Gazprom: Era gazelor ieftine a luat sfârşit

0
0

Experţii Gazprom au declarat, pentru „Adevărul“, că ne putem lua adio de la preţurile mici la gaze. Ei recomandă guvernelor să scadă nivelul taxelor, pentru ca factura populaţiei să fie suportabilă. Dependenţa europenilor de gazele ruseşti va creşte de la 23% în prezent la 32% până în anul 2030, estimează Gazprom.

Progresul tehnologic al omenirii nu poate fi însoţit decât de o sete din ce în ce mai mare de resurse energetice, iar acest lucru înseamnă, evident, creşterea preţurilor. „Ideea că secolul al XX-lea a fost cel al petrolului, iar secolul al XXI-lea va fi cel al gazelor este perfect justificată. Iar gazele nu vor fi deloc ieftine", au declarat, pentru „Adevărul", experţii gigantului rus Gazprom, cel mai mare producător de gaze din lume.

Ei au argumentat în primul rând prin faptul că toate marile agenţii şi institute de cercetare din domeniul energetic estimează creşteri uriaşe ale consumului de gaze la nivel global. Spre exemplu, ultimul raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie arată că cererea va creşte cu 50% până în 2035. În valori absolute, consumul de gaze se va ridica la 5.100 de miliarde de metri cubi, cu 1.800 de miliarde mai mult decât acum.

„Această creştere va apărea pe fondul posibilităţilor din ce în ce mai limitate de a majora producţia de petrol, a reticenţei din sectorul nuclear şi a contribuţiei extrem de slabe a surselor neconvenţionale. Toate aceste lucruri vor crea posibilităţi mari pentru industria gazelor", au explicat reprezentanţii Gazprom.

Consumul europenilor va creşte de la 611 miliarde de metri cubi, cât a fost în 2010, la 635 de miliarde de metri cubi până în 2020. „Credem că ponderea gazelor ruseşti pe piaţa europeană va creşte de la 23% în prezent la 32% până în 2030", au adăugat responsabilii ruşi.

Totodată, ei au arătat că gazele sunt resursele fosile cele mai puţin poluante şi au amintit politica Uniunii Europene de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 20% până în 2020. „Fiecare procent de creştere a consumului de gaze înseamnă o reducere de cel puţin 3% a emisiilor de carbon. Dacă ar înlocui fiecare centrală pe cărbune cu una care foloseşte gaze, Europa va putea atinge într-un timp foarte scurt jumătate din ţinta propusă pentru 2020", au completat specialiştii ruşi.

Mai mult, aceştia au subliniat că şi costurile producătorilor de gaze vor creşte, întrucât majoritatea zăcămintelor sunt mature şi greu de exploatat, iar rezervele mari sunt localizate în regiuni izolate, departe de consumatori.

Taxele, o povară pentru consumatori

Întrebaţi cum ar trebui protejaţi consumatorii finali de preţul în creştere al gazelor, reprezentanţii Gazprom au arătat că tarifele finale sunt formate din trei componente majore: costul extracţiei şi al transportului, profitul furnizorilor şi taxele. „Taxele - şi nu profitul companiilor de gaze - sunt cele care au ponderea cea mai mare în preţul consumatorilor finali în Europa. Astfel că modul în care este format preţul depinde în principal de sistemul de taxare din fiecare ţară", susţin responsabilii companiei ruse.

Într-adevăr, dacă ne uităm la informaţiile centralizate de Eurostat, în semestrul al doilea din 2010 ponderea taxelor în preţul final al gazelor a variat între 50% în Danemarca şi 4,7% în Marea Britanie. România nu stă deloc bine la acest capitol, fiind a doua în topul ţărilor cu cea mai mare pondere a taxelor, respectiv 47,95%. Chiar dacă preţul fără taxe de 4,12 euro pe gigajoule a fost cel mai mic dintre statele europene, la acesta se adaugă impozite de 2,21 euro şi TVA de 1,50 euro pe gigajoule.

Preţul mic fară taxe plătit de români se datorează producţiei interne a ţării, astfel că România importă din Rusia o cantitate relativ mică în comparaţie cu restul europenilor, respectiv 20% din consum. Tocmai din această cauză preţul pe care îl plătim pentru gazele de import este un pic mai mare decât media europenilor.

De ce preţul gazelor depinde de cel al ţiţeiului

Alexei Miller, CEO al Gazprom, avertiza în urmă cu o lună că preţul gazelor ruseşti pentru Europa va depăşi, la finele anului, recordul de 500 de dolari pe mia de metri cubi înregistrat în trimestrul al treilea din 2008. Vestea cea mai proastă este că scumpirile nu se vor opri aici.

Preţul gazelor urmează cotaţiile ţiţeiului, cu un decalaj de şase-nouă luni, iar preţul aurului negru a crescut cu peste 30% de la începutul anului. Deşi în ultimele două săptămâni din iunie cotaţiile ţiţeiului au scăzut cu până la 10%, preţul a revenit, iar barilul era cotat ieri cu 115 dolari pe piaţa europeană.

Experţii Gazprom au mai afirmat că preţul gazelor depinde de cel al petrolului tocmai pentru a se împiedica volatilitatea sa. „Gazele sunt furnizate consumatorilor europeni în baza unor contracte pe termen lung, încheiate pentru perioade de 25-30 de ani. Preţul de livrare este determinat de formule speciale care iau în calcul preţul produselor petroliere", au explicat reprezentanţii companiei, arătând că astfel este realizat un echilibru între interesul producătorilor şi cel al cumpărătorilor de gaze.

Pentru vânzătorul de gaze, o formulă predictibilă de preţ uşurează planificarea investiţiilor pentru producţie şi infrastructură. „Formula îi permite consumatorului să nu îi fie teamă că, într-o dimineaţă, va citi în ziare că principalii trei furnizori de gaze ai Europei, care asigură 80% din importuri, au decis să nu mai livreze la un preţ mai mic, să spunem, de 1.000 de dolari pe mia de metri cubi", au adăugat reprezentanţii Gazprom.

50% Cu atât va creşte consumul global de gaze până în anul 2035, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

image
Mai multe - Economie

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite