ANALIZĂ Industria românească de confecţii trece prin vremuri grele

Deşi există numeroase poveşti individuale de succes în industria românească de textile şi confecţii, statisticile din sector arată o imagine mai sumbră: angajările, producţia şi exporturile scad, în timp ce importurile şi deficitul comercial al sectorului sunt în creştere, arată o analiză realizată de site-ul specializat în industria textilă just-style.

În timpul dominaţiei comuniste, România avea cea mai mare capacitate de producţie textilă din întregul bloc estic, după Rusia. În 1989, ultimul an al dictaturii lui Ceauşescu, industria textilă şi a hainelor angaja mai mult de 800.000 de oameni, iar marile companii textile deţinute de stat, precum Apaca din Bucureşti, cu aproape 20.000 de muncitori, erau mândria întregii naţiuni, arată analiza just-style.

După Revoluţia din 1989, ce s-a întâmplat cu Apaca s-a întâmplat de asemenea cu majoritatea foştilor lideri industriali din România. După căderea comunismului, Apaca a fost privatizată şi s-a renăscut ca Faberrom în 1991. Producţia s-a schimbat gradual de la cantităţi mari la cantităţi mici cu o mai mare calitate. Exporturile s-au mutat de la ţările socialiste către ţările vestice.

Din 2007, când România s-a alăturat Uniunii Europene, clientele Faberrom s-a schimbat în favoarea brandurilor de lux de top. În ziua de astăzi, mai puţin de 200 de oameni cos haine pentru brandurile vestice cunoscute, iar producţia a scăzut de la 7.000 la numai 350 de articole pe zi.

În ziua de astăzi, circa 148.000 de persoane lucrează în industria textilă şi de confecţii din România, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Însă 135.000 din aceste locuri de muncă s-au pierdut între 2007 şi 2017 ca rezultat al creşterii competiţiei, atât în regiune, cât şi din Asia, laolaltă cu criza financiară şi cu majorările de TVA care au descurajat investiţiile străine.

Cu toate acestea, Mihai Păsculescu, preşedintele Fepaius, federaţia română a industriei de textile, confecţii şi piele, explică faptul că sectorul primar – filare, ţesere şi finisare – a avut puţine oportunităţi să se refocuze pe pieţe nişate profitabile, din cauza unei lipse de capital şi a condiţiilor de creditare restrictive.

„Dacă ar fi să identificăm o zonă cu probleme, ar fi sectorul primar, în timp ce sectorul tricotaj, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi articole din piele este o zonă consolidată”, spune el.

În mod surprizător, conform statisticilor comerciale ale Euratext, industria textilă a României a performat mult mai bine decât industria de haine în 2018. Exporturile româneşti de textile au crescut cu 11,9% în timpul acestui an, în timp ce importurile s-au majorat cu 6,6%. Dar exporturile româneşti de haine au scăzut cu 4,5%, în timp ce importurile au crescut puternic cu 20,5%.

Muncitori şi companii în mişcare                                                                                                    

Potrivit uniunii globale IndustriAll, salariile din industria de confecţii sunt aproape de salariul minim naţional de 2.080 lei pe lună (440 euro). Chiar dacă Guvernul a majorat salariul minim în ultimii ani, muncitorii au fost loviţi puternic în anul 2017, când contribuţiile sociale s-au mutat din cârca angajatorilor în cea a angajaţilor, lăsându-i pe aceştia din urmă cu o plată „în mână” de 250-300 euro, susţine uniunea.

Impactul salariilor mai mari şi al altor costuri în creştere a însemnat că industria românească de confecţii a devenit mai puţin competitivă la nivel internaţional. Anumiţi producători au mutat deja capacităţile de producţie către alte state est-europene, în timp ce brandurile mari au început să fie mai atente la ţări precum Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Georgia, unde costurile de producţie sunt mai mici.

La începutul anului 2017, designerul Alison Hayes a decis să închidă fabrica cu 350 de lucrători din Urziceni, din cauza majorării salariului minim, lipsei infrastructurii potrivite şi a unei slăbiri a monedei naţionale. Ottorose Rom, unul dintre cei mai vechi furnizori ai H&M din România, s-a mutat în Georgia.

Până în 2015, exporturile anuale de textile, haine şi piele ale României au depăşit importurile, însă din 2016 nu mai este cazul. Potrivit Fepaius, importurile s-au ridicat la 7,12 miliarde de euro anul trecut, cu 1,2 miliarde euro mai mari decât exporturile.

Deşi mulţi producători români sunt în dificultate, industria nu prea are de ales decât să continue să dea salarii mai mari. În contextul în care aproape 4 milioane de români lucrează în străinătate, dintr-o populaţie de 19,5 milioane, industria textilă şi de confecţii trebuie să concureze pentru forţa de muncă rămâsă cu sectoare aparent mai atractive, pentru automobile, IT&C şi turism şi chiar sectorul construcţiilor.

Şi, la fel ca în alte atâtea ţări, industria textilă şi de confecţii din România are o imensă problemă de imagine. Este considerată o industrie care apune, deşi multe companii, precum cele ale producătorului de costume bărbăteşti Seroussi Group, Promar Textil Industries, Pandora, Tanex şi Romanitza dovedesc că este posibil să produci cu succes în România.

Directorul Fepaius, Lavinia Cristea, susţine că producătorii români de de materiale sunt de asemenea capabili să furnizeze materiale de calitate înaltă către industria confecţiilor.

Cu toate acestea, majoritatea materialelor folosite de producătorii români continuă să fie importate. Fepaius doreşte să examineze cum pot beneficia producătorii români de iniţiativa „Drumul Mătăsii”. De exemplu, România ar putea oferi acces mai facil pentru bunurile chinezeşti destinate restului Europei sau ar putea să oferteze companiile chineze care caută să producă bunuri textile care poartă eticheta „Realizat în Europa”, dar care fentează protecţionismul european.

Indexul Performanţă în Logistică din 2018 al Băncii Mondiale plasează România pe locul 50, mai sus decât Bulgaria (57), Ucraina (66), Moldova (113) sau Georgia (124).

O altă mare parte din importuri se datorează retailerilor străini. Potrivit companiei de cercetare de piaţă MKOR Consulting, 97% din consumul de modă din România vine din importuri.

În zona metropolitană din Bucureşti, unde locuiesc circa 3 milioane de oameni, cele mai bune locaţii de shopping sunt ocupate de giganţi precum Inditex, H&M şi C&A. În 2018, Zara Bucureşti a obţinut o cifră de afaceri de 487 milioane de euro, în creştere cu 7%. Fiecare magazin Zara din România a obţinut un profit net înainte de taxe de 550.000 de euro, de 5,5 ori mai mare decât magazine similare din Germania, potrivit Ziarul Financiar.

Slăbiciunile pun în umbră punctele forte

Producătorii români de haine se mândresc cu o serie de avantaje pe care brandurile vestile nu le găsesc în altă parte, în special o combinaţie de cunoştinţe de producţie şi o înţelegere minuţioasă a ceea ce brandurile solicită, precum comunicare fluentă, certificări şi încredere reciprocă testată pe termen lung.

Andrei Pena, director al Dialog Textil, este optimist cu privire la viitorul apropiat al industriei, argumentând că sectorul românesc al confecţiilor trece la alt nivel. Companiile tind acum să producă mai puţin pentru branduri precum Primark şi mai mult pentru branduri precum COS, parte a grupului H&M.

Pena susţine de asemenea că unele companii străine de nivel înalt preferă în mod clar România. Alison Hayes (Marea Britanie), care produce anual 7 milioane de bucăţi în Europa de Est, şi-a mărit producţia în Bulgaria şi Moldova, dar în acelaşi timp a menţinut centrul de design în România.

Brandul italian de haine de lux Moncler, numărul unu în sectorul textilor şi bunurilor de lux în Indexul Dow Jones din 2019, şi-a întărit prezenţa în România prin cumpărarea unei fabrici în Bacău, prin subsidiara Industries Yield, care are 890 de angajaţi. Compania germană Dr Bock Industries este un pionier al sustenabilităţii prin subsidiara sa din România RGT (Ready Garment Technology).

Din păcate, în ciuda unei creşteri semnificative a PIB, România continuă să se lupte cu o lungă listă de probleme care impactează de asemenea industria textilă şi a hainelor: o populaţie care îmbătrâneşte, emigrarea forţei de muncă calificate, competitivitate a costurilor în scădere, corupţie persistentă şi un mediu de afaceri impredictibil. Uşurinţa de face afaceri se deteriorează, de asemenea: România a căzut de pe locul 35 în 2015 pe locul 52 în 2018, în clasamentul realizat de Banca Mondială.

În ceea ce priveşte sectorul român de modă, MKOR Consulting prognozează un uşor, dar continuu declin al producţiei şi exportului. În 2019, producţia de modă este estimată la 3,47 miliarde de euro, o scădere de 3% de la an la an, iar exporturile sunt estimate la 3,38 miliarde de euro, o micşorare de 1,5%.

O analiză a comerţului UE de textile de anul trecut sugerează că producţia de articole cu preţuri medii pentru consum în masă a fost acordată ţărilor din Europa de Sud şi de Est, precum Polonia, Ungaria şi România. Comparativ, ţări vestice precum Italia, Marea Britanie, Franţa şi Germania produc haine de lux.