Ce taxe şi impozite locale trebuie să plătim în 2019 şi ce penalizări sunt pentru întârziere

Modificările aduse anul trecut Codului Fiscal privesc, printre altele, şi impozitele şi taxele locale, inclusiv termenele până la care pot fi plătite fără penalităţi, dar şi un sistem de bonificaţii pentru plata integrală anticipată.

Astfel, potrivit art. 454 - Impozite şi taxe locale, din noul Cod Fiscal, impozitele şi taxele locale sunt:

a) impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri;

b) impozitul pe teren şi taxa pe teren;

c) impozitul pe mijloacele de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxele speciale;

h) alte taxe locale.

Nivelul tuturor aceste taxe şi impozite locale este stabilit însă la nivelul fiecărei primării, inclusiv al celor şase din Capitală.

Potrivit art. 462 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie (reducere) de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Plata se poate face atât prin ghişeul.ro, dacă primăriile sunt înscrise, cât şi la sediul Direcţiilor de Impozite şi Taxe locale.

Scutiri de la plata impozitului pe clădiri

Codul fiscal prevede la art. 456 peste 20 de situaţii în care nu se datorează impozit/taxă pe clădiri, dintre acestea urmând a vă prezenta în continuare câteva dintre cele mai importante:

• clădirile aflate în proprietatea/coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

• clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea/coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate;

• clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;

• clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe;

• clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora, precum şi casele parohiale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;

• clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, care au faţada stradală şi/sau principală renovată sau reabilitată.

Impozitul pe clădiri nu mai ţine cont de calitatea proprietarului persoană fizică sau persoană juridică, ci de scopul utilizării clădirii. Astfel, impozitele sunt structurate în următoarele 3 categorii:

1. folosirea clădirii în scop rezidenţial/locuinţă, cu cota de impozitare 2018 între 0,08% şi 0,2%;

2. folosirea clădirii în activităţi economice (sedii PFA, sedii firmă, cabinete etc) cu procente de impozitare (cota de impozitare 2019) între 0,2% şi 1,3%, cu condiţia ca aceste clădiri să fie reevaluate/ construite/ achiziţionate în ultimii 5 ani.

3. folosirea clădirii în activităţi economice dar construcţia nu este reevaluată în ultimii 5 ani, când cota de impozitare 2018 este de 2% din valoarea clădirii.

Dobânzi şi penalităţi pentru neplată

Depăşirea termenului de scadenţă pentru achitarea obligaţiilor fiscale principale aduce cu sine dobânzi şi penalităţi, potrivit Codului de Procedură Fiscală, scrie Avocatnet.ro. 

Dobânzi şi penalităţi de întârziere

Dacă depăşesc termenul de scadenţă pentru achitarea obligaţiilor fiscale principale, contribuabilii datorează, după acea dată, dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform Codului de procedură fiscală.

Dobânda este o obligaţie fiscală accesorie – echivalentul prejudiciului creat ca urmare a neachitării la termen a obligaţiilor fiscale principale.

Dobânda se calculează, în esenţă, pentru fiecare zi de întârziere – din prima zi de după termenul de scadenţă şi până la data plăţii sumei datorate. Însă există şi excepţii de la această regulă.

În anul 2019, nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, adică 7,3% pentru un an întreg.

Referitor la penalităţile de întârziere, Codul de procedură fiscală dispune, de asemenea, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere – din ziua de după termenul de scadenţă şi până la data plăţii datoriei.

În anul 2019, nivelul penalităţii de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, adică 3,65% pentru un an întreg.

Penalitatea de întârziere nu scapă contribuabilii de plata dobânzilor, însă penalitatea de întârziere nu se aplică obligaţiilor fiscale principale pentru care trebuie plătită penalitate de nedeclarare.

Penalitatea de nedeclarare

În cazul obligaţiilor fiscale principale nedeclarate sau care sunt declarate incorect de către contribuabili şi care sunt stabilite prin decizii de impunere în urma inspecţiei fiscale, se datorează o penalitate de nedeclarare.

Material realizat cu ajutorul legestart.ro şi avocatnet.ro.