Cât de aproape este disoluţia Regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicola Sturgeon
Nicola Sturgeon

Răspunsul - dacă răspuns va fi - începe să fie conturat foarte decis şi rapid de această doamnă, Nicola Sturgeon, imaginea speranţei independentiştilor scoţieni de a-şi îndeplini visul, adică despărţirea definitivă de UK şi începerea de urgenţă a negocierilor care să permită ţării lor devenite independentă şi suverană de a deveni membră UE, ocupând locul rămas liber după BREXIT.

Ei ştiu foarte bine că, în acest moment, joacă o partidă de şah care trebuie să fie extrem de rapidă şi ofensivă pentru a putea fructifica pe deplin tot ceea ce a adus negativ despărţirea de Europa, ca incertitudini morale şi declin economic.

Ieri seară era confirmată ceea ce ar putea fi numită prima victorie de etapă pentru partidul independentiştilor scoţieni (SNP, Scottish National Party) care a ajuns doar la un vot de majoritatea absolută în Parlamentul naţional dar, împreună cu aliaţii lor din Partidul Verzilor, au totuşi majoritatea absolută necesară pentru a-şi impune obiectivele trasate în manifestul şi platforma politică, reiterate acum pe un ton din ce în ce mai decis de Nicola Sturgeon. Şi asta, în mare, se poate reduce la un singur lucru: organizarea imediată a unui nou referendum pentru independenţă, asigurând pe toată lumea că, indiferent de opoziţia guvernului de la Londra, acesta va avea loc. Chestiune de care sunt siguri atât susţinătorii ei cât şi opozanţii... Dar aici se termină şi zona de confort, căci nimeni nu ştie cum va putea fi impus un referendum care, în principiu, ar trebui aprobat de guvernul condus de Boris Johnson. Şi dacă va fi organizat, cine, pe plan naţional şi internaţional, îşi va lua riscul de a recunoşte ceea ce Londra deja numeşte o ilegalitate şi-l consideră oricum nul şi neavenit?

Pe de altă parte, luând în considerare faptul că, strict tehnic, independentiştii scoţieni sunt totuşi cu un vot sub nivelul de majoritate absolută şi au nevoie de voturile celor 8 deputaţi din Partidul Verzilor (şi ei susţinători ai unei Scoţii libere şi independente) se pune problema dacă în parlamentul de la Edinburgh se va putea lua totuşi marea decizie, ştiind că Londra va utiliza absolut toate mijloacele imaginabile pentru a împiedica o situaţie extremă. Derocamdată, Boris Johnson rămâne pe poziţia sa mai veche, sugerând că, deoarece precedentul referendum scoţian pentru independenţă avusese loc în 2014, acesta de acum, dacă va fi aprobat, ar trebui să urmeze tradiţia din Europa occidentală. Adică respectarea unei perioade de 36 de ani între cele două referendumuri. 

Poziţie interesantă la vremea ei, dar care nu mai poate fi susţinută acum, spune Ciaran Martin, fost membru al UK Cabinet Office care a răspuns de organizarea referendumului din 2014, care declară acum pentru The Herald că în cazul în care partidele independentiste câştigă din nou o majoritate parlamentară, „nu mai există justificare legitimă pentru a te putea opune unui referendum“. Nu-i adevărat, spunea ieri premierul Boris Johnson pentru Daily Telegraph, un nou referendum „este ceva iresponsabil şi nesăbuit în actualul context“ în care Marea Britanie de-abia iese din pandemie.

r

Dimpotrivă, afirmă Nicola Sturgeron: „Totul este acum o chestiune de principiu fundamental al democraţiei, implică respectarea voinţei ţării“, trimitere evidentă la diferenţa pe care, în argumentaţia prezentată în timpul campaniei pentru alegerile care au avut loc joi, a făcut-o între primul referendum pentru independenţă din 2014 şi acesta pe care doreşte să-l organizeze acum. Nimic nu mai seamănă cu situaţia din septembrie 2014 când scoţienii au votat în proporţie de 55% pentru rămânerea în UK. De data asta, spune Sturgeon, scoţienii sunt în situaţia ca, împotriva voinţei lor, să fie scoşi de BREXIT în afara UE (votul din 2016 în Scoţia a fost de 62% în favoarea rămânerii în UE). De data asta, chiar dacă tema centrală a referendumului va fi separarea de UK, problematica de fond pe care o va testa este dorinţa cetăţenilor de a reveni în UE şi, ca atare, de a beneficia din nou de toate privilegiile de care Scoţia beneficiase din plin în ultimele decenii, devenind una dintre zonele de dezvoltare în domeniul excelenţei industriale, medicale şi în zona cercetării ştiinţifice, un paradis investiţional real cu perspective mari de creştere în viitorul apropiat.

Dar nu numai zona economică reprezintă un atu considerabil. Perspectiva pierderii Scoţiei ridică enumărate semne de întrebare pentru Londra în ce priveşte mişcări similare imediate în Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. În cazul nord-irlandez, miza unui eventual referendum de independenţă este oficial diferită: nu e vorba decât despre desprinderea din UK şi alăturarea la ţara-mamă, Republica Irlanda, cu uriaşul avantaj de a deveni instantaneu, fără alte proceduri intermediare, parte dintr-un Stat Membru UE. În plus, acolo situaţia poate reveni în orice clipă explozivă, cu perspective certe de revenire la formulele din trecut ale unui adevărat şi teribil război civil.

Nimeni nu-şi imaginează că retorica dintre Lodra şi Edinburgh va rămâne mult timp la termenii politicoşi a ceea în cărţi se numeşte „limbajul parlamentar britanic“, ci va evolua rapid spre naraţiuni conflictuale, fie şi numai că, azi sau mâine, vor începe să fie enumerate pe larg rezultatele absolut dezastruoase pentru securitatea şi condiţia militară a ceea ce ar rămâne din UK în cazul în care independenţa Scoţiei ar supune-o unor alte considerente de politică externă, apărare şi securitate.

Cu toate acestea, iată afişele care circulă în Scoţia şi alimentează nu numai un foarte puternic şi străvechi patriotism vehement împotriva „englezilor invadatori“, ci dau şi substanţă narativului politic în sprijinul ideii de Scoţie independentă şi suverană:

h

Ce spun?

"Avem:

- o industrie de construcţii valorând 17 miliarde de lire sterline

- o valoare de 13 miliarde a industriei alimentare şi băuturilor alcoolice

- 10 miliarde valoarea industriei serviciilor pentru lumea de afaceri

- 9,3 miliarde valoarea industriei chimice

- 7 miliarde valoarea sectorului serviciilor financiare 

- 4,5 miliarde valoarea exportului de whisky

- avem 25% din potenţialul european de producere a energiei pe bază de valuri şi vânt

- avem rezerve de gaze  şi petrol în valoare de 1,5 trilioane lire sterline

Aceasta este doar o parte a „mizei scoţieiene“. Fie şi aşa, economic vorbind, cine şi-ar permite să o piardă? Sau, punând invers problema, cine n-ar fi bucuros - fie şi doar din aceste considerente - să vadă cum Scoţia operează propriul său SCOTEXIT, pe drumul deschis eroic şi cu atâta succes împotriva propriului destin naţional de către cei care au militat pentru BREXIT? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite