Deficitul contului curent al Romaniei - redefinirea regulilor jocului

In 2003, Deficitul Contului Curent (CC) al Romaniei a atins nivelul de 5,8 procente din PIB, ridicand unele semne de intrebare si alimentand o dezbatere privind sustenabilitatea sa. De la inceput,

In 2003, Deficitul Contului Curent (CC) al Romaniei a atins nivelul de 5,8 procente din PIB, ridicand unele semne de intrebare si alimentand o dezbatere privind sustenabilitatea sa. De la inceput, trebuie notat ca nivelul deficitului, desi semnificativ, nu este unul neasteptat pentru o tara angajata intr-un proces de recuperare a decalajelor si care a crescut cu o rata de aproape 5 procente in anul trecut. Deficitul CC ar fi putut sa fie mai bun daca UE, principalul partener comercial al Romaniei, ar fi crescut intr-un ritm mai rapid decat s-a intamplat in fapt. Pentru a da si mai multa greutate argumentului, sa tinem seama de deficitele CC ale altor tari candidate, precum Bulgaria (-8,2% din PIB), Republica Ceha (-6,6% din PIB) sau Ungaria (-6,3% din PIB). In plus, cea mai mare parte a deficitului CC (62%) a provenit de la pozitia "masini si echipamente", adica din investitii mai degraba decat din consum, ceea ce reprezinta o evolutie sanatoasa. Asadar, trebuie de-dramatizata dezbaterea cu privire la nivelul deficitului CC al Romaniei. O problema diferita o constituie modul de finantare a acestui deficit. In termeni nominali, Investitiile Straine Directe (ISD) nete au crescut de la 1.194 milioane euro, in 2002, la 1.345 milioane euro in 2003. Totusi, in termeni relativi, cele dintai au finantat 74 la suta din deficitul CC al acelui an, in timp ce celelalte au finantat doar 46 la suta din deficitul anului trecut. Acest fapt ar trebui comparat cu performanta Bulgariei, care, in pofida inregistrarii unui deficit CC mai mare, a finantat mai mult de 80 procente din el prin ISD, calmand prin aceasta pietele. Lectia ce poate fi invatata de aici de catre Guvernul roman este aceea ca isi poate permite nivelurile actuale ale deficitelor CC doar daca respecta cu determinare privatizarea utilitatilor din energie si a ultimelor banci de stat si daca ia si alte masuri pentru a creste ISD. Acestea ar putea finanta deficitele CC intr-un mod care sa nu creeze datorie externa timp de cativa ani. Al treilea aspect pe care ar trebui sa-l abordam este daca politicile macroeconomice ale anului trecut n-au stimulat cumva prea mult cererea interna, in detrimentul cresterii pe seama exporturilor. In pofida executiei bugetare foarte conservatoare, alte politici, precum cea salariala sau cea monetara, au fost destul de relaxate in anumite perioade ale anului 2003. Aceasta a dus la o crestere cu 5,6 procente a salariilor nete reale in industrie (totusi sub cresterea productivitatii) si la o majorare cu 49 la suta in termeni reali a creditului neguvernamental. Din fericire, masurile luate de Guvern si de Banca Nationala a Romaniei (BNR) au facut mult pentru a corecta evolutiile respective. Astfel, este improbabil ca mix-ul de politici din acest an sa fie la fel de expansionist precum cel din 2003, cu toate ca 2004 este un an electoral. De asemenea, un alt subiect intens dezbatut este masura in care politica de curs valutar promovata de BNR in anul trecut si in acest an a facut ceva pentru a promova exporturile. Aici, cateva aspecte trebuie luate in consideratie. In primul rand, in timp ce este adevarat ca anul trecut leul romanesc (ROL) s-a apreciat cu 3,3% in termeni reali fata de un cos format 60% din euro si 40% din dolar, este la fel de adevarat ca, fata de euro, ROL s-a depreciat in termeni reali cu 3,7%, in timp ce s-a apreciat in termeni reali fata de dolar cu 13,8%. De fapt, se poate argumenta ca aceasta combinatie (favorizand exporturile spre UE si importul de energie ieftina denominata in dolari) a fost cea mai buna pe care producatorii romani o puteau spera si improbabil a fi repetata in curand. In al doilea rand, actualele costuri salariale relative inca permit o marja semnificativa de competitivitate prin preturi pentru exportatorii romani. In al treilea rand - si mai important - producatorii romani trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca in UE ei nu-si vor putea imbunatati competitivitatea prin devalorizari (sau prin subventii de stat, cum ar fi impozitul redus pe profit), ci prin masuri microeconomice care sa promoveze calitatea si inovarea. In piata comuna, numai competitorii bazati pe cercetare, livrate la timp, calitate, diferentierea produselor, canale de marketing si distributie, service prompt etc., pot supravietui. Astfel, o schimbare radicala de atitudine este necesara din partea producatorilor romani daca ei doresc sa faca fata competitiei din UE. In al patrulea rand, actualul cadru in care BNR urmareste o apreciere reala fata de un cos valutar va fi treptat abandonat si leul se va lega 100% de euro (inainte ca Romania sa adopte euro drept moneda proprie), astfel incat mecanismul de mediere ponderata va disparea in curand. Concluzia este ca producatorii vor trebui sa se bazeze mai putin pe stat si mai mult pe ei insisi pentru a supravietui intr-o piata competitiva. O evolutie pozitiva pe care o mentionam este ca in 2003 pondearea exporturilor spre UE in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 67,2% la 67,7%, adancind astfel integrarea economica. Un aspect important de subliniat este acela ca in anul 2003 exporturile romanesti catre UE au crescut mai rapid decat importurile totale ale UE exprimate in euro. Cifrele respective sunt 7,2% si -0,4%. Aceste cifre arata ca Romania si-a majorat cota de piata in UE si ca competitivitatea produselor romanesti a fost cel putin pastrata. O alta evolutie ce merita a fi comentata este performanta submediocra a balantei serviciilor, care si-a crescut surplusul de la 5 milioane euro in 2002 la 26 milioane euro in 2003. Cu deosebire dezamagitoare a fost, din nou, performanta turismului, care a inregistrat un deficit de 72 milioane euro, in pofida importantului potential pe care Romania il are in acest domeniu. Transferurile curente (incluzand remiterile facute de romanii lucrand in strainatate) au crescut marginal, de la 1.612 milioane euro in 2002 la 1.639 milioane euro in 2003. Aceasta ar putea reflecta o stabilizare a fortei de munca de peste hotare, dar cifrele trebuie tratate cu atentie, intrucat ele arata doar partea inregistrata (prin sistemul bancar) a influxurilor. Multe alte fonduri ar putea veni in "valize", evitand inregistrarea statistica. In orice caz, Romania nu ar trebui sa mizeze excesiv pe acest factor pentru a-si reduce deficitul CC, ci ar trebui mai degraba sa se concentreze asupra competitivitatii externe a marfurilor si serviciilor sale. Pentru a concluziona, deficitul CC al Romaniei este inalt, dar nu ingrijorator. Integrarea comerciala cu UE a continuat in 2003 si majoritatea importurilor au mers spre investitii, nu spre consum. Guvernul ar trebui sa se concentreze mai mult asupra finantarii deficitului CC de o maniera necreatoare de datorie (prin ISD marite si privatizari), mentinand in acelasi timp sub control cererea interna prin politici macroeconomice. Pe partea lor, producatorii romani ar trebui sa se concentreze mai putin pe lobby-ul facut la guvern pentru diferite subventii si mai mult pe imbunatatirea competitivitatii la nivelul microeconomic. Giovanni Ravasio*) si economisti de la Centrul Roman pentru Politici Economice *) Giovanni Ravasio a fost Director General la Afaceri Economice si Financiare in cadrul Comisiei Comunitatilor Europene. In prezent, d-sa il consiliaza pe primul-ministru roman, dl. A. Nastase.