Bucureştenii riscă să rămână fără infrastructura destinată încălzirii caselor şi a apei din cauza modului absolut delăsător în care este gestionată operaţiunea de restructurare a ELCEN şi RADET, două companii-mamut, cu datorii incomensurabile şi încremenite în alte vremuri.

Demersul Primăriei Municipiului Bucureşti de a aduce ELCEN şi RADET sub cupola unei companii municipale înfiinţată pentru a putea atrage fonduri europene în scopul retehnologizării infrastructurii şi grupurilor energetice este zădărnicit de tot felul de tertipuri avocăţeşti şi de slaba organizare a Ministerului de Finanţe şi ANAF.

S-ar putea scrie o carte despre bătălia din subteranele politicii şi administraţiei bucureştene şi despre interesele care gravitează în jurul celor două companii care au nevoie ca de aer de investiţii uriaşe şi pe care administraţia oraşului nu ar putea să le acopere decât prin atragerea de fonduri europene. În loc să auzim cum statul îşi pune instituţiile la treabă ca să rezolve această problemă spinoasă aflăm, de fapt, cum ELCEN a scăpat de două ori ca prin urechile acului de la faliment în ultimele şase luni!

Pentru a rezolva acest puzzle ar trebui găsite răspunsuri la următoarele întrebări. Care sunt rolurile Primăriei Municipiului Bucureşti, al Ministerului de Finanţe şi al ANAF-ului în această poveste? Cum au apărut, de nicăieri, cei de la Sierra Quadrant, firma care a preluat serviciile de insolvenţă ale ELCEN? Cum a împiedicat RomInsolv SPRL restructurarea RADET, operaţiune de care depinde însănătoşirea ELCEN? De ce îşi dorea administratorul judiciar al RADET fuziunea prin absorbţie a ELCEN? 

Mizele politice din jurul reorganizării ELCEN

Reorganizarea ELCEN şi RADET înseamnă cel mai important proiect al administraţiei Gabrielei Firea. Primarul Capitalei ştie că, dacă vrea să recupereze vreodată din electoratul Bucureştiului care îi este potrivnic, trebuie să livreze un proiect important, esenţial pentru viaţa locuitorilor din Capitală. Este cam ultima carte pe care primarul Bucureştiului mai poate să o joace, după ce promisiunea de a decongestiona traficul s-a transformat într-un fiasco, transportul în comun, mai ales vara, este crimă şi pedeapsă, spitalul metropolitan rămâne o fantezie pe hârtie iar parcările de la intrarea în oraş tot sunt aşteptate de vreun an şi jumătate.

Dar preluarea ELCEN-ului la Primărie nu a fost o luptă surdă dată cu Opoziţia în Consiliul General al Municipiului Bucureşti ci, paradoxal, cu membrii din interiorul PSD-ului. A fost nevoie de debarcarea lui Mihai Tudose din fruntea Executivului pentru ca PMB să găsească soluţia juridică prin care să preia această companie.

Sigur, pot exista semne de întrebare privind modul în care ELCEN şi RADET vor fi manageriate sub cupola companiei municipale, dar Primăria Municipiului Bucureşti ar putea lăsa deoparte de data aceasta numirile pe ochi frumoşi, având şansa unică, într-o perioadă scurtă, să ia nişte decizii bune cu privire la eficientizarea ELCEN şi RADET. Spre exemplu, Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) organizează o serie de licitaţii cu scopul de a întocmi o strategie pentru reţeaua de termoficare la nivelul mai multor oraşe din România. Nu ar fi rău dacă şi Bucureştiul s-ar înscrie pe această listă.

Legal, însă, Compania Energetică Municipală este unica soluţie prin care se pot atrage fonduri europene, vitale pentru retehnologizarea ELCEN şi RADET. Conform legislaţiei în vigoare, Primăria este singura în măsură să depună cereri de finanţare prin Fondurile Europene Structurale şi de Investiţie, iar acest lucru trebuie să se întâmple până la sfârşitul acestei veri.

Dacă ELCEN şi RADET nu se vor restructura la timp pentru ca Primăria să acceseze fondurile europene, marii perdanţi vor fi bucureştenii care riscă, într-un timp foarte scurt, să rămână fără unităţile de producere a energiei termice şi apei calde. Gabriela Firea va deconta singură acest eşec de proporţii, probabil că va dispărea cu totul din politică, iar cei mai fericiţi vor fi vânătorii de combinaţii imobiliare.

Modul ciudat în care Ministerul de Finanţe şi ANAF au ales administratorul judiciar de la ELCEN

În octombrie 2016, KPMG era fost numit, cu titlu temporar, administratorul judiciar al ELCEN, după intrarea companiei în insolvenţă. Dar au trecut şi alegerile iar Ministerul de Finanţe, prin ANAF, care deţine peste 50% din creanţele ELCEN-ului, nu a iniţiat procedura prin care să fie numit administratorul judiciar al societăţii pierzând de pomană timpul vreo şapte luni, din ianuarie şi până în iulie 2017. Pe 28 iunie, guvernul Grindeanu era debarcat şi Executivul era preluat de Mihai Tudose. La şefia Ministerului de Finanţe venea Ionuţ Mişa, iar instituţia pe care o conducea a demarat, în iulie 2017, procedurile pentru numirea unui administrator judiciar la ELCEN.

Sierra Quadrant, o firmă din Bacău care are şi o filială în Brăila şi care a gestionat cu cântec insolvenţele lui RAFO, Servicii Energetice Moldova când Relu Fenechiu a scăpat de plata daunelor din Dosarul Transformatorul şi a lui CET Bacău, s-a luptat cu cei de la KPMG până în ultima clipă pentru a lua ELCEN în portofoliu.

Ei au cerut un onorariu cifrat în jurul a 3 milioane de euro care să fie achitaţi timp de patru ani în timp ce Sierra Quadrant a cerut o sumă de patru ori mai mare! Evident, cei care au câştigat au fost cei de la Sierra Quadrant, motivul invocat de autorităţile statului fiind halucinant: oferta de 3 milioane nu ar fi fost îndeajuns de serioasă! Oare de ce şi-a dorit ANAF să pună ELCEN să plătească pentru acelaşi serviciu, un preţ de patru ori mai mare? 

„Există foarte multe zone de unde se pot aduce mult mai mulţi bani decât avem astăzi. Sunt locuri din care poţi să aduci foarte mulţi bani. Vorbim de zona de insolvenţe. România are undeva la 12-13 miliarde lei, în această zonă, încă gri, încă neclare.“

Orlando Teodorovici, ministrul Finanţelor, la Sinteza Zilei, 23 iulie

În decembrie 2017, ANAF a cerut convocarea Adunării Creditorilor, cerând înlocuirea celor de la KPMG cu Sierra Quadrant. Propunerea a trecut de vot pentru că ANAF şi MF aveau majoritate, dar ea trebuie să fie confirmată de judecătorul sindic. Acţiunea ANAF şi a MF-ului a fost contestată. 

Între timp, pe 17 mai, CGMB a abrogat hotărârea de Consiliu prin care aprobase de principiu achiziţia Primăriei a acţiunilor ELCEN şi, în baza OUG61/2017, emite o hotărâre prin care aprobă, de principiu, finanţarea unui „transfer of business”. Dar termenul de depunere al planului de reorganizare expira în data de 21 mai.

Cu o zi înainte, judecătorul sindic s-a pronunţat pe confirmarea numirii celor de la Sierra Quadrant în calitate de administrator judiciar, dar decizia trebuia să intre în vigoare pe 22 mai, la o zi după expirarea termenului de depunere a planului de reorganizare! În consecinţă, cei de la KMPG au depus la judecătorul sindic planul de reorganizare în ziua în care expira termenul şi cu o zi înainte să fie înlocuiţi de Sierra Quadrant. Dacă termenul ar fi fost depăşit cu o zi, ELCEN ar fi intrat în faliment!

Deşi creanţele ELCEN-ului se ridică la 450 de milioane de euro, ANAF ştie că ELCEN are capacitatea de a-şi achita datoriile până la ultimul leuţ iar administratorul judiciar îşi poate încasa tot onorariul, deoarece el este calculat în funcţie de datorii. Culmea este că Sierra Quadrant pune, acum, în aplicare, planul întocmit de KPMG, acesta fiind publicat pe site-ul firmei!

Scenariu incredibil: cum ar putea să se ducă 75% din bugetul PMB la RADET

RomInsol, administratorul judiciar al RADET, în plin proces de schimbare al administratorului judiciar de la ELCEN, a venit cu o propunere halucinantă. În data de 27 februarie, RomInsol dorea un vot pe un plan de reorganizare care presupunea ca RADET să se transforme din regie autonomă în societate comercială şi să absoarbă ELCEN. Problema este că RADET avea datorii la acea dată în valoare de 3.8 miliarde de lei la un patrimoniu insuficient, cifrat la 17.7 milioane de lei!

„Măsura transformării RADET în societate pe acţiuni este imperativă şi reprezintă condiţia precedentă obligatorie pentru demararea procesului de fuziune”, se menţionează în planul de reorganizare al companiei. 

Prima propunere a administratorului judiciar al RADET, scrisă în planul de reorganizare judiciară, era ca această sumă de 3.7 miliarde de lei să fie acoperită de PMB, chiar dacă acest lucru însemna ca 75% din bugetul Primăriei să dispară într-o gaură neagră. A doua propunere se referea la transformarea unor datorii înscrise la masa credală în venituri iar a treia propunere presupunea o combinare între cele două, iar ELCEN să renunţe la datoriile pe care le are de recuperat de la RADET după ce ELCEN va trece sub umbrela Primăriei!

Administratorul judiciar mai menţionează în plan că această măsură este una viabilă şi afectează cel mai puţin interesele creditorilor ambelor societăţi. În opinia administratorului judiciar, pentru ca RADET să aibă capitaluri proprii pozitive, ELCEN ar trebui să-şi diminueze toată datoria pe care o are la RADET!

„Regia urmează să fie transformată în societate comercială, după care, în mod coordonat cu ELCEN, urmează să procedăm la o fuziune prin absorbţie a ELCEN în RADET, de aici rezultând o singură societate, care bineînţeles va fi o societate degrevată de această datorie de 3,6 miliarde de lei, pentru că, prin intermediul fuziunii, creanţele reciproce se şterg.“

Gheorghe Piperea, RomInsol, administratorul judiciar al RADET şi fost consilier onorific al premierului Mihai Tudose - 1 martie

Problema este că RADET are o datorie istorică la ELCEN acumulată în timpul mandatului lui Sorin Oprescu de la PMB, de-aceea era clar ca lumina zilei că acest plan era inacceptabil. În document se mai menţionează că planul de reorganizare propus spre a fi votat nu este cel final, urmând a fi schimbat după ce RADET se transformă din regie autonomă în societate comercială! Adică, creditorii de la ELCEN ar fi votat o formă fără fond şi ar fi fost de-acord să plătească o groază de bani fără să aibă certitudinea modului în care va arăta următorul plan de reorganizare al RADET!

Pe de altă parte, votul împotrivă al creditorilor ELCEN ar fi băgat RADET în faliment instantaneu, în plină iarnă! Într-un final, creditorii ELCEN nu au mai supus la vot planul de reorganizare al RADET însă, în ciuda celor enunţate, el nici nu a mai fost modificat. Iar restructurarea celor două companii depinde, în mare măsură, de aprobarea planului de reorganizare al RADET numai că, prin nemodificarea planului de reorganizare al RADET, toată procedura este blocată!

CET-urile, miză imobiliară?

Una dintre marile mize ale sistemului de încălzire centralizată este soarta CET-urilor. Pentru CET Bucureşti Sud şi CET Progresu se apropie termenul limită pentru respectarea normelor de mediu, scadenţa fiind 31.12.2019, după ce, în 2016, s-a obţinut o prelungire a perioadei de conformare.

Apoi, cazanele 1 şi 2 de la CET Grozăveşti şi CAF-urile 1 şi 2 de la CTE Bucureşti Sud îşi vor epuiza numărul de ore de funcţionare în anul 2020 iar alte instalaţii importante de la celelalte CET-uri nu vor mai putea fi utilizate după anul 2023. Retehnologizarea acestor componente importante ale ELCEN-ului necesită nişte investiţii uriaşe, de peste 500 de milioane de euro, sumă care cu greu ar fi putut fi obţinută de această companie. Dacă nu chiar imposibil.

CET Sud, CET Sud Vitan şi CET Grozăveşti au o poziţie cheie în geografia Bucureştiului. Primele două CET-uri sunt în zona Parcului Natural Văcăreşti, în timp ce CET Grozăveşti este în aria Grădinii Botanice şi are deschidere la Splaiul Unirii.

De remarcat situaţia complicată în care se află CET Grozăveşti, care a fost gajat la începutul iernii 2017 de ELCEN la Romgaz pentru a nu mai plăti în avans necesarul de gaze naturale destinat încălzirii Bucureştiului. Astăzi, ipoteca este ridicată, dar, dacă nu se vor face la timp investiţiile menţionate la CET Grozăveşti, grupul energetic o să intre în colaps. 

Falimentarea ELCEN ar însemna, de fapt, valorificarea activelor iar aceste CET-uri ar putea fi dărâmate şi, cu uşurinţă, speculate în cadrul unor proiecte imobiliare.