Atlantic Council: Ar fi înţelept ca NATO să dezvolte o strategie pentru Marea Neagră. Ce tip de apărare recomandă pentru România în faţa agresivităţii Rusiei

Portavionul USS Theodore Roosevelt în timpul unor exerciţii la Marea Neagră FOTO US Navy

Regiunea Mării Negre a avut o prioritate mai mică pentru NATO din motive de înţeles. În mod surprinzător, spre deosebire de  perioada Războiului Rece, astăzi doar patru din cele treizeci de state membre NATO se învecinează direct cu Rusia (lista include încă doi membri dacă Kaliningrad, enclava rusă din Marea Baltică, este luată in calcul).

Aceşti membri NATO sunt Estonia şi Letonia în Marea Baltică, Norvegia în nord şi Statele Unite şi Canada în zona Alaska. Apropierea geografică a produs în mod tradiţional o anumită sensibilitate şi vulnerabilitate la potenţiala agresiune rusă scrie Harlan Ullman consilier principal la Atlantic Council.

Spre deosebire de nordul Europei, unde bazele sunt masive şi abundente, accesul la Marea Neagră este mai dificil pentru forţele aliate. Bosforul şi Dardanelele sunt singurele pasaje maritime din Marea Mediterană. Convenţia de la Montreux limitează prezenţa navelor de război în ceea ce priveşte armamentul, tonajul, numărul şi durata, şi împiedică accesul submarinelor naţiunilor care nu au ieşire la Marea Neagră. Între timp, Flota Rusă de Nord este mult mai puternică decât flota Mării Negre şi serveşte drept port de origine pentru submarinele nucleare ruseşti cu rachete balistice.

Logistica terestră prin Balcani este în cel mai bun caz austeră

Logistica terestră prin Balcani este în cel mai bun caz austeră. Există mai puţine baze şi infrastructură prezente. Dintre cei trei membri NATO situati în Marea Neagra, Turcia este irascibila; Bulgaria a suferit până de curând de influenţa rusă; iar România tocmai a supravieţuit celei mai grave crize politice de după 1989. Ultimele două au o populaţie relativ mică şi s-au alăturat NATO în 2004, mult după încheierea Războiului Rece.

Pentru NATO şi SUA, în timpul Războiului Rece şi mult după, centrul de greutate a rămas ceea ce se numea frontul central şi nordul. Rusia nu are intenţia de a risca un război cu NATO pentru statele baltice. Articolul 5 al NATO prevede că un atac împotriva unuia va fi considerat un atac împotriva tuturor. Acest lucru asigură siguranţa şi securitatea statelor baltice.

Înainte de 2014 şi de anexarea Peninsulei Crimeea, articolul 5 era considerat ca având o relevanţă similară pentru Marea Neagră şi a fost un motiv suplimentar pentru a nu vedea regiunea ca o oportunitate strategică. Până la urmă, dacă Rusia ar ataca cele trei state NATO de la Marea Neagră, o invazie terestră trebuie să tranziteze prin Ucraina cu un cost uriaş în pierderi pentru a ajunge în România sau pe mare şi prin aer pentru ataca Bulgaria, România şi Turcia. Acest lucru ar necesita capacităţi pe care Rusia nu le are şi nu le va avea ceva timp, deşi criza din Ucraina poate schimba în mod evident acest calcul.

Rusia menţine flota Mării Negre staţionată la Sevastopol în Crimeea, împreună cu forţe terestre, aeriene şi de apărare puternice în regiune, care şi-au asumat o importanţă mai mare după ocuparea de către Rusia în 2008 a Osetiei de Sud, anexarea Crimeei în 2014 şi desfăşurarea forţele sale în Donbas, unde conflictul încă persistă. Ca răspuns, NATO şi-a crescut treptat prezenţa şi misiunile în Marea Neagră.

De ce este regiunea Mării Negre atât de importantă pentru Rusia?

Moscova vede importanţa Ucrainei şi, într-o măsură mai mică, a Georgiei în protejarea zonei strategice a Rusiei de influenţa occidentală şi expansiunea NATO, precum şi de ameninţarea islamistă în creştere.

Ucraina a fost parte integrantă şi odată inima Rusiei şi parte a moştenirii sale culturale. Dacă Rusia lansează o ofensivă majoră împotriva Ucrainei, aşa cum prezice preşedintele Biden, răspunsul NATO va face să pară anemice acţiunile întreprinse de alianţă după anexarea Rusiei la Crimeea din 2014. NATO îşi va extinde capacitatea militară şi dimensiunea forţelor sale staţionate în Europa, exact opusul intenţiei lui Putin. Vor fi dezvoltate şi desfăşurate arme mai avansate, inclusiv noi clase de rachete poate chiar cu încărcătură nucleară.

Sancţiunile impuse vor fi mai drastice decât precedentele. Cât de mult va afecta acest lucru economia Rusiei sau cercul persoanelor apropiate de Putin este incert. Cu toate acestea, conducta Nord Stream 2 va fi aproape sigur anulată, lovind sectorul energetic al Rusiei. Credibilitatea lui Putin se va pierde având în vedere „marea minciună” a asigurărilor sale că forţa nu va fi folosită în Ucraina.

Ucraina ar putea fi versiunea secolului 21 a coridorului Fulda

Desigur, Rusia va acuza Occidentul că provoacă violenţă şi agresiune care necesită un „răspuns adecvat”. Dar, indiferent dacă forţa rusă este folosită sau nu, NATO ar fi înţelept şi prudent să dezvolte o Strategie pentru Marea Neagră pentru orice situaţie. Logica ar sugera că NATO nu ar trebui să aibă nevoie de alte motive pentru a acţiona. Ucraina ar putea fi versiunea secolului 21 a coridorului Fulda . Coridorul Fulda este un teritoriu între graniţa regiunii germane Hesse-Turingia (fosta graniţă dintre Germania de Est şi Germania Federală) şi Frankfurt pe Main. Numele vine de la localitatea germană Fulda. Fulda conţine de fapt două coridoare de şes relativ prin care tancurile ar fi putut produce în anul 1984 sau 1985 un atac surpriză al trupelor sovietice. La el ar fi putut să participe şi forţele Pactului de la Varşovia. Scopul era ajungerea sovieticilor pe malurile Rinului.

Preluarea Insulei Şerpilor

Un alt scenariu întăreşte necesitatea unei strategii a NATO pentru Marea Neagră: Rusia ar putea folosi o forţă minimă, practic fără victime, pentru a obţine o pârghie politică maximă prin preluarea Insulei Şerpilor din Ucraina, care se află la cincizeci de kilometri est de gura Dunării la extremitatea vestică a Mării Negre. Într-adevăr, acesta poate fi unul dintre trucurile lui Putin.

În timp ce insula este practic nelocuită, cum ar răspunde Ucraina şi NATO? Ameninţarea imediată ar fi pentru România şi, prin extensie, pentru Bulgaria. Chiar şi Dunărea ar putea fi văzută ca fiind vulnerabilă la intimidările ulterioare ale Rusiei, mai ales că un alt membru, Ungaria, împreună cu prim-ministrul său Viktor Orban, privesc favorabil Moscova.

Ce trebuie să facă NATO în Marea Neagră, indiferent de cum va evolua criza din Ucraina? În mod clar, NATO are nevoie de o strategie pentru Marea Neagră. Prima acţiune este adoptarea unei Apărări Porcupine. Scopul Apărării Porcupine este de a impune astfel de costuri oricărei incursiuni iniţiale a Rusiei pentru a face un atac prea scump, printr-o strategie de perturbare. Acest lucru ar da timp pentru întărirea NATO şi, astfel, ar spori descurajarea.

Ar trebui perturbate comanda, comunicaţiile, logistica, mişcarea, informaţia, în esenţă, capacitatea inamicului de a duce un război. Apărarea Porcupine exploatează, de asemenea, geografia şi topografia. Pentru a se deplasa spre vest, Rusia ar trebui să treacă prin Ucraina, scenariu care acum este mai plauzibil. Cu toate acestea, unele estimări sugerează că Rusia ar avea pierderi de  30.000 de soldaţi în cazul unei populaţii ucrainene foarte ostilă.

Apărare Porcupine recomandată pentru România şi Bulgaria

Aşa ar putea să implementeze România sau Bulgaria o Apărare Porcupine. (Porcupinele sunt rozătoare de dimensiuni medii bine cunoscute pentru capacitatea lor de a se apăra prin depunerea de ţepi în atacatorii lor. Spiritul porcupin este cel mai important simbol al auto-apărării . Când este ameninţat, porcupinul îşi bate puternic labele pe pământ, în timp ce şuieră sau îşi loveşte dinţii. Dacă prădătorul nu se retrage, atunci porcupinul îşi înfige ţepii în inamic. Ţepii sunt greu de îndepărtat şi pot provoca infecţii prădătorului n.r) Forţa de apărare trebuie să fie capabilă să impună perturbări şi costuri maxime în cel mai scurt timp unei forţe de atac. Zeci de mii de drone fără pilot care operează pe uscat,  pe mare şi în aer ar trebui să învăluie şi să încerce să copleşească inamicul.

Deoarece, de exemplu, drumurile de acces în România sunt binecunoscute, Apărarea Porcupine ar include utilizarea dispozitivelor explozive de 20.000 de lire sterline pentru a distruge şi bloca acele rute pentru a perturba accesul. Păcălirea, punerea pe căi greşite, dezinformarea, şi întreaga gamă de război informaţional ar fi îndreptate împotriva oricărei forţe atacatoare, împreună cu rachete cinetice antitanc şi antiaeriene lansate în număr mare. O gardă nţională sau o forţă de partizani ar trebui antrenată pentru a hărţui inamicul prin tactici de gherilă.

Având în vedere topografia, o mare parte a avansului inamicului ar fi limitată la drumuri. Direcţionarea logisticii şi a punctelor de ştrangulare ar crea blocaje uriaşe  de trafic care perturbă orice forţă invadatoare. Şi va fi necesară dezvoltarea de sateliţi ieftini pe orbită joasă care să poată fi lansaţi rapid pentru a înlocui capacităţile de comandă, control, comunicaţii şi supraveghere.

Flota rusă de la Marea Neagră trebuie pusă în pericol la distanţă. Pentru România şi marina sa, apărarea Porcupine necesită obţinerea de rachete de croazieră cu rază lungă de acţiune pentru a ameninţa flota rusă a Mării Negre în apele sale teritoriale; o serie de senzori şi drone ASW şi ASUW pentru a completa această strategie; şi chiar achiziţionarea de submarine în cadrul unui program paralel cu AUKUS (Australia-UK-US) în care Australia plănuieşte să achiziţioneze până la o duzină de submarine nucleare; şi radare Over the Horizon (OTH) cunoscute sub numele de Dirigibile; Sisteme de păcălire, dezinformare EW.

Portul Constanţa de pe coasta de est a României ar trebui transformat militar

Portul Constanţa de pe coasta de est a României ar trebui transformat militar într-un mini-Kaliningrad şi economic după modelul Rotterdam-ului. Sistemele anti-suprafaţă şi antiaeriene ar urma să fie consolidate la baza aeriană Mihail Kogălniceanu (MK) din apropiere, în curs de modernizare pentru a găzdui aeronave de generaţia a cincea. NATO şi SUA ar trebui să disloce mai multe avioane la MK pentru a consolida capacităţile NATO.

Mijloace de a ocoli Convenţia de la Montreux

Există mijloace de a ocoli şi Convenţia de la Montreux. Convenţia Dunării este una. Unităţile navale alocate Dunării nu sunt supuse limitelor impuse de Convenţia de la Montreux. Prin urmare, ambarcaţiunile mici americane, posibil înarmate cu Tomahawks sau rachete aer -aer cu rază lungă de acţiune, ar putea opera în Marea Neagră.

Din punct de vedere economic, dragarea Dunării la aproximativ patru metri va dubla debitul, făcând Constanţa echivalentul Rotterdam-ului, adăugând puterea sa ca traseu către est prin Georgia. Iniţiativa Celor Trei Mări susţine acest lucru şi oferă NATO o cale logistică mai bună decât rutele terestre din Balcani, care sunt în cel mai bun caz austere.

Din punct de vedere diplomatic, se poate urmări modificarea Convenţiei de la Montreux pentru a ţine seama de noua realitate. Uniunea Sovietică, unul dintre semnatarii din 1936, nu mai există; Georgia şi Ucraina sunt state noi care nu au fost semnatare ale tratatului iniţial. Turcia se va opune ferm oricăror modificări. Dar există opţiuni precum arborarea pavilionului românesc pe navele de război  aflate încă sub comanda SUA. După cum am menţionat, o altă opţiune este staţionarea forţelor în Delta Dunării care pot opera fără restricţii de intrare în Marea Neagră.

O strategie pentru regiunea Mării Negre poate să nu fie un remediu sau o soluţie perfectă pentru NATO. Dar fără o examinare mai atentă a opţiunilor, va fi o mare oportunitate ratată. Această problemă a devenit mai urgentă de la declanşara crizei din Ucraina. Dacă nu ne gândim deja la următorii paşi pentru NATO după această criză, atunci să ne fie ruşine, scrie Dr. Harlan Ullman consilier principal la Atlantic Council şi principalul autor al cărţii „Şoc şi uimire”. În perioada 2016-2019, a fost profesor invitat al Colegiului de Război Naval din SUA, iar cea mai recentă carte a lui este „The Fifth Horseman and the New MAD: How Massive Attacks of Disruption Becoming the Looming Existential Danger to a Divided Nation and the World at Large”.