ANALIZĂ Pilonul II de pensii, de la începuturi până în prezent. Care-i este soarta

Pilonul II a fost lansat în urmă cu mai bine de 10 ani şi, de atunci până în prezent, milioane de români au strâns bani în contul de pensii private. În contextul modificărilor pe care Guvernul vrea să le aducă acestui sistem, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România a realizat o amplă analiză care arată ce beneficii aduce acest sistem şi care sunt perspectivele sale.

Redăm analiza integral, în rândurile de mai jos:

În urmă cu mai bine de 10 ani, România s-a aliniat la practica de peste un secol a ţărilor dezvoltate prin reformarea sistemului public de pensii. Aceasta a presupus apariţia fondurilor private de acumulare şi capitalizare, prin care populaţia să poată economisi suplimentar, în conturi individuale, în vederea pensionării. Alinierea a reprezentat soluţia la problemele similare, dar mult mai dramatice, cu care se confruntă România: declinul demografic deosebit de sever nu mai poate întreţine un sistem de pensii de stat bazat exclusiv pe redistribuţie şi solidaritate inter-generaţională. 

În contextul unor perspective demografice sumbre şi al unor prognoze negative în ce priveşte sistemul public de pensii de tip pay-as-you-go (Pilonul I), înfiinţarea în anii 2006-2007 a Pilonilor II (pensii private obligatorii) şi III (pensii private facultative) a avut ca scop atât întărirea sustenabilităţii şi adecvarea sistemului public de pensii la realitatea curentă, în contextul provocărilor socio-demografice, cât şi majorarea ratelor de înlocuire (a salariului prin pensie) în cadrul unui sistem de pensii bine diversificat. Acest nou sistem a permis reducerea riscurilor demografice specifice sistemului redistributiv prin investiţii.

Populaţia României a scăzut cu cca. 3,5 milioane de locuitori în ultimii 30 de ani, la această involuţie contribuind atât sporul natural negativ (care fusese preconizat) cât şi fenomenul emigraţiei (care a fost mult subestimat). Declinul demografic a fost însoţit de o înrăutăţire severă a ratei de dependenţă demografică (raportul vârstnici / activi), vizibilă în piramida vârstelor.

Prognozele demografice ale ONU confirmă cu prisosinţă aceste tendinţe: România va înregistra a şaptea cea mai drastică reducere a populaţiei la nivel mondial, urmând să piardă încă 3,3 milioane de locuitori până în anul 2050. Faptul că tot mai puţini oameni activi vor trebui să susţină un număr tot mai mare de pensionari va pune o presiune extremă pe finanţele publice ale ţării. Aceste evoluţii statistice confirmă că motivele pentru care a fost aplicată reforma pensiilor private acum 10 ani nu doar că au rămas valabile, ci chiar s-au acutizat în ultimii ani.

Soluţia unui sistem de pensii pe trei piloni pusă în aplicare acum mai bine de 10 ani este fără doar şi poate o poveste de succes. Gradul înalt de reglementare, transparenţa şi randamentele investiţionale deosebite au primit o largă recunoaştere internaţională de la instituţii precum BetterFinance, BERD sau OECD.

Al doilea beneficiu major al existenţei Pilonului II de pensii private a fost dezvoltarea semnificativă a pieţelor financiare locale. Peste 90% din activele fondurilor de pensii de Pilon II sunt investite în România, contribuind la finanţarea datoriei publice, la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă. În prezent, fondurile de pensii private din România sunt principalul investitor instituţional din ţară. La Bursa de Valori de la Bucureşti, fondurile de pensii aveau la mijlocul anului 2018 deţineri de cca. 1,9 mld. EUR, adică 20% din acţiunile liber tranzacţionate, asigurând 15% din lichiditate. Peste 30 de companii româneşti beneficiază de finanţare graţie implicării Pilonului II, iar instituţiile pieţei au avut de câştigat în tot acest timp, odată cu creşterea calităţii guvernanţei corporative. Succesul listărilor la bursă ale firmelor private şi de stat ar fi fost de neimaginat fără aportul fondurilor de pensii private, care au asigurat o contribuţie importantă a capitalului românesc.

Utilitatea şi  performanţa sistemului de pensii private din România au fost remarcate şi de experţii Comisiei Europene, care au analizat situaţia Pilonului II în cel mai recent raport de ţară privind România, publicat în 2018. Comisia Europeană se referă în mod negativ la reducerea contribuţiei virate Pilonului II de la 5,1% la 3,75%, operată la finele anului 2017, despre care afirmă că a fost „motivată de probleme fiscale pe termen scurt, fără legătură cu performanţa bună a fondurilor de pensii private” şi că „este de natură să afecteze sistemul de pensii în general şi piaţa de capital a României”. „De asemenea, această modificare va duce la reducerea gradului de diversificare a venitului românilor la vârsta pensionării. În acelaşi timp, măsura ar putea avea implicaţii negative asupra pieţelor financiare”, notează raportul de ţară al Comisiei Europene. 

Având în vedere cele menţionate mai sus, este evident faptul că menţinerea legislaţiei şi arhitecturii actuale a Pilonului II, fără alte modificări, reprezintă unica soluţie potrivită în prezent, urmând ca pe viitor să se găsească soluţii pentru recuperarea decalajului de contribuţii cauzat de întârzierile în respectarea calendarului stabilit de lege, precum şi a reducerii de la finalul anului 2017. Numai astfel se pot asigura atât prosperitatea viitoare a românilor, cât şi agregarea rapidă a capitalului românesc capabil să finanţeze dezvoltarea României.

1. Evoluţia şi performanţele Pilonului II şi Pilonului III

La mijlocul anului 2018, fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) au ajuns la un număr total de participanţi de peste 7,1 milioane de români, în timp ce activele nete aflate în administrare au fost de 43,7 miliarde RON (cca. 9,5 miliarde EUR). Activele nete sunt compuse din contribuţiile brute virate, în valoare de 37 miliarde RON, dar şi de câştigurile nete din investiţii (acestea sunt nete de toate comisioanele percepute şi orice alte costuri administrative), în valoare de 6,7 miliarde RON (aproape 1,5 mld. EUR). Numărul fondurilor de pensii s-a redus de la cele 18 aliniate la startul sistemului la doar 7 astăzi.

De asemenea, de la lansarea sistemului privat de pensii şi până la mijlocul anului 2018, randamentul mediu anualizat al tuturor fondurilor de pensii private obligatorii a fost de 8,41%, calculat conform standardelor internaţionale – adică un total cumulat de 126,4% pentru întreaga perioadă mai 2008 – iunie 2018.

Această performanţă investiţională poate fi considerată cu atât mai notabilă cu cât a fost obţinută de Pilonul II într-un context extrem de dificil şi imprevizibil al crizei economice şi financiare globale. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) plasează fondurile româneşti de pensii private obligatorii (Pilonul II) pe locul al doilea în cadrul unui panel de 65 de state analizate din perspectiva performanţei investiţionale obţinute de sistemele de pensii similare, în perioada 2008-2010 (Sursa: raportul OECD Pension Markets in Focus 2011). În ediţia sa din 2017, raportul OECD Pension Markets in Focus reiterează poziţia a doua din cele 38 de state europene deţinută de Pilonul II din România, pe întreaga perioadă 2008-2016. 

Potrivit unui studiu realizat de Better Finance (federaţia europeană a asociaţiilor consumatorilor de produse financiare) în 2018, fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) din România sunt cele mai performante (randament net real, adică randament minus comisioane minus inflaţie) dintr-un panel de 15 state membre UE în perioada 2008-2017. „Cele mai bune rezultate pentru fonduri de pensii au fost înregistrate în Romania”, arată raportul Better Finance, care calculează randamentele reale ale fondurilor de pensii (peste inflaţie) şi după deducerea tuturor comisioanelor. Raportul analizează performanţa sistemelor de pensii private din 15 state membre ale Uniunii Europene, pentru perioada 2000-2017 (sau cele mai vechi date istorice disponibile), reprezentând fondurile de pensii la care contribuie 86% din populaţia statelor UE (Sursa: Pension Savings: The Real Return 2017 Edition, Better Finance).

În acelaşi timp, Pilonul III de pensii private facultative a marcat o creştere lentă, dar constantă. După 11 ani de funcţionare (Pilonul III fiind lansat cu un an înaintea Pilonului II), cele 10 fonduri de pensii facultative au atras aproape 460.000 de participanţi (iunie 2018), în numele cărora administrau active nete de 1,89 mld. RON (peste 410 mil. EUR). Practic, împreună cu fondurile de Pilon II, activele nete cumulate administrate de toate fondurile de pensii private din România au atins la mijlocul anului 2018 nivelul "psihologic" de 10 miliarde de euro.

2. Guvernanţa, transparenţa şi mecanismele de siguranţă ale Pilonului II

Pilonul II de pensii pivate din România este foarte strict reglementat în toate aspectele sale. La lansarea sa, dar şi ulterior, autorităţile române au implementat în cadrul legislaţiei primare şi secundare (CSSPP/ASF) cele mai bune practici întâlnite în cadrul statelor vecine, cu experienţă mai mare în acest domeniu. Toate aspectele legate de investiţii, operaţiuni, guvernanţă, transparenţă, raportare şi mecanisme de siguranţă ale fondurilor private de pensii sunt strict reglementate, supravegheate şi controlate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, care a preluat acest rol deţinut anterior de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. În prezent, pe lângă Legea nr. 411/2004 care guvernează Pilonul II, un număr de aproape 100 de norme emise de CSSPP şi ASF reglementează fondurile private de pensii.

Activele fondurilor de pensii private sunt complet separate de activele companiilor de administrare, fără posibilitate de transfer între acestea, iar băncile depozitare (supravegheate suplimentar de Banca Naţională a României) păstrează în siguranţă activele fondurilor de pensii, execută decontarea tuturor tranzacţiilor de investire şi fac controlul de legalitate al acestor operaţiuni. De asemenea, atât fondurile de pensii, cât şi companiile lor de administrare sunt auditate anual de auditori externi specializaţi. Investiţiile sunt strict reglementate de către norme specializate, asigurând un profil de risc redus pentru fondurile de pensii, fapt reflectat şi de nivelul redus de expunere pe piaţa de capital, de circa 20% la nivelul întregului Pilon II. Produsele financiare sintetice şi structurate sunt complet interzise, în timp ce produsele derivate pot fi folosite doar pentru a proteja portofoliile de active (hedging) – respectiv, doar unele contracte derivate pe riscul valutar sunt permise, doar în cazul Pilonului II.

În acelaşi timp, Pilonul II are şi două garanţii puternice privind rezultatele investiţionale: garanţia contribuţiilor nete, care practic se traduce printr-o garanţie de randament pozitiv pe toată durata de investire a activelor fondurilor de pensii, după deducerea comisioanelor legale, precum şi garanţia minimă relativă la piaţă, care crează trimestrial un indicator de referinţă în ceea ce priveşte randamentul industriei, pe care fondurile de pensii sunt obligate de lege şi de normele ASF să îl depăşească.

Pentru a asigura aceste garanţii către participanţi, toate companiile de administrare a fondurilor de pensii private obligatorii sunt obligate să ţină pe propriul bilanţ financiar, din surse proprii, provizioane tehnice substanţiale. Infrastructura de siguranţă a sistemului este completată de instituţia externă a Fondului de Garantare, care este de asemenea alimentată din surse proprii ale administratorilor fondurilor de pensii, pe baza aceloraşi formule actuariale prudente care stau la baza calculului provizionului tehnic.

Guvernanţa fondurilor de pensii private este de asemenea strict reglementată şi supravegheată din punctul de vedere al tuturor procedurilor tehnice de lucru, control şi audit intern şi extern, conformitate, vânzări şi marketing, management al riscului, etc. Toate acestea, completate de cerinţe consistente de capital şi de taxele de funcţionare considerabile plătite către Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Fondul de Garantare, completează imaginea unei marje de profitabilitate extrem de reduse în ceea ce priveşte administrarea Pilonului II. Potrivit calculelor APAPR, peste 50% din cheltuielile administratorilor de pe Pilonul II sunt reprezentate de cheltuieli obligatorii, impuse de legislaţie.

3. Comisioanele de funcţionare a Pilonului II

În ce priveşte comisioanele percepute, raportul OECD Pension Markets in Focus 2013 evidenţiază faptul că fondurile de pensii private din România au printre cele mai reduse comisioane şi costuri administrative (acestea fiind plafonate prin lege încă de la începutul funcţionării sistemului) dintre statele cu sisteme similare. În plus, toate costurile de administrare şi tranzacţionare sunt suportate de către compania de administrare şi nu de către fondul de pensii însuşi, fapt care reduce în realitate şi mai mult nivelul efectiv de cost suportat de clientul final, comparativ cu practica internaţională, unde aceste costuri administrative sunt suportate din fondurile de pensii sau de investiţii, deci direct de către clienţi.

La nivelul anului 2017, cele două comisioane de administrare aplicate pe Pilonul II din România (maximum 2,5% din fiecare contribuţie şi maximum 0,6% din activul net pe an)  se cumulează la circa 1,1% din activul net pe an. Acesta este „indicele de cost” sau, în fapt, comisionul total suportat anual de fiecare participant la Pilonul II. Potrivit unui studiu realizat de IOPS (organizaţia mondială a supraveghetorilor din pensii private) în 2014, acest comision total s-ar cumula la 8,67% pe o perioadă de 20 de ani, la 12,29% pe 30 de ani şi la 16,1% pe o perioadă de 40 de ani, valori cu 25% (un sfert) mai mici decât media celorlalte 42 de sisteme similare de economisire din statele membre IOPS (Sursa: Update of IOPS Work on Fees and Charges 2014, pagina 17).

Potrivit structurii lor de portofoliu şi mandatului investiţional, fondurile de pensii de Pilon II se situează între fondurile mutuale de obligaţiuni şi cele diversificate. Mai jos vom compara comisionul total de 1,1% pe an al Pilonului II cu comisioane calculate în acelaşi fel pentru fondurile mutuale de obligaţiuni şi diversificate. 

Conform datelor AAF România (2017), EFAMA (Federaţia europeană a asociaţiilor fondurilor mutuale, 2011) şi Investment Company Institute (ICI) din Statele Unite ale Americii (2017), comisioanele cumulate - „indice de cost” - ale acestor fonduri erau următoarele: 

Fonduri de obligaţiuni România: medie de 1,28%, minim 0,6%, maxim 6,96%

Fonduri diversificate România: medie de 3,38%, minim: 1,2%, maxim 9,96%

Fonduri de obligaţiuni Europa: medie de 1,17%

Fonduri diversificate Europa: medie de 1,42%

Fonduri de obligaţiuni SUA: medie de 0,94%

Fonduri diversificate SUA: medie de 1,29%

(Pilonul II: medie de 1,1%)

(Sursele datelor: AAF România 2017, EFAMA Fund Fees în Europe: Analyzing Investment Management Fees, Distribution Fees, and Operating Expenses 2011 ; Investment Company Fact Book 2017).

Toate aceste informaţii poziţionează Pilonul II din România ca o piaţă extrem de competitivă, concurenţială, cu randamente investiţionale foarte bune, cu costuri administrative şi comisioane foarte reduse.

Având în vedere lansarea tardivă comparativ cu celelalte ţări din Europa Centrale şi de Est,  fondurile de Pilon II din România sunt încă extrem de subdezvoltate conform standardelor europene şi internaţionale. Potrivit analizelor internaţionale (rapoartele OECD Pension Markets in Focus şi analizele Towers Watson Global Pension Assets Study), activele nete administrate de fondurile de pensii private de Pilon II din România reprezintă doar 4,5% din PIB la finalul lunii septembrie 2017, comparativ cu o medie de peste 80% din PIB la nivelul statelor membre OECD.

4. Contribuţia Pilonului II la adecvarea şi sustenabilitatea sistemului de pensii

Înaintea implementării reformei sistemului public de pensii PAYG în anii 2010-2011, România avea cel mai nesustenabil sistem public de pensii din Europa – fapt evidenţiat de către studiile European Commission’s Sustainability Report 2009 (realizat de Comisia Europeană) şi de către Standard&Poor’s Global Aging Report 2010 (realizat de cunoscuta agenţie de rating). Deficitul uriaş de sustenabilitate şi riscurile semnificative pe termen lung erau atunci puternic accentuate de perspectivele demografice negative şi de parametrii excesiv de generoşi ai sistemului public de pensii (în principal în ceea ce priveşte mecanismul de indexare şi condiţiile laxe de pensionare anticipată şi de invaliditate).

Din punct de vedere demografic, populaţia României s-a redus cu cca. 3,5 milioane de locuitori în perioada 1989-2018, iar până în anul 2050, populaţia României este estimată să se reducă cu încă aproximativ 3,3 milioane de locuitori, până la 15,1 milioane, potrivit unor analize realizate de Institutul Naţional de Statistică, Uniunea Europeană (Eurostat), Banca Mondială şi Organizaţia Naţiunilor Unite. Cel mai pesimist scenariu arată o reducere până la 13,3 milioane de locuitori până în 2050, potrivit unei cercetări realizate de BERD în anul 2008. 

Între timp însă, recensământul naţional derulat în anul 2011 a relevat rezultate neaşteptat negative, în sensul în care populaţia s-a redus mult mai rapid decât era anterior estimat, iar îmbătrânirea populaţiei s-a produs de asemenea mai rapid faţă de aşteptări. În acelaşi timp, speranţa de viaţă în România a crescut de la 70 de ani în 1990 la 75 de ani în prezent şi continuă să crească. Toate acestea au început să erodeze temelia „piramidei varstelor” (în fapt, o histogramă a distribuţiei populaţiei pe structuri de vârstă) şi să înrăutăţească atât rata de dependenţă demografică (procentul vârstnicilor raportat la procentul populaţiei considerate active) cât şi pe cea de dependenţă sistemică (numărul pensionarilor raportat la numărul contributorilor la sistemul de asigurări sociale de stat). 

În acest context, cel puţin trei studii recente realizate în România au analizat contribuţia Pilonului II la îmbunătăţirea sustenabilităţii şi adecvării sistemului de pensii ca întreg, prin preluarea unei părţi semnificative, în timp, a presiunii de plată a pensiilor de pe umerii sistemului public de către fondurile private de pensii.

Un studiu independent realizat de către think-tank-ul Expert Forum (EFOR) şi finanţat de către APAPR în anii 2012 şi 2014 a relevat faptul că: „Introducerea Pilonilor II şi III reprezintă cea mai importantă reformă a sistemului de pensii din România din ultimii ani. (…) Chiar dacă pe termen scurt şi mediu, alocarea către Pilonul II a unei părţi din contribuţiile obligatorii la sistemul de pensii duce la o presiune financiară asupra fondului BASS (…), pe termen lung reprezintă o măsură esenţială de protejare a viitorilor pensionari. Maturizarea Pilonului II va coincide cu momentul critic al ieşirii la pensie a generaţiilor mari şi va avea un impact pozitiv semnificativ şi asupra nivelului pensiilor cât şi asupra bugetului public care va fi degrevat parţial de presiunea costurilor.”

 Acelaşi studiu precizează că „începând cu anul 2032 vor ajunge la vârsta de pensionare generaţiile care au contribuit la Pilonul II de pensii, determinând o creştere a ratei de înlocuire a salariului prin pensie.” Potrivit studiului, rata brută de înlocuire a salariului prin pensie este aşteptată să scadă până la 24% în 2032, dar cu intrarea în faza de plată a Pilonului II aceasta va creşte până la 34%.

 EFOR menţionează în studiul realizat că „scenariul îngheţării contribuţiilor sau naţionalizării activelor determină externalităţi negative pe termen mediu şi lung. În primul rând, fondurile de pensii reprezintă cea mai importantă componentă a economisirii interne pe termen lung dintr-o economie, iar o reducere sau limitare a creşterii resurselor acestora poate contribui la amplificarea dezechilibrelor macroeconomice. În contextul crizei financiare actuale a devenit şi mai evident faptul că investiţiile trebuie finanţate într-o proporţie mai ridicată din resurse interne (economisire).”

O altă analiză, realizată în 2012 de către un grup independent de experţi conduşi de Mihai Şeitan, având ca beneficiar Comisia Naţională de Prognoză şi finanţat din Fondul Social European, a relevat şi ea importanţa componentei private, bazate pe economisire şi investiţii, a sistemului de pensii: „Prin realizarea reformei din anii 2005-2010, sistemul de pensii din România se bazează acum pe trei piloni, trei surse de alimentare a prestaţiilor privind pensiile, trei moduri diferite de administrare a fondurilor, o diversificare mult mai mare care poate asigura, pe termen mediu şi lung, sustenabilitatea financiară a pensiilor şi realizarea unui venit decent la vârsta pensionării.”

„Încetinirea creşterii economice a reliefat importanţa sistemelor de pensii private. În ciuda scurtei istorii a sistemelor de pensii private în România (al treilea pilon începând din a doua jumătate a anului 2007 şi al doilea pilon începând din mai 2008), dezvoltarea sa a fost de succes. Sistemul de pensii private din România, atât Pilonul II cât şi Pilonul III, are multiple elemente de siguranţă, pentru a proteja economiile participanţilor la fondurile de pensii private. Legislaţia acestor tipuri de pensii prevede un număr de 14 elemente principale de siguranţă.”

De asemenea, acest studiu preia şi o serie de recomandări ale instituţiilor internaţionale (Uniunea Europeană, Banca Mondială, OECD) în ceea ce priveşte sistemul de pensii: „Sa evite inversarea pe termen scurt a unor reforme care nu au fost bine evaluate şi care pot afecta în mod dramatic viitorii pensionari. Exemplu: limitând contribuţiile la sistemele capitalizate (Pilonul II) în perioada actuală înseamnă să negi membrilor posibilitatea de a avea pensii mai mari în viitor; (…) să nu subestimeze potenţialele efecte pozitive pe care investitorii instituţionali pe termen lung le-ar putea avea asupra sistemului financiar şi implicit asupra forţei de muncă şi a dezvoltării.”

Un alt studiu, publicat în 2014 de către Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) şi finanţat printr-un grant de Ambasada Elveţiei la Bucureşti, concluzionează faptul că „economisirea din timp este o componentă extrem de importantă a sistemelor de pensii, pentru ca acestea să nu devină majoritar dependente de transferuri de la bugetul de stat şi să afecteze, astfel, buna funcţionare a altor sisteme (sănătate, mediul economic, etc.).”

Studiul CRPE analizează de asemenea câteva opţiuni de politici publice în zona pensiilor şi concluzionează, după o analiză ce vizează criterii de adecvare, sustenabilitate, echitate şi eficienţă, faptul că menţinerea scenariului actual sau chiar o uşoară reformare în sensul acordării unui rol sporit Pilonului II (printr-un transfer mai consistent de contribuţii de la sistemul public către fondurile private de pensii) ar fi cele mai dezirabile scenarii prin prisma efectelor realizate. La polul opus, cel mai puţin dezirabil scenariu este unul de afectare parţială sau integrală a Pilonului II şi bazarea sistemului de pensii doar pe componenta publică, redistributivă, care va continua să fie erodată de factorii demografici şi nu numai, ca şi până în prezent.

Un fapt important de reţinut este acela că situaţia demografică a continuat să se înrăutăţească şi după lansarea sistemului Pilonului II, astfel că nu există motive raţionale, fundamentate, pentru o afectare a acestei reforme structurale, care va asigura o majorare a ratelor de înlocuire în viitor, suplimentând neajunsurile sistemului public de pensii.

În acelaşi timp, studiile EFOR şi CRPE citate anterior analizează efectele unor posibile afectări ale Pilonului II şi ambele ajung la concluzia că orice reversare a Pilonului II (în termeni de afectare a calendarului de contribuţii sau chiar o teoretică naţionalizare a acestor fonduri) va avea rezultate negative pe termen mediu şi lung. De asemenea, ambele studii furnizează scenarii alternative de reformă în zona politicilor publice din domeniul pensiilor, care ar produce efecte estimate că fiind pozitive pe termen lung.

5. Contextul micro: lipsa economisirii pe termen lung a populaţiei

Nivelul de economisire pe termen lung al populaţiei României este în prezent extrem de redus, cu implicaţii majore asupra nivelului de trai la pensionare. La sfârşitul anului 2016, depozitele firmelor şi populaţiei ajunseseră la 274,2 miliarde lei, conform datelor BNR, echivalentul a 36% din PIB, fiind principala metodă de economisire a populaţiei. În acest context, şi mai ales în cazul populaţiei cu venituri reduse, Pilonul II reprezintă în prezent principala acumulare de resurse pe termen lung.

Potrivit unui sondaj naţional realizat online la comanda APAPR, pe platforma Ivox şi reprezentativ pentru populaţia urbană adultă utilizatoare de Internet, trei sferturi (75,3%) dintre români se aşteaptă să primească pensii în valoare de peste 500 de euro (2.300 RON în echivalent), în timp ce astăzi, după mai multe etape succesive de creştere ambiţioasă a punctului de pensie, doar mai puţin de 2% dintre pensionari se bucură de un astfel de nivel al pensiei, în urma cotizării la sistemul public de pensii. Mai mult, deşi au aceste aşteptări privind un nivel ridicat al pensiei, 35,5% dintre români declară că nu economisesc deloc, iar dintre cei care economisesc, majoritatea covârşitoare declară că economiile sunt pentru nevoi curente sau viitoare, nu pentru retragerea din activitate. Potrivit aceluiaşi studiu, doar 4,8% dintre români declară că „Am încredere în pensia de la stat şi nu o să am nevoie de economii suplimentare”.

Analiza de mai sus arată un decalaj uriaş între aşteptările legitime ale românilor aflaţi astăzi în cadrul generaţiilor active şi nivelul actual al pensiilor publice. Drept urmare, doar consolidarea sistemelor complementare de economisire în vederea pensionării – Pilonul II obligatoriu, Pilonul III facultativ şi alte instrumente similare – este de natură să adreseze acest decalaj între aşteptări şi realitate.  

6. Contribuţia Pilonului II la dezvoltarea pieţelor financiare

Crearea sistemului de pensii private a avut un rol determinant în revenirea pieţei de capital din România post-criză şi a reprezentat un punct central de atractivitate a României în rândul investitorilor internaţionali. În ultimii ani, piaţa de capital din România a făcut paşi importanţi pentru obţinerea statutului de "piaţă emergentă", pentru a atrage investitori internaţionali mult mai mari faţă de cei care în prezent investesc în România, aceasta fiind o "piaţă de frontieră".

Fondurile de pensii private din România au avut un rol decisiv în succesul ofertelor publice derulate de stat şi recent în cele derulate de companii private, din sectorul medical sau cel al telecomunicaţiilor, şi au participat la finanţarea mediului privat prin intermediul obligaţiunilor corporative. În prezent, fondurile de pensii private au investiţii de circa 1,9 miliarde de euro la Bursa de Valori de la Bucureşti, adică în jur de 20% din valoarea acţiunilor liber tranzacţionate la bursă (free float). Conform analizelor realizate de APAPR, fondurile de pensii private generează în jur de 15% din valoarea tranzacţiilor bursiere de la Bucureşti. 

În prezent, fondurile de pensii de Pilon II susţin economia locală şi investesc 92% din activele nete pe pieţele financiare din România, cu o expunere de doar 8% pe pieţele externe. Alocarea pe clase de active este de 70% în titluri de stat şi obligaţiuni, 20% în acţiuni listate şi 10% în alte instrumente. Această structură investiţională reprezintă un profil de risc conservator pentru fondurile de pensii de Pilon II. În plus, fondurile de pensii s-au implicat în numeroase proiecte de educaţie financiară, având în vedere ca România este pe ultimul loc în UE la acest capitol.

Fondurile de pensii private în general – şi Pilonul II în special – sunt mari investitori instituţionali care de obicei urmăresc strategii investiţionale pe termen lung, de tipul „cumpără şi păstrează” (buy and hold). Fondurile de pensii sunt astfel investitori cu foarte puţin sau chiar zero comportament speculativ, cu o volatilitate extrem de redusă a deţinerilor şi un profil de risc redus, datorită portofoliilor administrate, bazate în principal pe instrumente financiare cu venit fix şi rating bun.

De asemenea, este foarte important de menţionat rolul fondurilor de pensii ca investitori instituţionali etici, cu standarde ridicate de guvernanţă corporativă, care consolidează baza locală de capital atât de necesară pentru a putea atrage investitori străini în România.

7. Implicaţiile Pilonului II asupra stabilităţii financiare

În publicaţia sa anuală „Raport asupra stabilităţii financiare” din 2013, Banca Naţională a României expune următoarele consideraţii cu privire la sistemul de pensii private: „Sistemul de pensii private nu este expus la riscuri semnificative care ar putea afecta stabilitatea financiară, în condiţiile în care activele totale ale fondurilor de pensii private sunt încă la un nivel redus în raport cu restul sistemului financiar. Structura portofoliilor de investiţii indică un profil de risc scăzut, având în vedere ponderea ridicată a titlurilor de stat. (...) Potrivit acestui profil investiţional şi principiilor de gestiune adecvată a maturităţii activelor şi pasivelor, fondurile private de pensii preferă în mod evident titlurile de stat cu maturităţi lungi (10 şi 15 ani), emisiuni care nu sunt tentante pentru sistemul bancar şi sunt de obicei cumpărate doar de investitori instituţionali cu obiective pe termen lung.” (Sursa: BNR 2013).

De asemenea, în cursul anului 2013 titlurile de stat ale României au fost incluse în cadrul unor importanţi indici internaţionali de bonduri suverane: Barclays a inclus titlurile de stat româneşti în indicele Emerging Markets Local Currency Bond Index EM-LCBI, iar JP Morgan în indicele Government Bond Index Emerging Markets GBI-EM. În acest context, determinat de adâncimea pieţei de titluri de stat şi de lichiditatea bună a acesteia (ambele, sprijinite de prezenţa puternică în piaţa titlurilor de stat a fondurilor de pensii private româneşti), costul împrumuturilor statului s-a redus semnificativ începând cu anul 2013, evoluţie ajutată şi de reducerea dobânzii de referinţă a băncii centrale şi de procesul de dezinflaţie.

În acest context, Pilonul II de pensii acţionează ca un factor stabilizator, cumpărând practic constant titluri de stat de pe piaţa primară, participând la formarea unor preţuri juste şi asigurând lichiditate mai ales în segmentul maturităţilor lungi (10-15 ani). Un alt efect pozitiv este reducerea volatilităţii pieţei, fondurile de pensii fiind, similar cu deţinerile la BVB, investitori cu orizont lung de investiţii.

8. Tratamentul fiscal şi de contabilitate bugetară

În context european, trebuie precizat tratamentul preferenţial acordat (deşi temporar) de către legislaţia recentă a Uniunii Europene pentru cheltuielile bugetare presupuse de existenţa sistemelor de pensii private de tip Pilon II în principal în statele din centrul şi sud-estul continentului. La sfârşitul anului 2011, ca răspuns la criza economico-financiară din statele Uniunii, Comisia Europeană a promovat un pachet legislativ cu măsuri de bună guvernanţă economică şi disciplină fiscală (aşa numitul „six-pack”, conţinând cinci regulamente şi o directivă). În cadrul acestui pachet, instituţiile europene au prelungit tratamentul fiscal preferenţial acordat Pilonului II obţinut anterior, în 2004, de către Polonia, Slovacia şi Ungaria.

La aderarea acestora din 2004, cele trei ţări au presat pentru recunoaşterea efortului bugetar presupus de transferurile către Pilonul II de pensii private din statele respective şi au obţinut deducerea efectivă a acestui „cost” din calculul deficitului bugetar după metodologia europeană: în 2004 100% din acest cost a fost dedus din calculul deficitului bugetar, în 2005 80%, în 2006 60% s.a.m.d., măsura expirând în 2009, iar statele care au beneficiat de această măsură au solicitat prelungirea acesteia încă din 2010, negocierile la nivel european durând până la adoptarea „six-pack” în decembrie 2011.

„Six-pack” prevede, însă de data această doar în situaţia în care un stat se află în procedura de deficit excesiv, concesii la evaluarea deficitului bugetar de către Comisia Europeană: „Implementarea unor reforme structurale majore ar trebui de asemenea luată în considerare în acordarea permisiunii statelor de a devia temporar de la îndeplinirea obiectivului bugetar pe termen mediu sau de la ajustările necesare pentru în vederea acestui obiectiv, cu condiţia menţinerii unei marje de siguranţă faţă de valoarea de referinţă a deficitului bugetar. O atenţie deosebită trebuie acordată în acest context reformelor sistemice de pensii, în cazul cărora devierea de la obiectivul bugetar trebuie să reflecte costul suplimentar direct al transferului de contribuţii de la sistemul public de pensii la Pilonul II administrat privat. Măsurile care ar transfera orice active de la Pilonul II înapoi către sistemul public de pensii vor fi considerate de natură conjuncturală şi deci excluse din analiza structurală privind evoluţia statelor către obiectivul bugetar de termen mediu. (...)

În cazul statelor membre în care deficitul excesiv faţă de valoarea de referinţă reflectă implementarea unei reforme a pensiilor care introduce un sistem multi-pilon ce include un Pilon II obligatoriu administrat privat, Comisia şi Consiliul vor lua de asemenea în considerare costul acestei reforme în analiza evoluţiei deficitului bugetar în cadrul procedurii de deficit excesiv, câtă vreme deficitul nu depăşeşte semnificativ un nivel care poate fi considerat apropiat de valoarea de referinţă (3% din PIB) iar ponderea datoriei publice nu depăşeşte valoarea de referinţă (60% din PIB), cu condiţia menţinerii stabilităţii fiscale de ansamblu.”

România a beneficiat de acest tratament preferenţial pentru Pilonul II până la ieşirea din procedura de deficit excesiv în luna mai 2013.

Ulterior, potrivit Tratatului de Stabilitate, Coordonare şi Guvernantă (aşa numitul „Compact fiscal”), semnat de 25 dintre cele 27 state UE în cursul lunii martie 2012, România şi-a asumat ca obiectiv pe termen mediu (2015) atingerea unui deficit bugetar de cel mult 1% din PIB (echivalentul unui deficit structural zero, adică un buget echilibrat pe termen lung). La calculul acestei cifre de 1% din PIB participă însă şi Pilonul II, prin reducerea indicatorului „costul îmbătrânirii populatiei” şi fără de care obiectivul pe termen mediu ar fi atingerea unui deficit bugetar semnificativ mai mic. Cu alte cuvinte, orice afectare a volumului de contribuţii virate către Pilonul II nu ar permite Guvernului spaţiu fiscal suplimentar, întrucât această va reduce şi obiectivul pe termen mediu, respectiv ar duce la necesitatea atingerii unui deficit bugetar mai mic de 1% din PIB.

9. Prognozele experţilor: cât va fi pensia din Pilonul II?

Conform studiului "Importanţa şi principalele beneficii ale asigurărilor de viaţă şi pensiilor private" realizat de compania de consultanţă KPMG în 2018, în condiţiile legislaţiei existente în prezent, un român care câştigă salariul mediu pe economie pe întreaga durată a carierei ar urma să obţină o pensie după cum urmează:

Sursa: calcule KPMG, toate sumele sunt exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017

Calculele KPMG, realizate folosind ipoteze conservatoare, arată că, dacă toate lucrurile rămân aşa cum sunt acum (legea pensiilor şi procentul alocat în prezent Pilonului II, adică 3,75%), atunci un român care încasează salariul mediu pe economie pe toată durata carierei sale va putea primi o pensie privată din Pilonul II în valoare de 667 de lei, adică ceea ce experţii numesc „rata de înlocuire” de 15% din ultimul salariu net încasat.

Aceleaşi calcule arată faptul că „românul mediu” va ajunge, după o carieră completă (stagiu de cotizare de 35 de ani), la un salariu net estimat la 4.448 de lei, iar pensia pe care o va primi din sistemul public va fi de 1.647 de lei, reprezentând o rată de înlocuire de 37%. Cu alte cuvinte, pensia de la stat va putea să asigure înlocuirea doar a unei treimi din nivelul de trai anterior. Din fericire, Pilonul II va putea suplimenta acest nivel cu încă 15%, astfel că rata totală de înlocuire a salariului prin pensie va fi uşor peste 50%. Astfel, conform specialiştilor KPMG, pensia furnizată de Pilonul II va putea suplimenta venitul din pensia de stat cu aproximativ 40% (667 RON vs. 1.647 RON) sau cu 64% în scenariul de revenire la contribuţii de 6% (979 RON vs. 1.512 RON).

Deloc de ignorat sunt şi concluziile specialiştilor KPMG în ceea ce priveşte două scenarii alternative celui actual. În primul rând, dacă ne imaginăm că la anul contribuţia virată către Pilonul II va creşte la 6% (conform legii iniţiale), cu diminuarea corespunzătoare a contribuţiei şi implicit punctajului dobândit în sistemul public de pensii, atunci pensia din Pilonul II ar putea ajunge la 979 de lei (plus 312 lei faţă de scenariul actual), iar pensia de la stat ar fi de 1.512 lei (minus 135 de lei faţă de scenariul actual). Daca tragem linie, ajungem la concluzia că, faţă de scenariul actual, o creştere a contribuţiei virate către Pilonul II de la 3,75% la 6% este de natură să aducă o creştere a pensiei totale (Pilonul I + Pilonul II) de la 2.314 lei la 2.491 lei.

În al doilea rând, în cazul nefericit al renunţării totale la Pilonul II şi mutarea tuturor contribuţiilor înapoi doar în sistemul public ar aduce o pensie de 1.913 lei (doar Pilonul I), mai mică decât cea de 2.314 lei ce ar fi obţinută în scenariul actual (Pilonul I + Pilonul II). Cu alte cuvinte, dintre toate cele trei scenarii posibile, cel mai bun pentru viitor ar fi cel în care creste contribuţia alocată Pilonului II, iar cel mai prost ar fi renunţarea la Pilonul II. Scenariul actual, în care cele două sisteme coexistă şi contribuţia la Pilonul II este de doar 3,75%, se situează la mijloc. Analiza specialiştilor de la KPMG include, pe lângă românul cu salariu mediu, şi calcule pentru cazul cu salariu minim şi pentru cazul cu salariu de două ori mai mare decât media pe economie.

La final, concluziile raportului KPMG: „În baza unor ipoteze conservatoare privind ratele de rentabilitate viitoare, estimările arată că activele din cadrul Pilonului II acumulate pe parcursul perioadei de angajare pot asigura un venit suplimentar substanţial la pensie. Acest venit este direct proporţional cu contribuţiile direcţionate către Pilonul II şi nu este expus riscurilor care decurg din evoluţiile demografice sau economice negative, cu excepţia riscului unor randamente investiţionale scăzute. (...) Exemplul demonstrează importanţa diversificării surselor de venit pentru perioada post-pensionare, în contextul în care pensiile din Pilonul I sunt supuse unor presiuni demografice din ce în ce mai pronunţate şi nu vor putea asigura o rată adecvată de înlocuire a venitului şi un nivel de trai adecvat după pensionare.”

10. Rezultatele negative ale Ungariei şi Poloniei după afectarea Pilonului II

Studii ale Băncii Mondiale (WB) şi ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) din 2012-2013 au arătat faptul ca inversările reformelor Pilonului II din regiunea Europei Centrale şi de Est nu şi-au atins obiectivele pretinse de guvernele care au afectat fondurile private de pensii prin reducerea contribuţiilor sau chiar naţionalizări totale sau parţiale. Efectele fiscale pozitive s-au produs aproape exclusiv pe termen scurt, iar in situaţia în care ele au şi o componentă de termen mediu şi lung aceasta vine cu costul reducerii substanţiale a ratelor de înlocuire din sistemul de pensii ca întreg, deci fără îmbunătăţirea sustenabilităţii de ansamblu a acestuia.

În Polonia, fondurile de pensii private din Pilonul II au fost puternic reduse în numeroase etape, începând din 2013 şi până în prezent. Prima măsură a fost reducerea contribuţiilor de la 7,3% la 2%, urmată de o deschidere a sistemului. În 2014, când datoria publică a Poloniei a depăşit 55% din PIB (55,7%), Guvernul a decis să anuleze titlurile de stat deţinute de fondurile de pensii, adică peste 30 mld. EUR, reducându-şi astfel cu 5 procente datoria publică. Este relevant în contextul în care Polonia prevede în Constituţia sa măsuri bugetare în cazul în care datoria publică depăşeşte acest nivel considerat critic, de 55% din PIB. Efectele fiscale ale contrareformei au fost deja absorbite de cheltuieli guvernamentale, fără câştiguri pe termen lung, iar în 2016 datoria publică a Poloniei s-a întors la 54,4% din PIB, cu perspectiva depăşirii acestui prag, din nou, în 2017.

În Ungaria, naţionalizarea de facto a Pilonului II de pensii private nu a reuşit să îmbunătăţească nici situaţia economică, nici pe cea a finanţelor publice, în realitate înrăutăţind situaţia de pe pieţele financiare. Astfel, rating-ul suveran al Ungariei a fost redus de agenţia Standard&Poor’s de la investment grade la junk în 2012, imediat după finalizarea procesului de naţionalizare de facto a fondurilor de pensii private de Pilon II. Din punct de vedere fiscal: în pofida unui efect uşor pozitiv pe termen scurt (excedent bugetar de 4,3% din PIB în 2011), Ungaria a epuizat rapid aceste rezerve, reintrând pe deficit fiscal (2% din PIB în 2012, 2,7% în 2013), în timp ce datoria publică a continuat să crească: de la 80% din PIB la finalul anului 2010 la 82% din PIB la mijlocul anului 2013.

Este important de precizat, în context european, că în jumătate dintre statele membre UE sistemele de pensii includ o componentă privată (de tip Pilon II, ca în România) obligatorie sau cvasi-obligatorie, depinzând de legislaţia fiecărei ţări. Această caracteristică a ajutat de-a lungul timpului la construirea unei culturi a economisirii, constituind singura metodă care a funcţionat în Europa dezvoltată. 

11. Perspectivele pensiilor private în România

Depăşirea primilor 10 ani de funcţionare a pensiilor private în România duce sistemul nu doar într-un moment de bilanţ aniversar, ci şi într-o poziţie de reflecţie privind viitorul. Având deja peste 10 miliarde de euro în administrare, fondurile de pensii private (Pilonul II + Pilonul III) au acum nevoie de o diversificare investiţională superioară celei de până acum, motiv pentru care APAPR susţine relaxarea legislaţiei privind universul investiţional permis. Creşterea limitelor pentru fondurile mutuale,  si ETF-uri, sau introducerea printre instrumente a obligaţiunilor corporative cu rating redus, obligaţiunilor ipotecare, private equity sau instrumentelor derivate pe rata dobânzii (strict pentru protecţia portofoliilor existente) se numără printre ideile promovate de APAPR.

În acelaşi timp, este necesară o revizuire semnificativă a cadrului legislativ în ceea ce priveşte digitalizarea operaţiunilor fondurilor de pensii şi comunicarea acestora cu participanţii. Astfel, APAPR a propus ASF revizuirea normelor în vigoare pentru alinierea comunicării cu participanţii/beneficiarii în format electronic, astfel încât toată corespondenţa să poată fi oferită în primul rând electronic. Propuneri similare au vizat automatizarea fluxurilor de aderare, colectare a contribuţiilor, plată a beneficiilor şi autorizare a agenţilor de marketing.

Nu în ultimul rând, cele mai importante măsuri avute în vedere de APAPR pentru continuarea creşterii sănătoase a sistemului de pensii private vizează creşterea contribuţiei la Pilonul II înapoi către nivelul de 6% avut în vedere de legislaţia iniţială, de la lansarea sistemului, precum şi creşterea deductibilităţii fiscale pentru facilitarea accesului participanţilor la Pilonul III de pensii facultative. Împreună, aceste două măsuri, de luat în calcul pentru autorităţile române pe termen mediu şi lung, sunt în măsură să consolideze sistemul de pensii private şi încrederea publicului în acest mod de economisire.