Când o agenție de rating deschide gura, tremură guvernele. Cum au ajuns trei companii să pună ștampila pe finanțele țărilor

Toate statele lumii au dificultăți financiare, mai mult sau mai puțin agravate de lockdown-ul din pandemie. Aceste probleme se reflectă adesea în datoriile lor publice sau în deficite bugetare ori comerciale și chiar ambele denumite deficite gemene.

Toate statele lumii au dificultăți financiare. Foto arhivă

Toate aceste dificultăți sunt evaluate de companii specializate, independente, numite agenții de rating.

Aceste agenții sunt de fapt companii care evaluează periodic bonitatea unei țări, a unor bănci sau a unor companii, stabilind capacitatea acestora de a rambursa datoriile prin efectuarea la timp a plăților și a dobânzilor, precum şi probabilitatea de nerambursare.

Cu alte cuvinte, aceste companii decid dacă o țară are sau nu bonitate, sfătuind investitorii, prin ratingurile acordate statelor, să investească sau nu în țara respectivă.

De-a lungul timpului, aceste decizii ale companiilor specializate în rating au fost extrem de controversate atât în SUA, cât și în Europa, cu atât mai mult cu cât doar 3 dintre agențiile de rating ale lumii dețin monopolul pieței, cu 95% din piața globală a evaluărilor.

Cele trei mari agenții de rating sunt Fitch, Standard & Poor’s, Moody’s, primele două pronunțându-se deja la modul negativ asupra bonității României.

Moody’s şi Standard and Poor’s au o cotă de piaţă de 80%, în timp ce Fitch controlează 15% din piaţa mondială a evaluării.

Cele trei agenţii utilizează un sistem de rating prin care transmit informații investitorilor dacă o obligațiune poartă un risc scăzut sau ridicat de neplată și dacă emitentul este stabil din punct de vedere financiar.

Obligațiunile şi instituţiile care le emit sunt evaluate la momentul lansării lor şi periodic reevaluate. 

Când au fost înființate companiile de rating și de ce

Agenţiile de rating au apărut dintr-o nevoie care s-a creat odată cu expansiunea business-urilor pe distanţe tot mai mari. Astfel, când afacerile din Statele Unite au început să se extindă către vest și alte părți ale țării, nu mai era atât de uşor să evaluezi riscurile.

Când afacerile se realizau la distanţe relativ mici, cei care cumpărau bunuri sau servicii își cunoșteau personal clienții și știau dacă vor putea sau nu să îşi achite poliţele. Pe măsură ce distanțele de tranzacționare au crescut, comercianții nu și-au mai cunoscut personal clienții și pentru ei teama de nerambursare a creditelor era imensă. Prin urmare au apărut agenţiile independente de evaluare a riscului care ofereau garanţia că realizează o evaluare realistă a riscului de neplată.

Aceste evaluări se făceau contra cost, iar mai târziu gratuit doar pentru companiile foarte bogate, care oricum aveau o bonitate foarte mare, astfel încât emiterea unui rating bun pentru acestea devenea doar o formalitate.

Cea mai veche agenţie de rating din lume este Standard & Poor’s, fiind formată prin fuziunea a două companii: Standard şi Poor.

Compania Poor a fost înfiinţată în anul 1860. Atunci, Henry Poor a realizat un ghid, care era destinat investitorilor, şi care cuprindea căile ferate şi canalele navigabile din SUA, precum şi modul în care se realiza finanţarea acestora.

După aceea, în 1906, compania Standard Statistics Bureau a fost aleasă să evalueze finanţele companiilor din Statele Unite. În anul 2020, cele două business-uri au fuzionat, luând naştere agenţia de evaluare financiară şi de risc Standard & Poor’s.

În prezent, Standard & Poor’s este deținută de editorul american „Mcgraw-Hill Companies”.

Compania Moody’s a fost înfiinţată în 1909. Atunci, John Moody a publicat o analiză detaliată a industriei feroviare din SUA. Analiza cuprindea multe aspecte critice, iar publicarea ei a determinat scăderea acţiunilor companiilor din acest sector. În prezent, Moody’s este o societate americană cotată la bursă și independentă, deținută în procent de 13% de Warren Buffett.

Compania Fitch a fost înfiinţată în anul 1913 de către John Fitch.

Fitch a fost deţinută de francezi până în 2018. Controlată de Fimalac, o companie deţinută de omul de afaceri francezi Marc Ladreit de Lacharriere, aceasta a fost în cele din urmă vândută către compania de media americană Hearst Corporation, potrivit ZF.

Hearst este una dintre cele mai mari companii globale de informaţii, servicii şi media din SUA, se arată pe site-ul acesteia.

Portofoliul diversificat al companiei include Fitch, Hearst Health, un grup de businessuri de informaţii şi servicii medicale, Hearst Transportation, participaţii în reţele de televiziune prin cablu ca A&E, History, Lifetime şi ESPN, 35 de posturi de televiziune, 24 de cotidiene şi 52 de ziare săptămânale, businessuri în domeniul serviciilor digitale şi peste 200 de reviste la nivel mondial.

Calificativele acordate de agenţiile de rating

Standard & Poor’s şi Fitch folosesc ratingurile AAA, AA, A şi B pentru un risc de credit investiţional de calitate şi BB, CCC, CC, C şi D pentru riscuri mai mari.

Moody’s utilizează evaluările Aaa, Aa, A şi Baa pentru investiţiile cu risc scăzut, şi Ba, B, Caa, C pentru cele cu risc ridicat. Prin urmare, cel mai bun rating care poate fi acordat unei ţări este AAA. Toate evaluările care sunt mai mici decât triplu BBB sunt considerate a fi riscante.

De asemenea, toate cele trei companii folosesc şi gradaţiile + (plus) sau – (minus) pentru a arată perspectiva ratingului.

Agenţiile de rating. Ratingurile acordate de cele trei agenţii:

• Ratingul AAA se acordă pentru investiţii „Prime”

• Ratingurile AA+, AA, AA- se acordă pentru investiţii de „Înaltă calitate”

• Ratingurile A+, A, A- se acordă pentru investiţii de „Calitate medie”

• Ratingurile BBB+, BBB, BBB- se acordă pentru investiţii de „Calitate medie inferioară”

• Ratingurile BB+, BB, BB- se acordă pentru investiţie „Speculativă”

• Ratingurile B+, B, B- se acordă pentru investiţie „Înalt speculativă”

• Ratingul CCC se acordă pentru investiţie de „Condiţie nefavorabilă, risc de faliment”

• Ratingurile DDD, DD, D se acordă pentru „Faliment”

Fitch și Standard & Poor’s au înrăutățit perspectiva de rating a României

În decembrie 2024, Fitch Ratings a confirmat la "BBB-" ratingul României pe termen lung în valută, dar a înrăutăţit perspectiva atribuită de la stabilă la negativă, ceea ce înseamnă că o nouă retrogradare este posibilă. Următoarea revizuire programată de Fitch pentru ratingul României era în februarie 2025, dar agenţia crede că evoluţiile din ţară justifică o astfel de deviere de la calendar.

Vineri, 24 ianuarie, și Standard & Poor’s a înrăutățit perspectiva ratingului României de la stabilă la negativă și a confirmat calificativul la „BBB-”.

În trecut, evaluarea era plătită de bănci, acum plătește entitatea evaluată

În trecut, agențiile de rating erau plătite de băncile sau companiile care voiau să știe dacă partenerul de afaceri este bun platnic, dar în anii’70, agenţiile de rating şi-au schimbat modelul de business.

Acum, acestea sunt plătite de entitatea pe care o evaluează. Doar anumite ratinguri sunt gratuite, cele ale celor mai bogate ţări. Acestea sunt denumite ratinguri „nesolicitate“.

Noul model de business creează riscul unor potenţiale conflicte de interes, însă agenţiile insistă că există o separare completă între departamentele de vânzări şi analiză.

De-a lungul timpului, aceste evaluări au stârnit ample controverse, nu doar în SUA, ci și în Europa.

Ratingurile, controversate atât în SUA, cât și în Europa

La nivel mondial, investitorii sunt foarte atenţi la evaluările făcute de cele trei agenţii de rating şi din acest motiv deseori s-a pus problema independenței acestora. Motivul este următorul: acestea deţin un monopol pe piaţă şi, deşi există şi alte agenţii, 95% din piaţă este controlată de cele trei companii, potrivit Hotnews O altă critică adusă agenţiilor de rating este reprezentată de lipsa de transparenţă în realizarea evaluărilor.

Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană au criticat deseori ratingurile date de Moody’s, Fitch şi de Standard & Poor’s.

Pentru a rezolva această problemă, Statele Unite au anunţat că vor adopta o legislaţie mai dură pentru agenţiile de evaluare financiare, în timp ce Uniunea Europeană are în plan să lanseze pe piață propria sa agenţie independentă.

Aceste planuri au rămas, deocamdată, doar pe hârtie, în ciuda tuturor controverselor și a nemulțumirilor unor companii sau chiar a unor state privind modul în care aceste agenții de rating pun ștampila pe destinul unei țări, spunând dacă este sau nu un bun platnic.

• În prezent, dacă agențiile de rating deschid gura, tremură bancherii, investitorii, speculanții la burse, asigurătorii, dar și guvernele.

Cum poate fi afectată România de ratingurile Fitch și Standard & Poor’s

Un rating de țară bun deschide accesul la mai multe credite și oportunități de finanțare cu dobânzi mai reduse și condiții favorabile. Analiștii consultați de „Adevărul” au păreri împărțite, pe de o parte fiind avansată ideea de tardivitate a emiterii acestui avertisment dat de Fitch, iar pe de alta de oportunitate, dat fiind că România mai are ceva timp pentru a prezenta un plan de reducere a deficitului.

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, a explicat pentru „Adevărul” ce înseamnă schimbarea ratingului de la „stabil” la „negativ”: „Practic, Fitch a emis un avertisment semnificativ pentru autooritățile române. Ne spune că dacă nu venim rapid cu un plan credibil de reducere a deficitului bugetar, pierdem ratingul. Asta înseamnă că României îi crește riscul de a fi retrogradată de Fitch, ceea ce înseamnă împrumuturi mai mari, din care vor rezulta și creșteri ale costurilor împrumuturilor”.

Analistul a explicat că Fitch trebuie să emită ratingul în februarie, dar a simțit nevoia să emită acum acest avertisment. „Mai avem timp până în februarie să venim cu un plan credibil, sustenabil, de reducere a deficitului bugetar”, a afirmat Codîrlașu pentru „Adevărul.

La rândul său, profesorul de economie Bogdan Glăvan, a explicat pentru „Adevărul” că o consecință a modificării ratingului Fitch va fi faptul că statul se va împrumuta și mai scump.

„Modificarea perspectivei riscului de țară este tardivă. Deja dobânzile au crescut, deja guvernul trebuie să se împrumute la dobânzi mai mari decât în urmă cu 1-2 luni. De exemplu, în octombrie statul s-a împrumutat de la cetățeni prin emisiune de titluri de stat Fidelis pe 5 ani cu o dobândă de 7%, acum se împrumută cu 7,6%. La un moment dat Ministerul de finanțe a trebuit să apeleze la rezerve pentru că dobânzile cerute de bănci au fost prea mari. Și cetățenii sunt afectați, printr-un mecanism asemănător cu cel al vaselor comunicante. Dacă statul se împrumută mai scump, atunci și firmele și persoanele fizice pățesc la fel. Decizia Fitch este o simplă constatare a realității: România merge într-o direcție greșită și își bate joc de legile economiei. Vom plăti cu toții costul alegerilor noastre și ale modului în care suntem guvernați”, a declarat economistul Bogdan Glăvan.

Și consulltantul economic Adrian Negrescu și-a exprimat îngrijorarea legată de perspectiva unui rating negativ: „Retrogradarea ratingului României, de către Fitch, ne-ar împinge, din păcate, în brațele FMI. Dacă politicienii nu vor veni cu un program de guvernare credibil, cu măsuri eficiente, ne ducem „en fanfare” către recesiune și către un acord cu FMI, care va veni, bineînțeles, cu măsuri extrem de dure de reducere a deficitului bugetar. Decizia de astăzi a Fitch e ultimul semnal de alarmă”.