cu motor pe spate până în 1990.
 
Trabant 601 (1964)
 
Marca Trabant a fost produsă în Republica Democrată Germană în perioada 1957 - 1991. În total au fost produse 3.051.385 de unităţi. În anii 1950, după naţionalizarea fabricii de automobile Auto-Union din Saxonia, guvernul comunist din RDG a hotărât fabricarea de automobile. Scopul era crearea de noi locuri de muncă şi de a crea o maşină care să poată concura cu VW-ul fabricat în RFG care se bucura de un mare succes pe piaţa internaţională.
 
La Trabant se întâlneşte pentru prima dată motorul răcit forţat cu aer - un motor în doi timpi cu doi cilindri de 18CP. Consumul de carburant era de 3.5l/100 km. Un lucru neobişnuit era fapul că benzina din rezervor era combinată cu uleiul, şi nu se putea separat ca le celelalte maşini.  În 1989, când a ieşit din producţie, era echipat cu un motor de 600 cmc care dezvolta 26 de cai-putere.
În 1964, est-germanii au înlocuit modelul Trabant 600 cu Trabant 601 care avea să crească spectaculos popularitatea producătorului RDG-ist. Din punct de vedere al designului, modelul 601 părea un pic copiat după Peugeot 404. Iniţial, RDG-iştii ar fi dorit să înlocuiască şi Trabant 601 prin anii ‘70, dar maşina a supravieţuit, aproape neschimbată până în 1990. Reunificarea Germaniei a însemnat şi sfârşitul Trabantelor, pe care germanii din RDG le-au abandonat efectiv pe străzi atunci când au dat de maşinile mai rapide şi mai puternice din Vest. Nici măcar caroseriile n-au fost furate cu timpul, pentru că nu erau metalice.
 
Wartburg 353 (1966)
 
În ceea ce priveşte designul, modelul Wartburg 353 a reprezentat un salt semnificativ în comparaţie cu modelul 312 pe care l-a înlocuit. Era perfectă concordanţă cu tendinţele din a doua jumătate a anilor '60. Preocupaţi de menţinerea sub control a costurilor de dezvoltare, inginerii est-germani au montat modelului 353 un motor cu trei cilindri în doi timpi, şi  45 CP.
Wartburg 353 era greu de vândut în Europa de Vest, dar exportat cel puţin 20.000 de exemplare între anii 1968 şi 1976. Wartburg a fabricat ultimele maşini în doi timpi în 1989.
 
Dacia 1300 (1969)
 
În anii 1960, guvernul României a început să caute o maşină vestică pentru a o construi pe plan local. A selectat Renault 12 după examinarea propunerilor de la Alfa Romeo, Austin şi, desigur, Fiat, printre alte mărci. Primele exemplare au fost făcute cu piesele expediate din Franţa, şi nu se diferenţiau de Renault 12, însă fabrica din România a început să construiască modelul Dacia 1300 de la zero. 
 
La acea vreme modelul avea un aspect modern şi economic. Iniţial, modelul dispunea de o singură caroserie berlină cu 4 uşi şi 5 locuri. Blocul motopropulsor avea capacitatea cilindrică de 1.289 cmc ce dezvolta 54 de cai putere, o viteză maximă de 144 km/h şi consumul de 7,0 litri. Dacia a dezvoltat şi alte  modele, inclusiv pick-up-uri cu două şi patru uşi şi un coupé.
Automobile Dacia continuă autonom producţia de autoturisme derivate din gama Renault 12 şi după anul 1978. În 1970 sunt lansate trei variante de echipare pentru modelul 1300: Standard, Lux, Lux Super 1301 (model destinat numai folosirii ca maşină de serviciu a Partidului Comunist Român şi Securităţii).
Dacia a produs ultima maşină după Relault 12 în 2004. A fost înlocuită cu originalul Logan după cumpărarea de către Renault a Daciei în 1999. Astăzi este un brand de succes, care a vândut 655.228 de autoturisme în 2017, aproape de trei ori mai mult decât cu un deceniu mai devreme.
 
Lada 2101 (1970)
 
Prima maşina Lada, modelul 2101, şi-a făcut debutul în Rusia în 1970. S-a bazat pe modelul Fiat 124, dar Lada a făcut câteva modificări ale designului. Modificările au inclus şi un motor mai nou, panouri mai groase pentru caroserie pentru o rezistenţă crescută la rugină şi piese de suspensie îmbunătăţite.
Lada 2101 a devenit  peste noapte maşina preferată a ruşilor. Producţia nu s-a încheiat până în 1988. Lada 2101 a fost înlocuită cu două modele actualizate :  2105 şi 2107 care au rămas în producţie până la începutul anului 2010. 
 
Polski-Fiat 126p (1973)
 
După Fiat s-au realizat cele mai multe modele de maşini în Europa comunistă. Este şi cazul Polski-Fiat 126p. Producţia a început în 1973, iar Polski-Fat 126p, numit şi „ Maluch“, "cea mică" în poloneză - a devenit rapid una dintre cele mai populare maşini din Polonia, datorită în parte preţului său scăzut şi designului simplu.
 
Fiat Cinquecento a înlocuit modelul 126 în Europa de Vest începând cu 1991, însă modelul polonez a continuat să fie fabricat până în anul 2000. 
 
Lada Niva (1977)
 
Lada Niva, o creaţie rusească, construită să reziste în cele mai dure locuri. Maşina se fabrică încă din anul 1977. Atunci când căutau un model, sovieticii au vrut pentru muncitorul de rând o maşină care se semene cu Renault 5 şi să fie construită pe un şasiu de Land Rover. Aşa s-a născut Lada Niva, SUV-ul rusesc care a fost testat în cele mai grele condiţii off-road, de la Deşertul Uzbek, până la tundra siberiană (de aceea s-a şi optat pentru un habitaclu închis).
Maşina avea cutie de viteze cu 5 trepte şi reductor, diferenţial spate blocabil pentru o mai bună aderenţă pe teren alunecos. Niva înseamnă în limba rusă “câmp” însă maşina 4×4 trebuia să fie universal. Niva a intrat la vânzare în Rusia în 1977 ca o maşină de teren ieftin de construit şi uşor de întreţinut. Lada a exportat modelul în toate cele patru colţuri ale lumii – inclusiv în Canada - şi chiar în Insula King George din Antarctica. Continuă să vândă relativ bine în 2018, în special în Rusia, dar Lada intenţionează să elimine definitiv modelul în jurul anului 2020. Lada Niva a fost unul dintre cele mai bune automobile produse de Uniunea Sovietică în anii ‘70.
 
Oltcit (1981)
 
Oltcit arata ca un Citroën Visa cu două uşi. De fapt, ar fi putut fi Visa. Când guvernul român a cerut ajutorul Citroen pentru a dezvolta o maşină mică şi accesibilă, compania franceză a scos planurile unui proiect mai vechi numit Y, care la care a lucrat cu Fiat la începutul anilor 1970 pentru a înlocui Ami 8. Peugeot a anulat modelul Y atunci când a preluat Citroen. Y a avut neaşteptata şansă să strălucească în România. 
Modelele de bază au venit cu un geam plat de 652cm cubi, dar Oltcit nu a împărţit nicio altă parte cu Visa. Citroen a vândut modelul construit în România pe anumite pieţe europene sub numele Axel, însă mult sub aşteptări. Citroën şi-a încheiat parteneriatul cu guvernul român în 1990, anul în care s-a prăbuşit regimul lui Nicolae Ceauşescu. Totuşi, producţia a continuat până în 1995. 
 
În fabrica din Craiova s-au produs patru versiuni: Special - echipat cu motorul de Visa şi LNA, de 652 cm³; Club - motor de 1129 cm cubi şi o cutie în 4 trepte. Club 12 TRS - dotat iniţal cu un motor de 1200 cm³, dar a fost înlocuit cu un motor de 1299 cm³ şi o cutie de viteze în 5 trepte, şi Club 12 CS - disponibil din 1993, camionetă cu două locuri; motor de 1299 cm³ şi o cutie de viteze în 5 trepte.
 
Dacia Sport (1983)
 
Dacă a existat o maşină românească de serie extrem de ciudată şi interesantă în acelaşi timp, cu siguranţă aceasta este singurul coupe veritabil românesc, Dacia Sport.  A fost realizată pe baza Daciei 1300, dar cu o mulţime de elemente modificate pe care inginerii le-au construit într-un mod hilar, dar interesant. 
 
Primele modele, fabricate între 1981 şi 1985, denumite "cu uşa scurtă", pentru că utilizau o portieră standard de Dacia 1310, au fost în număr de sub 1000 de bucăţi, fiind şi azi cele mai căutate. Modelul urmator de Dacia Sport, "cu uşa lungă", s-a fabricat între 1985 şi 1992 în peste 4000 de unităţi. În total, numai 5141 de Dacii Coupe Sport au fost construite în România, majoritatea fiind păstrate pentru vânzarea internă, numai 200 ajungând la export, în Grecia, dotate cu motor de 1.2 Economic. Încă de la lansare, Dacia Sport s-a vândut în cele două variante 1310 sau 1410, cu motoare diferite.
Pentru că plafonul era coborât, luneta originală de Dacia 1310 nu mai putea fi utilizată. Şi nici o uşa de portbagaj standard. Pentru  uşa de portbagaj au tăiat dintr-o uşă standard, au scurtat-o până s-a potrivit. Dacia Sport avea tot un portbagaj de Berlina, dar scurtat. Pentru rezolvarea problemei lunetei au tăiat din tabla stâlpilor şi a plafonului până când s-a potrivit parbrizul. Adică un parbriz stadard de Dacia 1310, acelaşi care era montat şi în faţă, a fost montat şi pe post de lunetă. Astfel s-a făcut din Dacia Sport să fie prima şi singura maşină de serie din lume care utiliza parbrizul, atât în faţă, cât şi în spate. Ce-i drept, parbrizul din spate fiind ceva mai înclinat ca cel din faţă.
 
Dacia MD87 (1987)
 
Dacia MD87 a fost un automobil special gândit pentru competiţiile sportive. Au fost realizate două versiuni, una cu faruri normale de Dacia 1310 şi una cu faruri escamotabile. Dacia MD87 a avut şi o versiune de upgrade, cu faruri ca la Corvette şi un look care să aducă mai mult a Vest decât a Est.
Doar câte un exemplar din cele două modele au fost create. În prezent, nu se ştie ce s-a întâmplat cu cele două maşini Dacia cu motor central şi cu tracţiune spate, însă cele două exemplare reprezintă probabil cele mai valoroase maşini care poartă sigla Dacia în present.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: