Noi reguli pentru impozitul pe clădiri, propuse de Curtea de Conturi

Foto Adev[rul

Curtea de Conturi a făcut o serie de propuneri legislative în ultimul său raport de audit, printre care şi impunerea unor noi reguli pentru plata impozitelor pe clădiri şi pe terenuri.

Astfel, Curtea de Conturi propune completarea Codului Fiscal cu noi modalităţi de impozitare şi pentru cazurile în care proprietarii terenurilor şi clădirilor au decedat, iar clădirile şi terenurile sunt folosite de terţe persoane, posibili moştenitori.

„ Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. În cazul clădirilor proprietate a persoanelor fizice decedate, dar care sunt utilizate de terţe persoane (posibili moştenitori etc.) fără a se dezbate moştenirea, în baza folosinţei bunului, stabilită prin anchetă socială realizată de unităţile administrativ-teritoriale de pe raza unde sunt situate respectivele clădiri/inspecţie în teren/o declaraţie pe propria răspundere în faţa secretarului general, această categorie de utilizatori datorează anual impozit pentru clădirile în cauză”, se arată în propunerea Curţii de Conturi.

Aceeaşi obligativitate este prevăzută şi pentru terenuri, cu excepţia terenurilor forestiere.

Curtea ăşi motivează iniţiativa prin faptul că această completare a prevederilor Codului fiscal este necesară pentru a „asigura unităţilor administrativ-teritoriale o pârghie legală în urmărirea şi încasarea la bugetele locale a impozitelor pe proprietate datorate pentru proprietăţile ai căror proprietari au decedat, deoarece terţe persoane (majoritatea moştenitori legali), deşi utilizează bunurile (clădiri/terenuri), nu dezbat moştenirea şi astfel evită plata impozitelor şi taxelor pe proprietate”. 

„Acest fapt conduce la acumularea de debite restante din impozite şi taxe pe proprietate, asupra cărora unităţile administrativ-teritoriale nu au nicio bază legală pentru a se îndrepta împotriva moştenitorilor de drept, atâta timp cât moştenirea nu a fost dezbătută de aceştia”, se arată în documentul citat. 

Pe de altă parte, potrivit Codului civil nicio persoană nu poate fi obligată să accepte o moştenire, mai ales dacă e una păguboasă, iar unităţile administrativ-teritoriale, care au calitatea de creditor, nu pot obliga un posibil moştenitor să accepte plata debitelor restante în lipsa unui act de proprietate/moştenire. 

Conform prevederilor Codului civil, doar acceptarea moştenirii de către succesibil îl obligă la achitarea datoriilor defunctului [art. 1155 alin. (1) din Codul civil]. 

Singura pârghie pe care unităţile administrativ-teritoriale în calitate de creditori o au în prezent pentru încasarea debitelor restante din impozitele şi taxele acumulate în cazul proprietăţilor ai căror proprietari au decedat şi în cazul în care nu a fost dezbătută moştenirea de către succesori este declararea moştenirii vacante, cf. art. 1135-1140 din Codul civil, însă apelarea la această variantă este de durată şi implică costuri suplimentare. 

Mai mult, nu este inserată ca modalitate de încasare în Codul fiscal şi nici nu sunt făcute menţiuni cu privire la: suspendarea prescrierii dreptului de încasare pe această perioadă, costurile generate, procedura de urmat etc. Până la finalizarea acestei proceduri se impune introducerea unei pârghii (ancheta socială/inspecţia în teren/declaraţia utilizatorului etc.), prin care să se poată încasa la bugetul comunei veniturile din impozite pe proprietate (clădiri şi terenuri), cu deblocarea situaţiei actuale în care se acumulează debite de încasat şi în care unităţile administrativteritoriale, deşi îi cunosc pe cei care culeg fructul proprietăţilor, nu se pot îndrepta împotriva acestora pentru a încasa veniturile datorate bugetului local.