Merkel, înfrântă la summitul pentru salvarea euro?

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a făcut câteva concesii majore la ultimul summit european       FOTO: Mediafax

La o primă privire, marii câștigători ai ultimului summit pentru salvarea euro au fost conducătorii Italiei, ai Spaniei și ai Franței.

Prin coalizarea lor împotriva Germaniei, întâlnirea cu mize mari părea să-i arate pe Mario Monti (prim-ministrul Italiei), Mariano Rajoy (prim-ministrul Spaniei) și pe Francois Hollande (președintele Franței) capabili să „stoarcă” concesii majore în ceea ce privește criza economică de la o Angela Merkel care brusc părea cam moale.

Dacă zona euro va rămâne intactă peste ani, atunci ședința-maraton de la Bruxelles va rămâne în amintire prin două fenomene. Primul este fără îndoială cât a încercat doamna Germaniei să obțină de la partenerii săi iar, în plan secund, vor rămâne politicile amare pe care a fost forțată să le accepte.

”Monti, Rajoy și Hollande se mândresc acum cu acest lucru și asta spune multe despre abilitățile diplomatice ale doamnei Merkel,” a spus dr. Holger Schmieding de la Berenberg Bank (cea mai veche bancă privată din Germania).

Cu planurile sale care atârnă de votul parlamentului programat la câteva ore după summit, Merkel a luat o atitudine de neînduplecat. Asta a făcut-o să pară că se retrage când, de fapt, e posibil să fii obținut destul din ceea ce își dorea.

Cea mai mare concesie făcută de Merkel în orele dimineții de vineri a fost să acorde fondului permanent de salvare al zonei euro, Mecanismul European pentru Stabilitate (ESM), puterea de a pompa lichidități direct în băncile lovite de criză.

Conform spuselor post-summit, doamna Merkel a tresărit când Monti a amenințat că se va abține de la sprijinirea unui nou „pact de creștere” de care Merkel avea nevoie disperată pentru a câștiga voturi importante în parlamentul german la doar câteva ore mai târziu.

Merkel a semnalat totuși, în particular, cu câteva zile înaintea summitului, că ar putea trăi cu ideea unei recapitalizări bancare directe. Condiția sa a fost garanția în ceea ce privește susținere pentru una din cererile-cheie ale Berlinului – înființarea unei autorități de supervizare pentru băncile conduse de Banca Centrală Europeană (BCE), au declarat câțiva oficiali înalți ai UE pentru Reuters.

Această idee, care a fost acceptată la Bruxelles, nu a fost foarte bine detaliată în ceea ce privește modalitățile de funcționare a acestei autorități, ce puteri va avea și ce bănci va superviza.

Dar înființarea ei poate fi privită în final ca o victorie a Angelei Merkel și a viziunii ei despre o Europă unită, integrată și cu un control central strict. 

„Tonul summitului a prezentat acest lucru ca o mare înfrângere a lui Merkel, dar privind la esența a ceea ce s-a acceptat, nu cred că a fost o înfrângere”, spune Guntram Wolff, director adjunct Bruegel (asociație internațională non-profit înființată la Bruxelles, specializată în economie internațională).

„Refinanțarea directă a băncilor poate fi valabilă numai dacă acest nou for de supervizare bancară va fi funcțional. Aceasta a fost strategia lui Merkel mereu – «da» ajutorului, dar numai după ce mijloacele de control sunt funcționale.”

Managementul așteptărilor

În ciuda unei reputații ce a transformat-o într-o figură publică urâtă în Grecia și a făcut ca publicația britanică de stânga, „New Statesman”, să o denumească „cel mai periculos lider al Europei”, Merkel a arătat o dorință neobișnuită de compromis în combaterea crizei termen scurt.

Luna trecută, Germania a anunțat că îi va acorda Spaniei un an în plus pentru a-și acoperi deficitul. Oficialii germani au mai încălcat un tabu prin tolerarea unui nivel mai înalt al inflației din Germania pentru a-și ajuta partenerii din sudul Europei.

La summitul de la Bruxelles, Merkel a fost de acord ca împrumuturile ESM acordate Spaniei nu vor avea „un statut privilegiat pentru creditori”, acțiune ce ar putea încetini investițiile străine în Spania.

Dar concesiunile acordate Italiei au fost cel puțin modeste, dat fiind faptul că oficialii germani au respins cererile formulate de Monti. Premierul italian pretindea ca orice viitoare preluare a datoriei Italiei de către fondul de urgență al Europei să se facă cu minimum de condiții, însă nemții s-au opus.

Pactul de creștere de 120 de miliarde de euro dezvăluit la Bruxelles a fost celebrat ca un mare câștig pentru Hollande. El a militat, în timpul campaniei prezidențiale din Franța, pentru o retragere din fața politicii de austeritate propagate de Merkel. Totodată, el a cerut acordarea de noi fonduri pentru susținerea economiilor lovite de recesiune din periferia sudică a Europei.

Această victorie a fost mai mult simbolică decât importantă. Multe din cifrele vehiculate sunt deja promise din fondurile structurale ale Uniunii Europene, dar nefolosite.

Atunci de ce a fost acest summit văzut ca o mare înfrângere pentru Merkel? Ziarul de mare tiraj „Bild” susține că Angela Merkel a fost „prinsă pe picior greșit” la Bruxelles, în timp ce săptămânalul „Der Spiegel” scrie că Merkel a devenit un „ostatic” al statelor euro din sud.

Un alt motiv ar putea fi nevoia ei de a menține o linie de apărare dură în zilele de dinaintea summitului pentru a păstra parlamentul german de partea măsurilor de criză ce trebuiau adoptate vineri, înaintea vacanței parlamentare.

Chiar și după ce parlamentarii nemți au fost de acord cu direcționarea ajutorului către bănci cu câteva zile înaintea summitului, surse apropiate UE spun că partea germană a insistat ca ajutorul să fie ținut secret.

ESM-ul și „acordul fiscal” pentru disciplina bugetara nu s-ar fi materizat dacă Merkel ar fi arătat o înclinație pentru încheierea acestei afaceri înainte de a se concretiza majoritatea de care avea nevoie vineri în parlament.

„Merkel a devenit o victimă a propriilor așteptări manageriale”, a titrat „Der Spiegel” duminică.

În final, parlamentarii germani au avut numai câteva ore să digere rezultatul summitului înainte de a vota. După amenințări de întârziere și dezbateri aprinse în camera Bundestag (parlamentul german), au susținut cu tărie noile măsuri de luptă contra crizei economice.

Totuși, aproape 25 de membri din coaliția de centru-dreapta a lui Merkel s-au opus și au refuzat să o susțină, semnalând neliniște în rândul colegilor conservatori.

Singura temă pe care liderii europeni nu au ajuns să o discute în detaliu la acest summit – dorința lui Merkel de a împinge Europa spre o formă de „unificare fiscală” – este foarte probabil să domine cea de-a doua parte a anului 2012 și să decidă soarta politică a cancelarului.

În câteva săptămâni, Curtea Supremă a Germaniei ar putea decide că pașii suplimentari spre o integrare europeană ar solicita o schimbare în Constituția Germaniei. Acest lucru ar putea conduce la un referendum național pentru acceptarea direcției pro-integrare dorită de Merkel.

Totuși, această dezbatere se pare că va domina campania lui Merkel pentru un al treilea mandat în alegerile federale din toamna lui 2013.

Stabilirea unei autorități bancare unice este primul pas făcut spre unificarea de care Merkel spune că este nevoie pentru a salva moneda unică.

Dar cum liderii europeni doresc trasarea unui itinerariu spre o asemenea unificare până în decembrie, ea va trebui să convingă parteneri ca Franța și Olanda, țări care rămân foarte sceptice în a ceda conducerea, să îi urmeze deciziile.

„Merkel este încă la conducere”, susține un oficial european. „Dar destul de multe țări încă o așteaptă să dea detaliile asupra viziunii proprii. Există un sentiment că ea ar dori să se miște mai repede decât și-ar dori ceilalți.”