Ovidiu Musetescu preda lectia "Semanatoarea" la Alro

Aratam in numarul de sambata al ziarului ca asa-zisele explicatii ale ministrului Ovidiu Musetescu privind pozitia APAPS in vanzarea societatii Alro Slatina contin formulari pur si simplu incredibile.

Aratam in numarul de sambata al ziarului ca asa-zisele explicatii ale ministrului Ovidiu Musetescu privind pozitia APAPS in vanzarea societatii Alro Slatina contin formulari pur si simplu incredibile. Revenim asupra acestora deoarece nu numai ca aduc elemente noi in scandaloasa vanzare a producatorului de aluminiu, dar vadesc o politica cu adevarat malefica: introducerea unor teorii periculoase cu orice risc, numai pentru a demonstra ca APAPS face bine ce face. Ziarul Adevarul a aratat de fiecare data: fondul problemei in acest scandal iscat cu mai bine de jumatate de an in urma este ca APAPS a renuntat la formula vanzarii pachetului detinut la Alro prin negociere directa in urma unei licitatii catre un investitor strategic. Acum, spune si comunicatul-explicatie al APAPS, s-a adoptat "procedura transparenta a invitarii la negociere a companiilor internationale interesate prin anunt public, in presa interna si internationala, care va contine criterii de precalificare. Se are in vedere atragerea unor investitori deosebit de puternici, de talie internationala, care sa introduca Alro in marea familie a producatorilor de aluminiu...". S-ar zice ca, prin aceasta declaratie-intentie, scandalul din primavara nu-si mai are obiectul (desi, intre timp, situatia s-a schimbat pentru ca Marco a devenit un coproprietar puternic la Alro). Dar seful APAPS numai la introducerea Alro in marea familie nu se gandeste! Pentru ca in acelasi comunicat explica ce va sa zica diferenta uriasa, ca intre Iad si Rai, intre investitorul strategic si investitorul de portofoliu. Primul este investitorul care cumpara pachetul majoritar de actiuni, in general un nume de prim rang din acelasi domeniu de activitate, iar al doilea - investitorul care cumpara de la bursa in general pachete minoritare din actiunile unei societati. Iata cum descrie APAPS investitorul de portofoliu: "Investitorii de portofoliu cauta intotdeauna o supraperformanta a actiunilor sau randamente financiare inalte. De aceea, investitorii de portofoliu nu vor lua niciodata decizia de a lichida afacerea, ci vor cauta sa o viabilizeze in vederea obtinerii de profit." Nu e greu sa ne dam seama ca investitorul de portofoliu este la Alro grupul Marco. Imaginea sa este contrapusa celei a investitorului strategic: "Investitorul strategic ar putea lua unilateral decizia vanzarii societatii catre terti sau a inchiderii acesteia, in momentul in care, dupa obtinerea unui profit suficient din operatiuni, strategia corporativa a concernului va impune renuntarea la locatia din Romania". Evident ca, asa stand lucrurile, trebuie sa-l acceptam, nu-i asa, pe Marco, pentru ca el nu este investitor strategic. Investitori strategici ar putea fi Pechiney (numarul unu mondial in aluminiu), dar acesta ar fi un adevarat cosmar: francezii vor inchide fara nici o retinere concurentul lor de la Slatina. Nu vom mai insista asupra aberatiilor sefului Privatizarii din Romania, o tara in care nu dau buzna investitorii, de nici o culoare. Dar ce vor zice oare muncitorii de la Roman Brasov, de la Electroputere Craiova ori de la Faur Bucuresti cand vor auzi ca ar putea sa vina un investitor care sa-i invete cum sa faca autocamioane mai bune ori locomotive mai bune si care sa se si vanda?! Vor zice probabil ce-au zis si muncitorii de la Semanatoarea pe vremea guvernului Vacaroiu: "Italienii astia de la Fiat vin sa ne inchida ca sa vanda ei combinele lor". La Alro se creeaza aceeasi suficienta: "Noi mergem bine, nici nu ne trebuie privatizare. Daca tot a venit Marco, ne-am inteles cu el, am facut un pact social, tot e mai bine decat un producator de aluminiu, care, zice si Musetescu, o sa vina sa ne... inchida".