Şi statul trebuie să pună umărul la greul reformei

Una dintre marile dileme ale perioadei actuale este oportunitatea sau, dimpotrivă, inoportunitatea ca statul să intervină în mersul economiei. Părerile sunt împărţite, dar converg spre

Una dintre marile dileme ale perioadei actuale este oportunitatea sau, dimpotrivă, inoportunitatea ca statul să intervină în mersul economiei. Părerile sunt împărţite, dar converg spre câteva concluzii comune. În primul rând, statul este chemat să dea linia directoare a dezvoltării, prin strategii coerente şi finanţări cu ţintă precisă. Apoi, pârghiile fiscale pot fi utilizate pentru reducerea decalajelor dintre zonele sărace şi cele dezvoltate. Desigur, măsurile de reformă trebuie să dobândească o largă susţinere, prin dezbatere publică. Însă strategiile despre care s-a vorbit până acum ori nu sunt încă finalizate, ori au apărut din senin, fără a fi discutate cu partenerii sociali şi, prin urmare, nu li se acordă legitimitatea necesară. Oricum, aşteptările oamenilor de afaceri sunt clare: la greul reformei, statul trebuie să pună umărul.

Afacerile din zonele sărace trebuie încurajate prin pârghii fiscale, iar în cele dezvoltate - prin acţiuni strategice. Acesta ar fi modelul urmat de ţările europene după război, aplicându-se politici sectoriale, pe obiective. În orice caz, "nicio ţară europeană nu s-a dezvoltat fără proiecte şi planuri startegice sau fără finanţări cu ţinte precise. Şi să nu uităm că, în perioada postbelică, statele din actuala Uniune Europeană au fost conduse de partide de dreapta", ne-a declarat Ioan Cezar Corâci, preşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor din România - UGIR-1903. El a adăugat că "statul poate şi trebuie să intervină, în special prin pârghii fiscale, pentru încurajarea activităţilor din mediul rural şi din zonele sărace. Dar mai ales trebuie eliminată parafiscalitatea, flagelul acelor taxe şi impozite inutile ce se ascund sub diverse formule birocratice. Din cauza acestora, costurile afacerilor cresc peste limitele rezonabilului şi, astfel, economia devine necompetitivă". Liderul industriaşilor recomandă o concentrare mai atentă asupra acelor ramuri din economie unde există şi resurse, şi potenţial de piaţă. "Aş enumera, aici, industria agro-alimentară (acum avem, din păcate, o fractură între producătorii agricoli şi procesatori), ca şi ramurile producătoare de bunuri de larg consum. Ar mai fi industria chimică, cea uşoară şi construcţiile de maşini. Şi, atenţie, industriile grele, cum sunt siderurgia şi metalurgia: dacă nu ar fi rentabile, aşa cum se tot spune, aici nu ar veni investitori străini de calibrul lui Mittal Steel", conchide Cezar Corâci.

În opinia fostului ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, intervenţia publică în zona economică ar trebui să se realizeze în baza unei strategii postaderare cu care să se poată pune de acord toate partidele politice. Concret, strategia respectivă ar trebui să prevadă un buget multianual cu care să fie de acord orice formaţiune politică, şi atunci când se află la putere, şi în opoziţie. "Vom avea de îndeplinit, cât mai curând posibil, cerinţele de convergenţă cu bugetul Uniunii Europene, şi aceasta se va putea realiza numai printr-o coordonare atentă a tuturor resurselor", spune Tănăsescu. El apreciază că "partidele ar trebui să ajungă la o înţelegere comună mai ales pe proiectele de infrastructură şi pe regiunile unde vor fi dezvoltate cu prioritate aceste proiecte". De asemenea, "resursele de care dispunem - interne, externe şi cele alocate prin fonduri europene - trebuie repartizate în baza unor programe coerente cu care să putem fi cu toţii de acord, indiferent de orientarea politică". Fostul ministru al finanţelor a mai arătat că, prin aceste programe şi strategii comune, "va trebui să ajustăm decalajele interne, pe de-o parte (între zonele dezvoltate, cum ar fi Bucureştiul sau vestul ţării, şi cele sărace din nord-estul României), ca şi pe cele externe, de cealaltă parte". Deocamdată însă "nu putem decât să constatăm că s-a pierdut deja oportunitatea de a cheltui aproximativ 400 milioane de euro, iar banii din fondurile europene pentru 2007 sunt aproape compromişi", conchide Mihai Tănăsescu.

Costurile afacerilor cresc peste limitele rezonabilului şi, astfel, economia devine necompetitivă
Ioan Cezar Corâci
preşedintele UGIR-1903