Paie pe foc în disputa teritorială dintre China şi Japonia: chinezii au refăcut hărţile geografice

Presa chineză susţine poziţia oficialilor de la Beijing, potrivit căreia insulele Diaoyus/Senkakus aparţin teritoriului naţional al Chinei FOTO: Reuters

Unul dintre obiectele care suscită cel mai mare interes în librăriile din China este harta unui loc care nu este deschis turiştilor, unde trăiesc doar capre sălbatice şi crabi, dar care a devenit „sămânţa de scandal” dintre China şi Japonia.

Insulele disputate sunt Diaoyus, după cum le spun chinezii, sau Senkakus, după cum le numesc niponii. 

Noua hartă arată imaginea din satelit a unei insule sub formă de rinichi uman, cu verdeaţă pe alocuri şi o listă de 70 de „insule afiliate”, care sunt de fapt stânci pe jumătate cufundate în apă.

China a tipărit harta pentru a menţine indignarea publicului faţă de acţiunea guvernului japonez de a cumpăra insulele de la proprietarii privaţi.

Beijingul a mai conceput o hartă care va mări tensiunile dintre cele două ţări. Aceasta  conţine noi marcatori de teritoriu, sau graniţe, în jurul insulelor şi a fost trimisă Organizaţiei Naţiunilor Unite, informează AP.

„Starea iniţială a fost distrusă în ultima lună prin achiziţionările Japoniei şi prin acţiunile puternic naţionaliste ale Chinei“, spune Stephanie Kleine-Ahlbrandt, de la organizaţia „International Crisis Group”. Ea susţine că disputa a atins la cel mai intens nivel de la semnarea acordului de pace dintre cele două ţări, în 1980.

Premierul chinez Wen Jiabao a spus, sâmbătă, că ţara trebuie să-şi păzească integritatea teritorială. Televiziunea de stat a transmis că forţele aeriene şi navale ale ţării au realizat exerciţii militare cu ţinte reale într-o insulă din Marea de Est a Chinei.

Într-o mişcare rară în diplomaţia japoneză, prim-ministrul Yoshihiko Noda a vorbit la rândul lui despre disputele teritoriale ce clocotesc între Japonia şi vecinii asiatici. Abordarea subiectului a avut loc în cadrul discursului său ţinut la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, de la New York.

„Asigurarea păcii, siguranţa poporului său, suveranitatea naţională şi protejarea teritoriului şi a mărilor sale sunt datoria statului. Japonia îşi va îndeplini datoria în concordanţă cu legea internaţională. Orice încercare de a materializa revendicările prin forţă sau intimidare este împotriva înţelepciunii umanităţii şi nu ar trebui acceptată niciodată“, a atras atenţia premierul japonez.

Sunt în pericol mult mai multe chestiuni decât nişte simple linii trase pe hârtie.

Prin trimiterea noilor graniţe stabilite de autorităţile de la Beijing Naţiunilor Unite, China ridică pretenţii teritoriale asupra întinderii de ape, asupra zăcămintelor de ţiţei şi de gaze naturale, dar şi asupra zonelor piscicole bogate. Până în prezent, China a încercat să exploateze resursele naturale în baza unor negocieri cu Japonia.

Poziţia Japoniei este, evident, diferită. Oficialii de la Tokyo susţin că statul a cumpărat insulele pentru o mai mare stabilitate şi atrag atenţia că guvernatorul naţionalist al capitalei nipone avea un plan chiar mai radical: nu doar să cumpere insulele, ci să le şi dezvolte. China s-a revoltat şi a considerat că acţiunea Japoniei a fost o încălcare a integrităţii teritoriale.

Formal, însă, insulele aparţin Japoniei, stat care le-a inclus în teritoriul său în 1895, după monitorizarea intinderilor de uscat timp de zece ani. La finele celui de-al Doilea Război Mondial, insulele au intrat în gestiunea Statelor Unite ale Americii, care le-au retrocegat niponilor în 1971, prin Tratatul de la San Francisco. La masa negocierilor nu au fost, însă, invitaţi şi oficialii de la Beijing, care susţin că insulele fac parte din teritoriul său încă din antichitate şi nu recunosc înţelegerea dintre Tokyo şi Washington. A treia parte, mult mai mică, a conflictului este Taiwanul, care revendică la rândul său întinderile.

Această dispută a adus în faţă patriotismul şi naţionalismul, iscând proteste violente în peste 100 de oraşe ale Chinei, companii, restaurante şi sedii ale companiilor auto japoneze fiind vandalizate. Un chinez care conducea o Toyota Corolla a fost bătut până la inconştienţă de nişte huligani, în oraşul turistic Xi'an. Victima a rămas parţial paralizată.

Inutile la suprafaţă, „mine de aur” sub apă

Disputa pune la încercare una dintre cele mai importante relaţii din Asia, între cea de-a doua şi cea de-a treia putere economică din lume, şi este cu atât mai bizară, cu cât insulele în sine sunt „total inutile”, potrivit profesorului Clive Schofield din cadrul Centrului Naţional pentru Securitatea Resurselor Oceanice, de la Universitatea din Wollongong (Australia).

Cea mai mare insulă are mai puţin de patru kilometri pătraţi, găzduieşte o populaţie de capre, de crabi, de cârtiţe, de albatroşi, de opârle şi de plante.

„Insulele sunt formaţiuni total inutile, uitate de decenii întregi. Motivul pentru care nu se ştie cui aparţin este că au fost ignorate o perioadă mai mare de timp“, comentează Clive Schofield.

Revendicările au apărut după ce un raport al ONU, din 1970, a arătat că zona găzduieşte resurse importante de ţiţei şi de gaze naturale. Apoi, Legea Convenţiei Maritime a introdus regula celor 200 de mile nautice de zonă exclusiv economică, prin care li s-a permis ţărilor care împrejmuiesc insulele să înceapă exploatările.

Noi graniţele stabilite de China sunt doar începutul, comentează „Huffington Post”.

China a trasat linii în jurul grupului principal de insule şi încă un set în jurul insulei izolate Chiwei.

De asemenea, are în plan să trimită Organizaţiei Naţiunilor Unite documentul cu noile graniţe din Marea de Est a Chinei. Comisia care a stabilit noile frontiere este alcătuită din geologi chinezi care nu au niciun fel de legitimitate.

„Această acţiune trasează linii în nisip, dar nu are niciun impact legal. Nu sunt importante în niciun sens economic, nu contează cât de bine arată pe vederi“, a comentat Ian Townsend Gault, director al „Centre for Asian Legal Studies” de la Universitatea din British Columbia din Canada.