Sigur că e normal să dai scenarii alternative de evoluţie, dar asta nu face decât să alimenteze incertitudinile şi isteria care domneşte pe pieţele şi aşa ultra-nervoase de ceea ce s-a întâmplat pe plan mondial din februarie până acum şi sunt foarte sensibile la orice stimul anunţător de criză, cu atât mai mult la previziunile FMI, considerat unul dintre cele mai importante surse de analize şi scenarii financiare.

În acest raport publicat azi, experţii săi emit o ipoteză mai mult decât dramatică şi neliniştitoare: virusul SARS-CoV-2 va fi dificil de controlat şi, de aici, previziunea că în 2021, s-ar putea să ne confruntăm cu scenariul-catastrofă în care „progresele pe toate fronturile se dovedesc a fi mai lente decât se prevăzuse... inclusiv progresele în găsirea unui vaccin, a unor tratamente şi a respectării directivelor de distanţare socială în scopul opririi propagării virusului“. Ceea ce, pe cale de consecinţă, ar produce o scădere considerabilă a activităţii în sectoarele economice, începând cu cele în care contactul de proximitate este esenţial: restauraţie, comerţ etc. Asta duce la o agravare pe mai departe a parametrilor vieţii economice şi sociale pe care se bazase crearea scenariilor succesive de referinţă publicate până acum de FMI.

Astfel, spun cei de la FMI, vom asista la agravarea fenomenului de recesiune economică globală. În consecinţă, în acest scenariu al furtunii perfecte“, creşterea economică nu ar fi decât de 2,2% faţă de previziunea de +5,2% din scenariul de referinţă.

În al doilea scenariu, cel care dă speranţa unei posibile reintrări pe drumul spre normalitate, totul se bazează pe prezumţia că lupta împotriva pandemiei va fi cu mult mai eficientă decât s-a prevăzut. Va fi găsi vaccoinul, vor fi identificate tratamentele necesare şi asta va permite în primul rând o reducere foarte substanţială a procentajului de mortalitate. În plus, „o accelerare precoce şi substanţială a investiţiilor în capacităţile de producţie a vaccinurilor şi existenţa unor acorduri de cooperare în cadrul lanţului de aprovizionare pe plan mondial vor duce la o disponibilitate precoce şi generalizată a vacinurilor“. În acest caz, ca efect direct şi foarte rapid, am putea asista l o accelerare progresivă a ritmului mondial de creştere economică, cu aproximativ 0,5%, ajungându-se la nivelul de 5,7%.

Marea problemă existentă şi cu şanse mari de a se croniciza (de aici teama că s-ar putea adeveri scenariul „furtunii perfecte“ (este că majorittatea ţărilor lumii, grupul ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare, se afundă acum într-o criză extrem de gravă odată cu intrarea lor în valul doi al pandemiei, cu probabilitatea apariţiei chiar a unui al treilea val care, printre multe alte urmări, ar putea impulsiona fluxuri migratorii de mari dimensiuni.

Gina Gopinath, economista şefă a FMI, afirmă suma de 12.000 de miliarde de dolari mobilizată de guverne şi băncile centrale de la începutul crizei şi până acum pentru a lupta împotriva efectelor pandemiei  a condus la limitarea impactului dar nivelul piaţii muncii rămne mult inferior nivelului de dinainte de februarie 2020, categoriile sociale cele mai afectate de şomaj fiind tineretul şi femeile: Săracii sunt pe cale să sărăcească şi mai tare odată cu cele aproape 90 de milioane de persoane care vor intra în acest an în zona «sărăciei extreme», a afirmat Gopinath, citată de Reuters.

Iar efectul poate provoca o explozie de mari dimensiuni deoarece, aşa cum observa experta FMI, pandemia a accentuat foarte tare direcţiile divergente spre care se îndreaptă ţările bigate şi restul, cele care se cufundă în criză: „după estimările noastre, această divergenţă urmează să se accentueze. Ne-am revăzut în creştere prognozele pentru ţările dezvoltate deoarece, după o contracţie de 5,8% în 2020, economiile lor vor înregistra în 2021 o creştere de 3,9%. În schimb, am modificat previziunile noastre pentru ţările emergente şi în curs de dezvoltare (în afară de China), cele a căror economie se va contracta cu 5,7% în 2020 înainte de a reveni în 2021 la un nivel de creştere de 5%)“.

Economista şefă a FMI a afirmat că pierderile de producţie cumulate în raport cu traiectoria prevăzută înainte de începutul pandemiei vor putea depăşi 11.000 de miliarde de dolari în perioada 2020-2012 şi 28.000 de miliarde între 2020-2025. Această evoluţie marchează o problemă foarte serioasă în raport cu creşterea nivelului mediu de viaţă în toate grupele de ţări“ - estima Gita Gopinath.

Chestiunea nu ţine de interpretarea pesimistă sau optimistă a realităţii în funcţie de preferinţele politice sau de mesajele induse de diverşi politicieni disperaţi de apropierea momentului decontului individual sau de ţară a modului în care au fost în stare să gestioneze pandemia.

Dacă vom intra într-un scenariu sau altul ar trebui - cel puţin la modul ideal - să ceea ce zice economista şefă a FMI să poată deveni o linie politică prevalentă pe plan mondial şi agreată nu numai demagogic de liderii politici şi, astfel, politicile publice să fie realmente adaptate acestui scop unic, adică ieşirea din pandemie fără foarte multe costuri sociale extreme:

Pentru a evita falimentul la scară largă şi pentru ca oamenii să-şi poată regăsi activităţile productive, ar trebui, atunci când este posibil, să se continue susţinerea întreprinderilor vulnerabile dar viabile prun intermediul amânării plăţii impozitelor, al unor moratorii asupra datoriei publice şi al injectării de capitaluri sub forma unor participări la capitalul întreprinderilor.“

Criza sanitară s-a transformat într-una economică şi evoluează la modul cel mai serios înspre o dereglare socială deja cu vârfuri semnificative de violenţă şi care pot continua în cazul în care nu se putea ajunge la o stopare a drumului săracilor spre sărăcie extremă şi disperare care să provoace comportamente care să afecteze structurile de rezistenţă şi aşa precare ale ţărilor în curs de dezvoltare sau deja în dezechilibru profund. Caz în care, scenariul „furtunii sociale perfecte“ va avea doar ca pretext accesul egal la vaccinuri şi tratamente şi se va putea transforma într-o revărsare de violenţă împotriva acestor inegalităţi istorice care le marchează existenţa şi scot grupe întregi de ţări în afara civilizaţiei.