„Zău? Mulţumim, dar n-o să vă iertăm niciodată!” Cât mai contează pentru economia Greciei faptul că FMI îşi recunoaşte greşelile

Sutele de mii de greci care au ieşit în stradă cu regularitatea unui ceas elveţian în ultimii trei ani s-au simţit razbunaţi atunci când Fondul Monetar Internaţional a recunoscut că au existat „erori notabile” în strategia prin care s-a încercat salvarea Greciei. Consecinţele ramân însa cioplite în piatră: economia elenă se afla în al şaselea an consecutiv de recesiune, iar strânsul curelei a deveni laţ pentru grecii de rând.

Concluziile raportului intern prin care Fondul Monetar Internaţional (FMI) au fost primite cu un amestec de indignare şi sentiment de răzbunare pe străzile Greciei, povestesc corespondenţii Reuters. 

„Să nu ne minţim singuri. Nu ne vor da niciodată, nimic înapoi. Îmi pare rău pentru toţi oamenii care s-au sinucis din cauza austerităţii. Cum o să-i aducă pe ei înapoi? Cum?”, se întreabă Apostolos Trikalinos, un gunoier în vârstă de 59 de ani, tată a doi copii. 

Raportul instituţiei cu sediul la Washington admite faptul că specialiştii FMI nu au conştientizat corect impactul pe care tăierile bugetare şi majorările de impozite le vor avea asupra economiei elene. Măsurile dictate de Fond şi aplicate de Atena pentru a primi cele 250 de miliarde de euro de la UE şi FMI au trimis ţara în cel mai dur colaps economic înregistrat de o ţară pe timp de pace. 

Unul dintre principalele „regrete” ale economiştilor de peste Atlantic este întârzierea cu care au fost forţaţi creditorii privaţi ai Greciei (bănci, fonduri de investiţii) să accepte pierderi în valoare de 100 de miliarde de euro la împrumuturile pe care le-au acordat Greciei. 

De la izbucnirea crizei, veniturile salariale ale grecilor au scăzut cu aproximativ 30%, în timp ce rata şomajului a ajuns la 27%. În rândul tinerilor, rata şomajului ajunge la 60%. 

„Raportul Fondului confirmă şi întăreşte poziţia pe care noi am făcut-o publică deseori, formată în baza argumentelor noastre invocate încă din timpul negocierilor cu FMI şi cu Troika”, a declarat pentru Reuters fostul ministru al Finanţelor de la Atena, Evangelos Venizelos. 

„Au fost multe decizii pe care noi nu le-am fi luat niciodată de capul nostru, dar am fost obligaţi să le luăm pentru a evita cel mai rău scenariu”, a continuat oficialul care a participat la rundele de negocieri al doilea împrumut de urgenţă luat de Grecia în 2012. Discuţiile pentru primul împrumut luat de statul elen, în 2010, au fost purtate de alt ministru de Finanţe, George Papaconstantinou. 

Măsurile de austeritate aplicate în Grecia în ultimii trei ani:

- reducerea cheltuielilor guvernamentale cu 200 de miliarde de euro

- transformarea a 30.000 de muncitori cu normă întreagă din sectorul public în lucrători cu jumătate de normă

- reducerea pensiilor suplimentare cu 10-20%

- eliminarea alocaţiilor pentru familiile cu venituri anuale mai mari de 45.000 de euro. Excepţie fac doar familiile cu cinci sau mai mulţi copii

- eliminarea a 150.000 de locuri de muncă din sectorul public prin îngheţarea angajărilor şi eliminarea contractelor temporare

- reducerea cu 15% a salariilor bugetarilor

- majorarea cu 10% a accizelor la tutun şi băuturi alcoolice

- eliminarea celui de-al treisprezecelea şi a celui de-al paisprezecelea salariu

- majorarea vârstei de pensionare de la 61 la 65 de ani

- tăierea investiţiilor publice cu 400 de milioane de euro

- introducerea unei reguli de o angajare la zece posturi eliberate în companiile de stat

- reducerea cu 10% a salariilor edililor locali

- reducerea cu 22% a salariului minim pe economie

- eliminarea unei serii de deduceri fiscale

- creşterea impozitelor pentru iahturi, maşini, piscine şi alte proprietăţi

- privatizarea parţială sau completă a mai multor companii

- reducerea cu un miliard de euro a cheltuielilor cu sistemul de Sănătate

- tăierea cu 300 de miliarde de euro a bugetului pentru Apărare

Modalitatea de evaluare a sărăciei îi face pe mulţi să afirme că „săracii“ greci nu sunt chiar atât de săraci. În plus, indolenţa grecilor şi înclinarea lor către evaziune au devenit laitmotive în tensiunile şi disputele politice încă de la începutul crizei euro. Însă o treime dintre greci trăiesc sub pragul sărăciei, numărul de copii abandonaţi a crescut semnificativ, la fel şi cel al utilizatorilor de drogur

Grecii iau acum cu 35% mai multe antidepresive decât luau în urmă cu cinci ani, potrivit datelor Şcoalii Naţionale pentru Sănătate Publică. Ministerul Sănătăţii spune că sinuciderile au crescut cu până 40% doar în acest an.

Cheltuielile cu sănătatea ale grecilor (atât statul, cât şi populaţia) au scăzut cu jumătate de la începutul crizei, potrivit Şcolii Naţionale pentru Sănătate Publică. În 2010 s-au cheltuit 25 de miliarde de euro, adică aproximativ 10% din PIB, pentru sistemul de sănătate (privat şi public). În acest an însă, bugetul de la stat se ridică la doar 10 miliarde de euro.

Efectul este resimţit cel mai tare la marginile societăţii. Consumului de heroină şi prostituţia sunt în creştere. Dependenţii de droguri şi imigranţii ilegali cu HIV spun că este greu să găseşti ace curate, înlocuitori de heroină şi tratamente antiretrovirale. Ritmul de infecţie cu HIV este în creştere.

Centrul pentru Control şi Prevenire a Bolilor prezice că rata de creştere a numărului degreci care contractează virusul HIV a ajuns la 60%. Prin comparaţie, în Statele Unite rata anuală de creştere este de numai 7%.

Potrivit datelor din 2010 (cele mai recente disponibile), 27% din populaţia Greciei, adică 3,031 de milioane de greci, trăieşte sub pragul sărăciei sau la limita excluziunii sociale.

În Uniunea Europeană, acest procent este depăşit doar de Bulgaria (41,6%), România (41,4%), Letonia (38,1%), Lituania (33,4%), Ungaria (29,9%) şi Polonia (27,8%). Spania se află după Grecia cu 25,5%.

Pragul sărăciei pentru o persoană care trăieşte singură este stabilit de la un venit anual de 7.178 de euro şi la 15.073 de euro pentru o familie formată din doi adulţi şi doi copii cu vârste mai mici de 14 ani.