Spionaj ca pe vremea Războiului Rece

Un inginer german a transmis serviciilor secrete ruse informaţii de la producătorul european de elicoptere Eurocopter. Werner Greipl este un personaj controversat, implicat şi anul trecut

Un inginer german a transmis serviciilor secrete ruse informaţii de la producătorul european de elicoptere Eurocopter. Werner Greipl este un personaj controversat, implicat şi anul trecut într-un misterios caz de spionaj ce a tensionat relaţiile dintre Rusia şi Austria.

Inginerul german era în legătură cu un agent rus al SVR (serviciul rus de informaţii externe), cunoscut sub numele de "Vladimir". "The Moscow Times" dezvăluie că este vorba despre Vladimir Vojhov, un fost director adjunct al Agenţiei Spaţiale Ruse.

În iunie anul trecut, acesta a fost arestat în Austria pentru spionaj, dar a fost eliberat pentru că avea imunitate diplomatică, fiind membru participant la Conferinţa Naţiunilor Unite. Procurorii germani susţin că un anume Werner G. şi-a dat întâlniri cu rusul prin e-mailuri anonime, iar acestea au avut loc la Moscova, Salzburg şi Oberbayern (landul Bavaria). În schimbul informaţiilor, Werner G. a încasat 13.000 de euro, o sumă derizorie! Apărarea susţine că informaţiile transmise ruşilor erau banale şi nu valorau atât.

În vârstă de 44 de ani, Werner, fost angajat al companiei European Aeronautic Defence Space (EADS), s-a arătat "puţin surprins" că este acuzat de spionaj.

El vindea serviciilor secrete ruse documentaţie - date tehnice, schiţe şi manuale - privind elicoptere care sunt exportate în... Rusia. Şi ruşii, probabil, voiau să facă recepţia elicopterelor după documentaţia originală, ce era aşa o mare supărare?

Procuratura federală a Germaniei îl acuză, însă, pe inginer că transmiterea acestor date a furnizat ruşilor un avantaj în a construi versiunea militară a elicopterelor. El îşi deschisese o firmă care nu-i mergea aşa cum sperase şi acumulase datorii de peste 150.000 de euro, de aceea acceptase cei 13.000 de euro oferiţi de ruşi pentru nişte informaţii care nu erau secrete.

Werner a şi recunoscut că Vladimir i-a cerut informaţii militare, dar el refuzase să le furnizeze. El a susţinut că abia atunci şi-a dat seama că Vladimir, pe care îl socotea doar un amic, era, de fapt, în solda serviciilor secrete.

"Vedeam în el doar un prieten şi nu pot să spun că nu-mi era simpatic", mărturiseşte candid Werner. În urma interceptării corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, s-a şi stabilit că ei îşi începeau discuţiile cu "Bună, dragă prietene!" .

Nu asta este însă problema! În momentul în care şi-a dat seama că Vladimir era agent, Werner trebuia să anunţe autorităţile, pentru că infracţiunea de spionaj - indiferent în care etapă ar fi - pentru un serviciu secret străin este pasibilă de o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare în Germania.

EADS a menţionat că documentele vândute de Werner nu erau secrete, iar firma nu a suferit mari prejudicii în urma "trădării" fostului său angajat. Dar mai departe n-a mers cu apărarea şi nici nu i-a propus să revină în cadrul companiei.

Vechi "prieteni"

"The Moscow Times" l-a dat, însă, în fapt pe Werner, pe baza cazului din Austria. Juristul austriac Manfred Haimbuchner, citând surse militare austriece, a dezvăluit că Werner Greipl, pe numele său adevărat, îl cunoştea pe Vojhov din 1997, când aceştia s-au întâlnit la fabrica Eurocopter, unde rusul venise în cadrul unei delegaţii de militari austrieci. Christina Gotzhein, purtătoarea de cuvânt a firmei, a confirmat doar că Greipl a lucrat pentru Eurocopter până în 2000.

Conform publicaţiei austriece "Profil", Vojhov căuta informaţii clasificate despre elicopterul de luptă Tiger, produs de Eurocopter printr-o cooperare franco-germană. El l-a convins pe Greipl să i le dea pentru o sumă de 20.000 de euro, conform publicaţiei austriece "Profil", care, în ianuarie anul acesta, scria că Greipl, pilot şi inginer, a fost reţinut de poliţia austriacă în aprilie 2007.

Mai târziu, Werner a recunoscut că a divulgat documente ale companiei. Mărturia lui a condus poliţia austriacă pe urmele lui Vojhov, care a fost arestat în iunie 2007 în Gara Salzburg.

Un purtător de cuvânt al Procuraturii austriece, Gerhard Jarosch, a declarat că procesul în care sunt implicaţi cei doi în Austria este în derulare, dar că, după eliberarea lui Vojhov, el nu a mai fost găsit pentru audiere. Publicaţia germană "Der Spiegel" a subliniat că "agresivitatea spionajului rus a atins intensităţi necunoscute de la sfârşitul Războiului Rece".

America, trădată de "cârtiţele" serviciilor secrete din Rusia

Cazurile de spionaj sunt oricum ca o învârtire în jurul cozii până la ameţeală. Vorba lui Donald Rumsfeld, ex-ministrul american al apărării, care zicea, prin 2002, la o conferinţă de presă NATO la Bruxelles: "Sunt chestiuni pe care ştim că le ştim.

Dar sunt şi chestiuni pe care ştim că nu le ştim. După ce punem toate informaţiile cap la cap, rămân lucrurile ştiute şi cele neştiute!". Adică, ce ştim? Că ruşii fac ce fac demult: spionează! La fel ca ei, şi ceilalţi, că doar asta le e meseria!

Nădejdea că se lasă spionii de meseria pentru care s-au antrenat din greu, mai bine să fie bine psihanalizaţi oamenii care mânuiesc secrete, militare sau nu. Că totul ţine de psihologie, nu de bani sau alte chestiuni pe care ştim că le ştim sau nu! Cel puţin, la concluzia asta au ajuns cei ce studiază cazurile de "înaltă trădare".

"Cârtiţele" contraatacă!

Relevant este cazul lui Robert Phillip Hanssen, considerat "unul dintre cele mai mari dezastre din istoria spionajului american". Hanssen a spionat pentru ruşi, atât pentru GRU, cât şi pentru KGB, apoi pentru SVR, timp de 22 de ani, fiind prins abia în 2001.

Când a intrat în contact cu GRU, în 1979, era în FBI doar de trei ani şi tocmai fusese mutat la contrainformaţii, pe "zona" spionilor ruşi. Contre a dat însă alor lui, dezvăluind ruşilor, în 1981, numele "cârtiţei" pe care CIA o avea de mai bine de 20 de ani, generalul Dmitri Poliakov, nume de cod TOPHAT, unul dintre cei mai renumiţi ofiţeri din cadrul spionajului rus.

De-aia ruşilor nu le-a venit să creadă până în 1985, când Poliakov a mai fost trădat o dată, de către celebrul Aldrich Ames, "cel mai mare dezastru din spionajul american". Şef al serviciului de analiză din cadrul departamentului de contraspionaj al CIA, Ames a dat KGB-ului informaţii care au periclitat peste 100 de operaţiuni CIA şi au dus la eliminarea a zece surse sovietice, printre care şi Poliakov, executat în 1988.

Ames i-a costat pe sovietici 4,6 milioane de dolari. La finalul "carierei", a dat kaghebiştilor lista cu toţi agenţii americani care operau pe teritoriul sovietic.

Aldrich Ames i-a înnebunit pe psihologii serviciilor secrete. Nu a trădat pentru vreo ideologie apropiată de cea a ruşilor, ci pur şi simplu pentru că se considera prea deştept pentru colegii lui şi pentru omologii ruşi.

Mentalitatea "fuck you all" i-a adus închisoare pe viaţă, după ce avocatul său s-a străduit să-l scoată alcoolic, pentru că altfel ar fi fost condamnat la moarte. Chestia cu deşteptăciunea a "prins" şi la Hanssen. Acesta, la un moment dat, le ţinea şi predici colegilor cum să prindă o "cârtiţă", ghidându-se după modul în care acţiona el. Iar aceştia luau notiţe, dar nu prindeau!

În 1981, soţia lui Hanssen, Bonnie, l-a surprins când redacta un raport către ruşi şi l-a convins să se confeseze… preotului. Erau romano-catolici fervenţi şi făceau parte din Opus Dei, organizaţia laică recunoscută ca sprijin al Vaticanului. Preotul l-a certat, i-a spus să nu mai facă aşa ceva şi ca pedeapsă i-a cerut să doneze cei 30.000 de dolari primiţi de la sovieticii unei organizaţii de caritate.

"Omul fără faţă"

Dar asta nu rezolva "problema" lui Hanssen, care a început să-şi croiască o ideologie proprie, anume că îi intoxica şi pe ruşi, şi pe colegii săi, întru binele naţiunii americane. În 1987, lui Hanssen i s-a cerut să facă o analiză asupra modurilor de operare a racolatorilor ruşi, în speranţa că vor prinde "cârtiţa" din FBI.

Chiar a făcut un "profil" cârtiţei şi a dat destule date care i se potriveau şi lui. Cum nimeni nu se gândea la el, s-a numit singur, ca suspect, într-o şedinţă şi ce-au mai râs cu toţii! Câteva luni mai târziu, un subaltern a raportat că Hanssen i-a cotrobăit prin computer, fără acordul lui.

Cum să-i ceară voie, dacă îl bănuia că e "cârtiţă"? Aşa s-a disculpat în faţa şefilor. În 1990, cumnatul său, ofiţer FBI, a raportat şefilor bănuiala sa că Hanssen e agent dublu. Nicio măsură, nici atunci. Era foarte bine că Hanssen îşi "controla" şi rudele în căutarea cârtiţei. Totul devenise un joc pentru Hanssen, care, de altfel, era genial. O demonstrau şi testele.

Şi a avut şi noroc cu Ames, prins în 1994, care a recunoscut că dezvăluise identitatea unor cârtiţe sovietice, aceleaşi pe care le trădase şi Hanssen. Oricum, pentru ruşi, el era "omul fără faţă", pentru că Hanssen avusese grijă ca omul de legătură să nu-i cunoască figura ori numele.

După colapsul Uniunii Sovietice, în 1991, Hanssen şi-a jucat rolul vieţii sale. S-a dus în persoană la ambasada Federaţiei Ruse şi a cerut un ofiţer GRU, căruia i-a dat numele său de cod, "Ramon Garcia", de pe vremea când lucra pentru GRU.

Mai mult, i-a spus şi că e fost ofiţer FBI. Dar acesta nu ştia despre ce este vorba şi toată tărăşenia s-a terminat când oficialii ruşi le-au bătut obrazul omologilor americani, acuzându-i că vor să le bage o cârtiţă încă de la începutul "mandatului". Deşi l-au descris cum arată, americanii tot nu l-au prins. Până la urmă, Hanssen s-a întors la KGB, care l-a repartizat la noul SVR.

FBI i-a cumpărat identitatea

După ce au bănuit, anchetat şi mutat disciplinar o serie de agenţi în căutarea "cârtiţei", cei de la FBI s-au decis să-i cumpere identitatea. În acest scop a fost adus un om de afaceri rus, fost ofiţer KGB, care, pentru 7 milioane de dolari, a dat FBI corespondenţa dintre "cârtiţă" şi agenţi GRU, KGB şi SVR, precum şi o înregistrare a vocii lui "Ramon Garcia". Cu toate acestea, a fost greu de identificat.

Ceea ce a atras atenţia a fost o expresie folosită de Hanssen, "pişăcioşii de japonezi". Abia apoi i-au identificat vocea. De aici, totul a fost cu atât mai simplu cu cât Hanssen nu credea că "idioţii", colegii lui, îl vor prinde vreodată. O bănuială a avut, când a fost tras pe linie moartă, după ce avusese acces la informaţii clasificate. A fost arestat în 2001. Ancheta a dezvăluit şi altă faţă a lui Hanssen, în afară de cea de "cârtiţă".

Filma partidele de sex cu soţia sa şi îl înnebunise pe cel mai bun prieten al său, Jack Hoschouer, povestind în detalii şi probând cu casetele despre viaţa lui sexuală cu Bonnie. Hanssen a mai avut o legătură cu o prostituată din Washington, căreia i-a dat bani, bijuterii, un Mercedes de mâna a doua, dar n-a vrut niciodată să facă sex cu ea, ci doar s-o convertească la… catolicism.

În prezent, este închis pe viaţă. Celelalte poveşti moderne pălesc pe lângă cazurile Ames şi Hanssen. Totuşi, unul avea să-i depăşească în notorietate: Litvinenko, fostul agent KGB otrăvit cu poloniu 210 la Londra, în 2006.

Acesta se refugiase în Anglia după ce i-a acuzat pe foştii kaghebişti că au încercat să-l ucidă pe mogulul rus Boris Berezovski, stabilit şi el la Londra, la ordinul lui Putin.

Litvinenko a mai susţinut că oamenii lui Putin au pus la cale exploziile din două blocuri, în 1999, soldate cu 300 de morţi, pentru a-i acuza pe militanţii ceceni. De asemenea, el a investigat şi uciderea jurnalistei Anna Politkovskaia, o militantă pentru drepturile cecenilor şi o voce critică la adresa regimului Putin.

Litvinenko, spion MI6 şi agent cecen

Cotidianul "Daily Mail" dezvăluia că Alexandr Litvinenko (43 de ani) lucra pentru spionajul britanic, MI6, fiind plătit cu 2.000 de lire sterline. Publicaţia îl numea pe Sir John Scarlett, şeful MI6 - care lucrase la Moscova - că l-ar fi recrutat pe Litvinenko.

Acesta a primit doza letală de poloniu pe 1 noiembrie 2006, ziua în care s-a întâlnit cu Andrei Lugovoi - principalul suspect - la Millennium Hotel, în Grosvenor Square, Londra. Lugovoi, fost agent KGB, susţine că Litvinenko l-a chemat la Londra pentru a-i propune să lucreze pentru MI6 şi să-i găsească oameni interesaţi în obţinerea de azil politic în Marea Britanie. Lugovoi a subliniat că, după cum se manifestă poloniul radioactiv, Saşa fusese deja contaminat de câteva zile când a venit la întâlnirea cu el.

Litvinenko a decedat la 23 noiembrie, nu înainte de a-l acuza pe Putin că l-a otrăvit şi după ce a trimis o scrisoare "fraţilor ceceni", pe care îi ruga să se roage pentru el ca pentru un martir!

El fusese agent KGB în Cecenia, dar ulterior se convertise la Islam şi colegii săi îl acuzau că dăduse "fraţilor ceceni" lista cu agenţii KGB din Cecenia, iar la Londra avea legături cu şeful rezistenţei cecene.

Un alt motiv de crimă sau… sinucidere martirică! Însă procurorii englezi s-au axat pe Lugovoi şi au cerut în repetate rânduri Moscovei extrădarea lui. Kremlinul a refuzat, ceea ce a dus la un conflict "diplomatic": Marea Britanie a expulzat patru "diplomaţi" ruşi, iar Moscova, tot atâţia britanici.

Puşcărie pentru informaţii de pe net!

Pe vremuri, doar spionii ruşi puteau să se "bucure" de atâta atenţie din partea autorităţilor americane! A venit rândul chinezilor. În mai 2008, un inginer american de origine chineză, Chi Mak, a fost condamnat la 24 de ani de închisoare şi plata unei amenzi de 50.000 de dolari pentru tentativa de a vinde către ţara sa informaţii referitoare la sistemul electric de propulsie al unor nave de război, date pe care le luase de pe internet.

E adevărat, bărbatul lucra la o companie din Anaheim, care derula contracte cu USNavy, dar informaţiile sale fuseseră discutate la mai multe conferinţe internaţionale, la care participaseră ingineri din toată lumea, inclusiv de la Beijing. Însă, mai rămânea intenţia!

Avocatul apărării, Ronald O. Kaye, a încercat să-i reducă pedeapsa, dar nu şi-a ales bine cuvintele: "Acest caz este tipic pentru paranoia autorităţilor americane care văd peste tot numai spioni şi terorişti!". Clientul său fusese arestat pe aeroportul din Los Angeles, pe când se îmbarca pentru Hong Kong, cu trei CD-uri criptate asupra lui.

Acestea conţineau informaţii cu caracter militar, dar neclasificate. Avocatul chinezului n-a înţeles în ruptul capului de ce a considerat instanţa că Mak merită atâta puşcărie pentru nişte "date nepericuloase pentru SUA". Soţia lui a fost şi ea condamnată la 3 ani de puşcărie, după care va fi expulzată.

De la începutul lui 2008, autorităţile americane au anchetat mai multe cazuri de spionaj în favoarea Chinei. Un analist al Departamentului Apărării şi un fost inginer al companiei Boeing au fost acuzaţi că încercau să vândă Beijingului secrete privind navetele spaţiale.

În ianuarie, un chimist de la o companie din Houston, Texas, a fost arestat sub acuzaţia de furt de informaţii secrete pentru a le vinde Chinei. La sfârşitul anului 2007, viceamiralul McConnell a declarat că "Rusia şi China spionează în prezent în America, la aceleaşi cote ca în timpul Războiului Rece". În plus, oficialii americani susţin că armata Statelor Unite şi cea a Chinei se află în plin "război cibernetic".

Britanicii, cei mai uituci spioni

Unul dintre membrii Comitetului britanic pentru Securitate a uitat în tren un dosar cu documente strict secrete, foarte proaspete şi extrem de importante, referitoare la Al-Qaida şi la situaţia din Irak. Documentele au fost recuperate de un alt călător al trenului ce pleca din gara Waterloo din Londra spre Surrey.

Acesta le-a predat postului britanic BBC. Cele două documente erau redactate de către comunitatea britanică de informaţii, unul dintre ele fiind adresat Ministerului Apărării şi conţinând informaţii clasificate ca "secrete", adică "informaţii care, dezvăluite public, pot pune viaţa unor oameni în pericol, pun în pericol ordinea publică sau pot dăuna relaţiilor dintre două naţiuni prietene".

Celălalt document, datat 5 iunie 2008, intitulat "Vulnerabilităţile Al-Qaida", era adresat Ministerului de Interne şi Ministerului de Externe şi avea pe el menţiunea "UK TOP SECRET/US EYES ONLY". "Top Secret", conform clasificării, sunt "informaţiile care pot provoca pierderi de vieţi omeneşti, incidente diplomatice internaţionale sau pot periclita operaţiuni secrete aflate în derulare".

Documentele au fost returnate guvernului, dar imaginea serviciilor secrete a fost, iarăşi, şifonată, prin "idiotul irecuperabil, posibil militar" - după cum îl numea presa - care le-a uitat în tren. Incidentul survine după ce, în ianuarie, unui ofiţer de Marină i s-a furat din maşină laptopul care conţinea date despre 600.000 de posibili recruţi pentru Marină.

Mai existaseră încă două furturi de laptopuri din 2005, tot ale Marinei, dar cu mai puţine date. În aprilie anul acesta, un alt laptop a fost furat dintr-un McDonald's unde lua masa un ofiţer de la Ministerul Apărării. Dar datele de pe acesta "erau complet codificate", a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării. Depinde cine le-a furat…