Psihologul care a transformat predarea limbii engleze în formarea de abilităţi de viaţă prin dezbateri şi jocuri de rol
0
Anca Hayat, profesor de limba engleză la o şcoală şi un liceu din judeţul Ialomiţa, a pornit de la experienţa personală în proiecte Erasmus pentru a preda altfel limba lui Shakespeare. La orele ei, elevii învaţă să îşi depăşească frica de-a vorbi în public, îşi formează spiritul de echipă şi se cunosc cu adevărat pe ei înşişi.
Anca Hayat (27 de ani), profesor de limba engleză la Grupul Şcolar Agricol din comuna Armăşeşti şi la Colegiul Naţional ”Grigore Moisil” din Urziceni, judeţul Ialomiţa, a reuşit în mai puţin de doi ani de profesorat să obţină rezultate notabile cu elevii la clasele unde predă. A urmat cursurile Colegiului Naţional ”Grigore Moisil”, unde şi predă acum, iar apoi a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti.
A absolvit cursurile intensive ale Teach for Romania, o organizaţie care instruieşte şi trimite apoi profesori în cele mai defavorizate zone ale României, şi aplică metode din psihologie pentru a face fascinante lecţiile de engleză. Încă de mic copil şi-a dorit să devină atât psiholog, cât şi profesor, iar în cele din urmă a reuşit să le îmbine pe amândouă.
Decisive au fost modulele psihopedagogice pe care le-a urmat în timpul facultăţii şi masterului, care i-au oferit şansa să vadă cum este să predai efectiv la catedră, iar experienţa a marcat-o şi a determinat-o să meargă pe acest drum.
”Mi-am dat seama că astfel îmi maximizez punctele forte. Am îmbinat partea de dezvoltare personală cu cea didactică”, explică profesoara. A ales să predea engleză prin prisma experienţei sale din proiectele Erasmus la care a luat parte, când a realizat că nu este doar despre învăţarea unei limbi străine, ci este vorba despre contactul şi conexiunea care se formează cu oamenii din alte culturi, dar şi despre o mai bună cunoaştere a propriei persoane. ”Am vrut să ofer această experienţă şi copiilor cu care lucrez. Să vină la ore de plăcere şi să fie un mediu în care învăţăm prin joacă”, spune Anca Hayat.
Jocuri şi tehnici de negociere
Pentru majoritatea claselor la care predă, începând de la clasa a IV-a până la clasele de liceu, a creat grupuri de Whatsapp, unde încarcă materiale cu care lucrează pe diverse subiecte. Nu s-a limitat doar la gramatica limbii engleze, ci a mers mai departe. Organizează dezbateri pe diverse teme, iar aceştia intră apoi şi în pielea unor personaje pentru a da viaţă la diverse jocuri de rol, totul în limba engleză.
Le formează astfel spiritul de echipă, le dezvoltă creativitatea şi imaginaţia, dar îi şi determină să găsească mereu soluţii la problemele de care se lovesc nu numai la orele de engleză, ci şi în viaţa reală. ”Pun accentul pe dezvoltarea comunicării, a capacităţii de-a lucra în echipă prin jocuri şi tehnici de negociere. Formez grupuri, iar fiecare din acestea trebuie să îşi susţină cu argumente punctele de vedere. De pildă, este mai frumos la mare sau la munte?”, exemplifică dascălul.
Improvizaţie şi viteză de reacţie
Foloseşte la clasă şi tehnici din actorie, cum este improvizaţia şi jocurile de rol. Elevii primesc carduri cu diverse roluri, la care trebuie să se adapteze extrem de rapid. Pot interpreta roluri individual, fiind vorba practic de monologuri pe care le susţin în engleză, dar şi roluri în grup, unde trebuie să fie spontani şi să îşi adapteze permanent replicile la modul cum curge firul poveştii, lucru deloc uşor şi în limba română. ”
FOTO arhiva personală
Ei au impresia că se joacă şi se distrează, dar, de fapt, este un mediu foarte propice învăţării. Îşi formează abilităţile de scriere când îşi scriu replicile, abilităţile de vorbire când le pronunţă şi abilităţile de ascultare când înţeleg mesajele transmise de colegii lor. Îmbinăm toate aceste lucruri într-un mod cât mai plăcut”, spune profesoara.
Învaţă engleză, dar se şi dezvoltă personal
O altă metodă de învăţare pe care o foloseşte la clasă sunt speaking cardurile. Elevii primesc carduri cu întrebări în engleză, pe care aceştia trebuie să le citească, să le traducă şi apoi să răspundă la ele. Subiectele alese sunt foarte diverse, pornind de la călătorii şi familie până la hobby-uri. Învaţă astfel să comunice foarte bine în limba engleză, dar aceste carduri îi ajută să se cunoască mai bine pe ei înşişi şi să lucreze cu ceilalţi colegi din clasă ca o echipă.
”Atât timp cât clasa nu este cu adevărat o echipă, lucrurile nu merg în direcţia care trebuie. După ce acest lucru se întâmplă, lucrurile curg de la sine. Este important să punem accent pe colaborare, nu pe competiţie”, explică Anca Hayat.
Mingea emoţiilor
Ca să ia pulsul clasei după fiecare oră, profesoara foloseşte o altă tehnică. Elevii îşi pasează unii altora o minge, după izbucnirea pandemiei fac acest lucru imaginar, şi fiecare spune în engleză cum s-a simţit la curs. Copiii completează atunci şi un bileţel, în care scriu în câteva cuvinte ce s-a vorbit la ora respectivă de engleză. Verifică astfel dacă au învăţat măcar câteva cuvinte în engleză pe tema aleasă. ”Aceste bileţele sunt trimise nesemnate. Prin urmare, ei nu îl percep ca pe un test, iar eu verific capacitatea şi nivelul de însuşire a informaţiilor”, spune dascălul. Rezultatele cu elevii săi s-au văzut după primul an la catedră. Ne mărturiseşte că ceilalţi colegi de cancelarie au întrebat-o cum a reuşit să îi facă pe elevii săi să se îndrăgostească de ea şi de materia pe care o predă.
FOTO arhiva personală
Răspunsul este foarte simplu: i-a tratat mereu ca pe nişte persoane de la care are permanent de învăţat, după cum fac şi ei la fiecare curs de limba engleză. ”Copiii nu mai răspund la acel mediu tradiţional de predare, în care profesorul este atotştiutor, iar elevul este acolo doar ca să absoarbă informaţia. Important este ca în timpul orelor să fie un schimb de informaţii, iar învăţarea să fie bidirecţională, nu unidirecţională”, punctează Anca Hayat. A făcut practic trecerea de la ”aoleu, şi astăzi merg la şcoală?” la ”Eii, ce vom învăţa astăzi la clasă?”
Îmbrăţişarea de la sfârşitul orelor
Elevii săi se simt atât de bine la orele de engleză, încât simt nevoia ca la finalul fiecărui curs să o îmbrăţişeze şi să îi spună ce minunat a fost. Un alt secret al succesului său este că, la începutul fiecărui an şcolar, stabileşte cu copiii regulile după care se vor derula cursurile. E ca o călătorie în care se îmbarcă cu toţii, iar cererile lor sunt simple, de bun simţ: să nu se râdă şi să se se ţipe la ei, dar şi să nu fie pedepsiţi. ”Dorinţa de-a fi un model şi dorinţa de-a schimba vieţile unor tineri, acestea cred că trebuie să fie motivaţiile unui profesor în România”, punctează dascălul.
FOTO arhiva personală
Copiii nu pierd nicio ocazie să îi spună cât de importantă este pentru ei. La finalul pauzelor găseşte de multe ori pe catedră scrisori de la elevi, în care îi spun că o iubesc şi că se simt extraordinar cu ea. Toate acestea după mai puţin de doi ani de profesorat.
Experienţa Erasmus
Chiar de la începutul interacţiunii cu tânăra lor profesoară, elevii au întrebat-o la ce le va folosi lor să ştie engleză. Pentru că exemplul personal este cel mai relevant, Anca Hayat le-a povestit despre călătoriile sale uimitoare în 10 ţări prin intermediul programului Erasmus, în perioada în care era studentă la master. Au aflat astfel cât de greu i-a fost să se descurce singură pe meleaguri străine cu o engleză pe care o ştia atunci la nivel mediu.
”A fost dificil iniţial să îmi fac curaj să vorbesc în engleză într-un mediu în care doar aşa te puteai face înţeles. Elevii mei au aflat că învăţând această limbă m-am dezvoltat personal şi am putut beneficia de anumite oportunităţi, dar am căpătat şi încredere în mine când vorbesc engleză”, sunt doar câteva dintre motivele care i-au convins pe copii să îşi dorească să înveţe limba lui Shakespeare.
Se încarcă comentariile...
