De ce ar trebui ca BCE să fie în continuare îngrijorată de salarii?

Președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a stimulat investitorii să crească mizele privind reducerea anticipată a ratelor de dobândă în această săptămână, afirmând că creșterea salariilor dă semne de răcire, ceea ce a dus la scăderea euro și a randamentelor obligațiunilor.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene

 Însă economiștii avertizează că cei care stabilesc ratele încă mai au nevoie de date concrete care să confirme impactul asupra inflației înainte de a lua măsuri.

Marea temere a tuturor băncilor centrale de la începutul valului de inflație a fost aceea că cererile lucrătorilor de a primi salarii mai mari pentru a-și menține nivelul de trai vor alimenta creșteri persistente ale prețurilor.

Salariile au crescut mai lent în UE decât în SUA sau în Regatul Unit, deoarece foarte mulți lucrători sunt acoperiți de acorduri salariale sectoriale care durează mai mulți ani și a căror renegociere necesită timp.

Dar, până în al treilea trimestru al anului trecut, efectul a fost clar: monitorul în timp real al BCE privind salariile negociate a arătat că creșterea anuală a salariilor a atins 4,7%, cel mai rapid ritm din istoria zonei monedei unice. Acest lucru se compară cu o creștere anuală a salariilor de 4,1% în SUA și de 6,5% în Marea Britanie, conform celor mai recente date.

Lagarde a declarat joi, în cadrul conferinței de presă a BCE, că salariul a 40% dintre angajații acoperiți de trackerul său salarial „nu a fost încă determinat”, deoarece este acoperit de contracte colective care expiră în decembrie și în primul trimestru din 2024.

Acest lucru înseamnă că BCE va primi în următoarele luni informații cruciale cu privire la amploarea presiunilor inflaționiste subiacente.

Comentariile lui Lagarde au sugerat că BCE este prudent de optimistă în privința unui scenariu benign în care salariile cresc mai încet, într-un ritm care să le permită lucrătorilor să își refacă standardele de viață, în timp ce companiile își reduc profiturile în loc să transfere costurile către consumatori.

Indicatorul intern de urmărire a salariilor al băncii centrale sugerează că creșterea salariilor s-a stabilizat în ultimele săptămâni, pe măsură ce locurile de muncă vacante au scăzut, a declarat Lagarde. „Observăm un ușor declin, deci este o direcție bună din punctul nostru de vedere”.

Se așteaptă ca creșterea salariilor să încetinească de la aproximativ 5,3% anul trecut la 4,4% în acest an, potrivit unui sondaj al BCE în rândul a 70 de companii nefinanciare publicat vineri, care a constatat că „un număr tot mai mare” plănuiește să reducă locurile de muncă. Banca a declarat că o creștere a salariilor de 3% este în concordanță cu o inflație în linie cu ținta sa de 2%.

Între timp, ipoteza BCE potrivit căreia creșterile salariale vor fi absorbite de marjele companiilor a fost „exact ceea ce am văzut”, a declarat Lagarde, adăugând: „Există un fenomen de recuperare a decalajelor pentru angajați. Este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care vedem creșterea economică și începutul redresării în cursul anului 2024, din cauza creșterii salariilor în timp ce inflația scade”.

Există, de asemenea, numeroase indicii că în zona euro există în continuare un deficit semnificativ de forță de muncă și presiuni crescânde asupra salariilor. Într-un sondaj recent realizat de UE, 31% dintre companiile din sectorul serviciilor s-au plâns de lipsa de forță de muncă, un procent aproape record. De asemenea, potrivit unui sondaj S&P Global, companiile repercutează creșterea costurilor cu forța de muncă prin cele mai mari creșteri de prețuri din ultimele luni.

„Salariile negociate încă nu s-au transformat în mod decisiv, în timp ce productivitatea muncii este în mod persistent slabă”, a declarat Hugo Le Damanay, economist la Axa Investment Managers.

Toate acestea înseamnă că BCE va trebui să rămână prudentă. În ciuda remarcilor sale mai dovish de joi, Lagarde a arătat că este conștientă de acest lucru, spunând: „Trebuie să ne aflăm mai departe în procesul de dezinflație înainte de a fi suficient de încrezători că inflația va atinge efectiv ținta în timp util”.