Da, olandezul Robert Rekkers aparţine acelei caste pe care o urâţi şi o invinovăţiţi pentru venirea marii crize, dar să-l cunoaştem înainte de toate.

E bancher de 25 de ani. În România a venit în 1998 ca să conducă ABN Amro (acum parte din RBS) ca apoi să fie directorul Băncii Transilvania (BT) pentru aproape un deceniu, cel mai mare creditor cu capital local. Era în epoca BT când proprietarul unei mari exploataţii agricole l-a invitat să participe la un eveniment câmpenesc. Cum nu prea avea timp mult la dispoziţie, s-a gândit să meargă acolo cu elicopterul. Pe lângă aspectul practic, era şi componenta de show: îl încânta ideea că va ateriza spectaculos, în mijlocul mulţimii, deci va atrage atenţia. ”Am  luat helicopter şi am mers acolo (începe să se amuze) şi am aterizat, dar erau deja patru alte (face o pauză) helicopter. (râde în hohote). Şi atunci mi-am dat seama că aici sunt bani”, rememorează Rekkers momentul în care i-a încolţit ideea că ar putea avea tangenţă, la un moment dat, cu acest business profitabil care în anii foarte buni poate ajunge la marje de 20%. De un an şi jumătate este şeful Agricover Credit IFN,  un finanţator nonbancar care împrumută fermierii de talie mare.

Exces de ”mañana, mañana” 

Robert Rekkers (54 de ani) are imperfecţiuni în exprimare, dar româna este doar una dintre cele şase limbi pe care le vorbeşte fluent, alături de franceză, engleză, spaniolă, germană şi, bineînţeles, olandeza maternă. Toate aceste limbi sunt cea mai bună oglindă a geografiilor în care a lucrat ca bancher din 1989 până acum. Lucra la ABN Amro în Germania când a primit postul de de director general adjunct al filialei băncii olandeze din Paraguay. Când a ajuns în America de Sud a trăit un şoc cultural – auzea mult prea des  ”mañana, mañana” – dar asta l-a pregătit pentru mutarea în România, în ’98. Aici a trăit un şoc climatic, pentru că a luat avionul din Columbia (ţara în care ajunsese între timp) şi a aterizat la Bucureşti pe ninsoare.

La fel era şi în ziua în care l-am întâlnit în biroul său din cartierul Pipera. E un tip înalt, impunător şi seamănă prea puţin cu imaginea din fotografii, fie ele chiar recente. Nu are figură de olandez tipic, nu e roşcat. Are pe sub sacou o cămaşă albastru deschis, deschisă la gât şi nu poartă cravată. Vorbeşte în note grave, care combinate cu părul aproape alb, dau un sentiment de încredere. Când argumnetează ceva îşi apropie şi îşi îndepărtează mâinile pe masă, într-o mişcare continuă. E serios dar asta nu îl împiedică să izbucnească într-un râs hohotit  ca atunci când a povestit episodul cu elicopterul.   

Despre olandezi circulă vorba că ar fi un fel de italieni ai Nordului. Adică au rigoarea nu şi rigiditatea germanică, iar libertăţile prin care a devenit celebru Amsderdamul susţin teza. Poate această trăsătură l-a ajutat pe Rekkers să se adapteze mai uşor în America de Sud şi, apoi în România. Despre olandezi se mai spune şi că sunt comercianţi şi buni bancheri (sunt preponderent protestanţi, deci economi). Bankingul românesc a fost marcat de trei: Anthony van der Heijden, fost CEO al ING Bank România şi al Băncii Ţiriac, Steven van Groningen, directorul Raiffeisen şi, ştiţi deja, Robert Rekkers.

Cei 50 de agrimilionari

După ce a plecat de la conducerea BT la început de 2012, Rekkers nu mai este bancher în toată puterea cuvântului pentru că Agricover Credit este o instituţie financiară nonbancară. IFN-ul pe care îl conduce aparţine marelui grup agricol Agricover (comerciant de cereale) cu venituri de aproape 220 milioane de euro în 2012, controlat de discretul om de afaceri de origine azeră Jabbar Kanani. Din acest paragraf tocmai aţi aflat care sunt atuurile Agricover Credit IFN. Îşi permite o flexibilitate mai mare decât băncile şi, prin apartenenţa la grup, ştie cu ce se mănâncă agribusinessul, ştie comportamentul fermierilor.

Ochii lui Rekkers se uită spre cei 12.000 de fermieri care exploatează suprafeţe de minim 100 de hecatre. Aceştia sunt clienţii săi, iar până în 2017 numărul lor va creşte la 13 - 14.000. ”Ăştia au mare şanse să devină bogaţi. În Olanda, dacă ai 200-300 de hecatre şi faci cartofi sau nişte culturi speciale eşti milionar. Aici oamenii au mii de hectare. Este incredibil. Potenţialul este enorm”, crede Rekkers cu gândul la automobilele Porsche Cayenne sau Audi Q7 pe care le vede frecvent în sate atunci când îşi vizitează clienţii.

Sursa infografic: recolta.eu, zf.ro, Agricover Credit IFN

Anul trecut, Agrointel, o publicaţie online şi print specializată, a identificat 50 de milionari din agricultură care au o avere cumulată de 2,2 miliarde de euro. Horia Culcescu, Ioan Niculae şi Adrian Porumboiu conduc acest clasament, cu averi estimate la 180-200 de milioane de euro, iar Arnaud Perrein, Gheorghe Lămureanu şi Nicolae Sitaru îl închid, cu averi de 8-10 milioane de euro fiecare.  

Ani buni, ani răi 

Agrimilionarii nu au poveşti atât de sexy precum ITilionarii (cei mai cool bogaţi ai momentului) dar realitatea este că drumul spre primul milion în agricultură este, culmea, mai scurt decât în tehnologie. România are un important rezervor de programatori talentaţi dar majoritatea sunt anagajaţi în companii care fac outsourcing (valoare adăugată scăzută), nu produse proprii. În agricultură, se poate face avere în cel puţin două feluri: 1) cumpărând şi revânzând teren care la noi e de până la zece ori mai ieftin decât în statele occidentale şi 2) investind într-o exploataţie agricolă eficientă.

La punctul 2 intervine Rekkers al cărui business de creditare are creşteri de 50% pe an. Agricover Credit IFN a vândut în 2012 credite în valoare de aproape 90 de milioane de euro, iar ritmul de creştere este valabil şi pentru 2013. Compania deţine 10% din piaţa creditelor agricole (concurează cu băncile comerciale, companiile de leasing sau companii de microcreditare) şi vrea să ajungă la 20%. Olandezul îşi sfătuieşte clienţii să nu bage toţi banii în pământ şi să păstreze o parte şi pentru utilaje (nu cele mai noi) şi îngrăşăminte. Agricultura este un business riscant, dar totul este măsurabil pe lumea aceasta. Ion Sturza, fost premier al Moldovei şi directorul fondului de investiţii Fribourg Capital, spunea într-un interviu anterior acordat acestui blog că în agricultură, un an din cinci este prost. Rekkers nuanţează teoria: ”da, unul din cinci-şase e foarte prost. Unu-doi sunt foarte buni şi doi-trei sunt so-so. Dar, până la urmă, câştigi.”

Scandalul 

Ani proşti a avut el însuşi în cei 15 pe care i-a petrecut în România. De exemplu, 2011, când Rekkers a ţinut prima pagină a tabloidelor într-un scandal privind paternitatea fetiţei pe care o are cu fosta sa iubită, Anamaria Florescu. Aceasta l-a acuzat de comportament indecent în relaţia cu copilul. Cu an înainte, Rekkers era desemnat ”Bancherul anului” de revista Piaţa Financiară pentru performanţele de profitabilitate ale Băncii Transilvania în plină recesiune. Într-un clasament pentru primele şase luni ale anului trecut, BT era a treia mare bancă, cu o cotă de piaţă de 8,4%. De precizat că BT a pornit ca bancă antreprenorială (cu capital românesc) şi a ajuns să le sufle în ceafă unor giganţi bancari precum Erste sau Societe Generale.

De scandalul din 2011 a fost legată, tot de mass media, plecarea sa de la conducerea BT la început de 2012. S-a speculat că acţionarii instituţiei financiare nu ar mai fi vrut să-i prelungească mandatul, preferând un manager mai conservator, mai low-profile. ”A fost final de mandat. Am avut trei mandate acolo”, în care a crescut numărul personalului de la 800 de oameni la 6.000, îşi explică sec Rekkers plecarea.  

Reporter: Faptul că aţi apărut în presa tabloidă v-a afectat?

Robert Rekkers: M-a afectat. Sigur. Asta fost în perioada cu fosta mea care mi-a făcut acuzaţii şi, sincer, cei care spun că nu sunt afectaţi , nu cred asta. Pentru că e rău dacă tu vezi că cineva minte şi spune lucruri doar pentru bani. Asta m-a afectat... Viaţa merge mai departe.

Cum reuşeşti să te echilibrezi în astfel de momente? Aveţi o metodă?

Ăăăă...

Vă concentraţi pe muncă?

Da. Şi ai nevoie de o energie, de un source of energy intern care te motivează, te lupţi, continui şi ai încredere în tine, ai încredere în propriul drum. Pentru că, na, cum se zice, unde este... Where there’s  smoke, there’s fire. Dar, na, eu mă cunosc pe mine şi ştiu cum sunt eu. Şi asta m-a ajutat.

Life goes on 

A continuat să creadă în viitorul BT şi şi-a mărit pachetul de acţiuni pe care îl avea ca manager – este, după popriile estimări, unul dintre primii cinci cei mai importanţi acţionari persoane fizice. Fosta sa parteneră a dezminţit ulterior acuzaţiile şi viaţa, într-adevăr, şi-a urmat cursul. Rekkers a fost recrutat tot pentru un business antreprenorial (braţul financiar al Agricover) de Jabbar Kanani care figurează pe lista Forbes cu o avere de 70 de milioane de euro, la nouă locuri distanţă de Horia Ciorcilă, cofondator al BT, fostul său angajator.  S-a reîntors la Bucureşti după aproape un deceniu trăit în Ardeal, zonă de care s-a ataşat, pentru moment, poate mai mult decât de Olanda natală acolo unde trăiesc mama şi fiul său. ”Merg în Olanda o dată pe lună. (...) Stau acolo, îmi place foarte mult Olanda dar mai mult ca nonrezident.” În schimb, ”zona Transilvaniei iubesc”, spune Rekkers care în cele 74 de minute de dialog a folosit şi un ”no” cu iz local.    

Anul trecut, prin toamnă, a venit momentul unui alt show, dar de data asta mai cu picioarele pe pământ. Rekkers a apărut la Slobozia, la lansarea primei unităţi de retail din viitoarea reţea a Agricover Credit IFN pe un covor de paie, printre vaci, oi şi capre. Dezvoltarea retailului va contribui la atingerea unei cote de 20% din piaţa creditului agricol, obiectivul lui Rekkers. ”Sunt bullish mereu”, se autodescrie el. Bullish, chiar şi în perioadele de criză. Reţeaua va fi construită în zonele în care creditorul are deja o bază solidă de clienţi. Fără să dea detalii despre viitorul reţelei, indică totuşi zonele cheie: Bărăganul, Câmpia de Vest, Moldova.

Sfârşitul lui 2013 l-a făcut martorul unei ”nebunii”, după cum numeşte avalanşa de tranzacţii de vânzare-cumpărare de terenuri. Mulţi investitori au anticipat că liberalizarea pieţei terenului agricol, în sensul că şi cetăţenii străini (nu doar compaiile) pot cumpăra pământ românesc, va antrena o creştere a preţurilor. Doar în 2013, preţurile au urcat cu 20-30%. Conform unui studiu recolta.eu, preţul unui hectar de teren arabil variază între 3.800 şi 1.500 de euro, iar în judeţe precum Aradul, valorile s-au apreciat anul trecut cu aproape 40%. Tendinţa va continua şi aici nu e vorba doar de investiţii în scop speculativ. Fermierii înşişi sunt nevoiţi de cererea crescută pentru teren să-şi securizeze propriile exploataţii, în loc să le lucreze în arendă.

Pensia preşedintelui şi contribuţia la PIB 

Iar loc pentru consolidare e destul (terenurile sunt mai valoroase în suprafeţe comasate). Din aproximativ 9 milioane de hecatre de teren arabil ale României (12% din suprafaţa Uniunii Europene), două treimi revin fermelor mici de subzistenţă, conform recolta.eu.

Una dintre tranzacţiile cu pământ de la sfârşitul anului trecut, poate cea mai bună ilustrare a ”nebuniei” despre care vorbeşte Rekkers, a fost achiziţia unui lot de 300 de hecatre în judeţul Călăraşi care a avut-o protagonistă pe fiica preşedintelui Băsescu, Ioana. Finanţată printr-un credit de un milion de euro, acordat de o bancă de stat, CEC, tranzacţia a devenit supramediatizată. Dincolo de etica creditului, tranzacţia a amintit de pariul preşedintelui pe agricultură şi de dorinţa sa de a deveni fermier, la pensie.  ”Pentru mine, îmi pare o investiţie deşteaptă,  la preţ mare dar zona este bună”, comentează plasamentul de 1,3 milioane de euro al Ioanei Băsescu.  

Agricultura nu este importantă doar pentru preocupările de pensie ale preşedintelui României, ci şi pentru produsul intern brut.  Discuţia despre contribuţia agriculturii la PIB îi aminteşte lui Rekkers de consultările pe cifre pe care le are, în fiecare an, cu Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. Şi iată cifrele exacte: agricultura generează 6-7% din PIB, cu tendinţă de creştere. ”Este destul de mult în comparaţie cu alte ţări care au 2-3%”. Asta e şi bine, şi rău. Bine pentru că anii agricoli buni  influenţează creşterea economică. Rău, pentru că tendinţa de creştere reflectă slăbirea altor sectoare, precum producţia industrială.

”Unu din patru nu plăteşte”

Din punct de vedere al statutului, trecerea de la conducerea BT, a treia bancă din România, la Agricover Credit IFN, un finanţator cu un portofoliu de credite de 50 de ori mai mic, poate părea pentru unii un pas înapoi. Din perspectiva riscului, lucrurile stau însă mult mai bine. Rekkers e revoltat de cât de multe companii sau persoane fizice nu îşi plătesc datoriile către bănci. Rata creditelor neperformante se apropie de 22% din total.

Robert Rekkers: Asta înseamnă că unu din patru nu plăteşte. Unu din patru. Păi, e incredibil. În Olanda, nici unu din zece.. . asta este exclus. Aici văd diferenţa în mentalitate şi în comportament.

Reporter: Deci e normal că băncile să aibă dobânzi mari?

Da (accentuat), pentru că riscul este mare. Dar în sectorul agricol, aceste credite neperformante sunt 1-2%. Oamenii sunt legaţi de pământ, nu pleacă. Dacă un an nu merge cu o cultură poate că anul viitor merge mai bine. Dacă nu merg culturile de grâu, poate merge porumbul.

Acest schimb de replici este şi un răspuns al bancherului la ostilitatea pe care mulţi dintre debitori o poartă creditorilor din 2008 încoace. Desigur, e o discuţie fără sfârşit.