Scuze, dar ne cam plictisiţi

A revenit emisiunea MasterChef, la Pro TV. Şi ce s-au gândit ei? Hai să stricăm unul dintre puţinele programe bune pe care le-a ouat mass-media: să aducem numai vipuri, să vedem ce iese. Aşa ne trezirăm acolo cu tot felul de concurenţi care, în afară de un nume mai mult sau mai puţin sonor, n-aveau nimic de pus pe masă. Recruţii din acest sezon sunt Laura Cosoi, Gina Pistol, Elena Lasconi, Pacha Man, Alex Dima, Octavian Strunilă, Şerban Copot, Ioan Isaiu, manelista Carmen Şerban, Jojo, Adrian Daminescu, Don Baxter, Cătălin Josan şi surorile Gabriela şi Monica Irimia (da, alea, Cheeky Girls).

Sincer, de jumătate din ”vipurile” astea n-am auzit în viaţa mea, dar mă rog, poate nu sunt eu barometrul celebrităţilor din această ţară, unde orice cântăcios care toacă un pătrunjel ajunge megastar. Eu sunt fan al emisiunii MasterChef, dar varianta cu fandosiţi celebri nu e la fel de suculentă precum ediţiile precedente. În primul rând, toţi cei din lista de mai sus au venit acolo ca să scape de moliile şi (implicit) naftalina uitării, aveau nevoie ca lumea să-şi aducă aminte că n-au murit. Care mai de care mai încăpăţânat şi mai mocăit, s-au întrecut în a-şi da ochii peste cap şi a strica bunătate de materie primă.

Duduile astea care-şi spun Cheeky Girls au impresia că, dacă au gâdilat Anglia până era să leşine de râs, acum sunt vedete. Două fete cucuiete s-au jucat cu mâncarea în acest mirific concurs, fără a reuşi vreo ispravă notabilă. Daminescu a defilat cu atitudinea omului care ştie, vorb-aia, că sabia nu taie capul plecat: da, chef, nu, chef, să trăiţi, chef, cum spuneţi dumneavoastră, chef. Mă aşteptam să fie mai gălăgios, dar probabil pleacă de la premisa luxată cum că premiul cel mare se câştigă pe bază de linguşeală, nu de găteală. Greşit, maestre.

Bineînţeles, aproape toate concurentele îşi bălăngăneau cerceii şi laţele deasupra farfuriilor, nici una n-avea părul împachetat în ceva decent, aşa cum am auzit noi că se face într-o bucătărie de bun simţ. În concluzie, circoteca vedetelor care se prefac că gătesc bine se prelungeşte nefericit la MasterChef, o emisiune care în mod normal e bună şi atractivă din mai multe puncte de vedere. Doar că varianta cu vipuri pare rasolită. Sper din tot sufletul să mă înşel şi, pe parcurs, să realizez că totuşi planul regizoral era mai subtil şi mai bun, dar mi-au scăpat mie detaliile.

Căsuţa noastră, cuibuşor de inepţii

În rest, numai lucruri delicioase vezi la TV. Monica Tatoiu a revenit în forţă – aaa, dar stai, că nici nu plecase. Nu sunt sigură că Paula Iacob mai e în viaţă, deoarece a încremenit pe un scaun de la România TV şi n-a mai plecat acasă de vreun an. Indiferent ce se întâmplă în ţara asta – maşini buşite, criză bancară, incendiu sau sifilis - televiziunile invită câte-un psiholog în studio. Preferata mea e Mirela Zivari (starul Antenelor), care grăieşte lucruri de o profunzime abisală – pe ideea că e bine atunci când lucrurile sunt bune şi e mai rău atunci când lucrurile nu sunt bune. Acest paragraf este un pamflet, să fie clar.

Ca de obicei, reporterii se întrec în a se sufoca de la faţa locului, cu fraze mai lungi decât îi ţine respiraţia. ”Copila a avut ghinionul să nu aibă nicio şansă”, ţipă o reportereasă de la Antena3, redundant şi caraghios. La România TV, Miron Cozma (alt invitat permanent, care vorbeşte şi despre puşcării, şi despre sfecla de zahăr, după caz) trepidează de cultură clasică: ”Che era demonstrandum ie demonstrandum”. Poftim?! Bunghise el ceva cât a stat la răcoare şi, neavând cu ce-şi omorî timpul, a mai răsfoit câte-un almanah din biblioteca penitenciarului. Românul s-a născut latin, ce vreţi. Doar că a cam ciufulit fonetica. Revenind (inevitabil) la Antena3, menţionez că un domn reporter a spus, cu dezolarea de rigoare, că ”martorii n-au văzut şi n-au auzit nimic, din păcate” (era vorba despre poliţistul înjunghiat în Crângaşi). Păi, în cazul ăsta, probabil erau martorii lui Iehova, nu martorii unui atac violent.

Pe la toate jurnalele de ştiri, ni se pune în vedere că mâncăm prostii, dar nimeni nu exemplifică. Totul e mascat, ca să nu le sară ţandăra celor care plătesc publicitate pe la TV. Vai, ce nociv e un anume caşcaval! – horcăia deunăzi un reporter de la nu ştiu ce post. Care caşcaval, păpuşă? Că uite, acum, în drum spre casă, când plec din redacţie, vreau să cumpăr o rotiţă şi aş evita, pe cât posibil, brânzele dubioase.

Alţi reporteri sunt foarte îngrijoraţi de soarta apartamentului lui Gică Petrescu, artist căruia tocmai i s-a făcut (eventual) parastasul de şapte ani: ”Casa cu muzeul artistului va fi scoasă la licitaţie”, ”Nu există niciun muzeu în casa maestrului decedat”, ”Este inadmisibil ca casa (sic!) unui artist să ajungă pe mâna primăriei”, ”Urmaşii artistului de fapt nu există”. Şi, aşa cum v-am obişnuit, la final vă prezint citatul meu preferat: ”Gică Petrescu a fost un fan al multor români”.