Gazele offshore, cruciale pentru România. Cine controlează exploatarea lor în Marea Neagră
02022 a fost anul în care România a aprobat cea mai importantă lege pentru securitatea sa energetică: exploatarea gazelor offshore.
Aceste zăcăminte din largul Mării Negre sunt vitale pentru viitorul României, iar evoluția acestei industrii va decide cum va arată economia românească - dar și nivelul de trai al populației - în următoarele decenii.
Zăcămintele exploatate astăzi mai pot asigura consumul României pentru cel mult opt ani, arată calculele publicate de compania BP încă din ediția 2020 a anuarului Statistical Review of World Energy, publicație-reper în domeniu.
Gazele offshore în schimb, pot tripla această perioadă.
Însă, în ciuda acestui potențial uriaș, exploatarea gazelor de sub platforma Mării Negre întârzie în România. Legea care permite extragerea și aducerea lor pe uscat, în rețeaua națională de distribuție a gazelor naturale, a fost tergiversată atât de mult timp încât un investitor strategic - gigantul american Exxon - a renunțat la proiectul pe care-l avea aici.
Sună dur, dar chiar a fost nevoie de izbucnirea războiului în Ucraina pentru ca această lege să fie aprobată de Parlament. Înainte de acest context tragic, proiectul de lege a fost plimbat și amânat timp de patru ani.
Săptămâna trecută (pe 16 martie), s-a făcut un nou pas important pentru exploatarea gazelor offshore în România. OMV Petrom și Romgaz au semnat un acord cu compania națională Transgaz pentru demararea lucrărilor la gazoductul Tuzla–Podișor, veriga care ar urma să preia gazele offshore și să asigure injectarea lor în rețeaua națională de distribuție a gazelor naturale către populație și industrie.
Existența acestei infrastructuri terestre reprezintă o condiție esențială pentru începerea exploatării.
Cifrele: câte gaze consumă România și cine controlează producția
România consumă în fiecare an peste 12 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Cea mai mare parte este asigurată din producția proprie, în timp ce importurile rămân scăzute față de alte țări din regiune. România este al șaselea producător de gaze naturale din Europa, iar la nivelul Uniunii Europene ocupăm locul al doilea. Practic, În Europa de Est, România este depășită doar de Rusia și Ucraina.
Avem doi mari producători de gaze naturale: Romgaz și OMV-Petrom. Împreună, aceste două companii asigură 98% din producția națională.
Statul român deține 70% din compania Romgaz, iar din OMV-Petrom controlează 20% din acțiuni. Restul se împart între grupul austriac OMV, care deține 51%, și alți investitori care tranzacționează acțiunile pe bursă.
Așadar, statul român controlează cea mai mare parte a producției naționale, care rămâne încă suficientă pentru a acoperi majoritatea consumului.
Și atunci de ce este atât de important să scoatem gaze offshore? Pe scurt, pentru că producția va scădea și consumul va crește.
Zăcămintele exploatate pe uscat încep să se termine
Cele mai multe zăcăminte exploatate acum pe teritoriul României încep să se termine.
Cu cât în punga subterană sunt mai puține gaze, cu atât sunt mai greu de scos, ceea ce crește și costurile operaționale. Deseori, companiile preferă să lase în pământ ultimele gaze dintr-un zăcământ pentru că extragerea lor nu mai rentează.
În paralel cu secarea zăcămintelor actuale, consumul național va crește. Sute de localități în care oamenii erau nevoiți să folosească butelii au fost branșate și vor începe să consume gaze naturale din rețea.
Pe baza acestor doi factori, adică producția și consumul din prezent, calculele arată că România mai are gaze naturale pentru opt ani. Să nu ne imaginăm însă că se vor termina dintr-o dată. În acest interval, producția va scădea treptat, timp în care importurile vor crește.
Această tendință a început deja în ultimii ani, iar importurile au devenit tot mai mari. Până în 2018, ele acopereau în jur de 10% din consum.
De-atunci, volumul gazelor importate de România a urcat constant. În octombrie 2022, o treime din totalul gazelor consumate în România au fost cumpărate din străinătate.
De aceea gazele offshore reprezintă o miză de importanță națională. Rezervele de aici se ridică la aproximativ 200 de miliarde de metri cubi, adică ar putea acoperi consumul actual timp de 16 ani.
Specialiștii explică însă că zăcămintele reale ar putea fi mult mai însemnate decât știm azi.
Câte gaze ascunde de fapt Marea Neagră
Platforma continentală a României din Marea Neagră este împărțită în nouă perimetre energetice.
Nu toate au fost însă explorate, în primul rând din cauza costurilor uriașe ale acestor operațiuni.
Atunci când o companie obține concesiunea pentru un astfel de perimetru, trebuie mai întâi să facă operațiuni de explorare pentru a determina dacă acolo există sau nu resurse.
Adică să aducă o platformă petrolieră marină, care să sondeze perimetrul din loc în loc și la diferite adâncimi pentru a vedea dacă găsește gaze. Aceste operațiuni extrem de costisitoare nu se termină nici măcar când sunt găsite gazele.
Pentru a putea calcula ce volum există în zăcământul de sub apă, sondarea trebuie să continue până când sunt stabilite limitele și dimensiunile pungii de gaz. Nicio companie nu începe să extragă gazele fără a avea toate aceste date pentru că ar risca să nu recupereze investiția dacă zăcământul nu e suficient de mare.
Să luăm exemplul perimetrului Neptun Deep. Este cel mai mare perimetru offshore al României și ascunde cel puțin 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale - consumul nostru pe 8 ani.
A fost concesionat inițial în anul 2000 către o companie franceză, iar din 2008 concesiunea a fost preluată de gigantul american Exxon Mobile în parteneriat cu OMV-Petrom.
În 2021, Exxon și-a vândut jumătatea sa de proiect către statul român, care i-a achitat un miliard de dolari - adică banii pe care compania a demonstrat că i-a cheltuit pentru explorarea perimetrului.
Cum se explorează perimetrele offshore
Din aceste operațiuni de explorare știm astăzi că Neptun Deep ascunde cel puțin 100 de miliarde de metri cubi de gaze, prin urmare extragerea lor ar fi una profitabilă, care ar permite recuperarea investițiilor necesare.
Iar aceste investiții nu se limitează la miliardul de dolari cheltuit pe explorare. Pentru a putea începe extracția în Neptune Deep, e nevoie de alte patru miliarde de euro. Pe lângă platforme și sonde marine, trebuie construit și un gazoduct care să aducă pe uscat gazele.
Toate aceste operațiuni se întâmplă pe fundul mării, cu 1,7 kilometri liniari de apă deasupra. Iar gazele se află la o adâncime de trei kilometri sub fundul mării.
Toți giganții energetici din lume care extrag gaze - sau petrol - offshore subcontractează aceste operațiuni extrem de complicate, sensibile și mai ales scumpe - către companii care se ocupă doar cu operațiuni offshore.
Acestea au platformele marine, infrastructura mobilă, echipamentele subacvatice și mai ales personalul hiper-calificat de care este nevoie pentru a fora în siguranță sub mări și oceane.
Schlumberger, retragere-sincron cu Exxon din România
Așa că nu a fost o mirare pentru nimeni că odată cu Exxon, din România s-a retras și Schlumberger, cea mai mare companie de operațiuni offshore din lume. Grupul american, cu sediul în Texas, și-a vândut afacerile din România la câteva luni după Exxon.
Indiferent ce credem sau simțim față de astfel de mari companii petroliere, sunt foarte puține în lume care au tehnologia, expertiza și banii necesari pentru a scoate gaze și petrol offshore de mare adâncime.
Iar România a pierdut într-un singur an prezența a doi astfel de coloși energetici.
Peste alte câteva luni începea războiul din Ucraina, care a forțat toate statele europene să-și transforme cu adevărat independența energetică într-o prioritate.
Cine scoate deja gaze din Marea Neagră
Cea mai bună dovadă că lipsa cadrului legal a fost singurul motiv care a întârziat extragerea gazelor offshore în România este că în mai puțin de o lună de la votarea legii au fost scoase primele gaze.
Dar asta a fost posibil doar pentru că o companie a făcut toate investițiile legate de proiect în lipsa legii, blocându-și astfel banii pe termen nedefinit.
A fost singura companie care și-a asumat acest risc, în timp ce toate celelalte au renunțat la proiecte.
Se numește Black Sea Oil and Gas sau BSOG și este deținută de fondul american de investiții Carlyle, unul dintre cele mai mari din lume, în parteneriat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
Perimetrul din care BSOG a scos primele gaze offshore în iunie 2022 se numește Midia.
Însă Midia este de mică adâncine, sau shallow. Adâncimea sa nu depășește 70 de metri, iar gazoductul subacvatic are aduce gazele pe uscat are o lungime de doar 18 kilometri. Zăcămintele de aici se ridică la aproximativ nouă miliarde de metri cubi.
Ce urmează pentru România
Scăderea producției în zăcămintele actuale nu este o prognoză sau previziune, e matematică. La fel și creșterea consumului. Iar asta se întâmplă pe cea distorsionată piață energetică din istoria modernă.
Perioadele de carantină din 2020 au cauzat cea mai abruptă scădere a consumului de energie văzută vreodată. Fie că vorbim de gaze naturale, petrol, cărbune - resurse fără care lumea s-ar opri în loc, această criză fără precedent încă se reflectă în prețuri.
Suprapunerea acestei perioadei complet atipice peste războiul din Ucraina nu avea cum să nu producă o furtună perfectă în energie. Uniunea Europeană este cel mai mare importator de gaze naturale din lume, iar Rusia era principalul său furnizor.
Goana după gaze de import s-a mutat acum din gazoducte în tanchere de gaze naturale lichefiate, care au înlocuit gazul rusesc în Europa.
Se încarcă comentariile...
