INTERVIU Dragoş Bucurenci: „Nu numai cu pâine se hrăneşte omul“

Dragoş Bucurenci, director de comunicare al Philip Morris România, discută despre provocările şi avantajele pe care le-a adus perioada de izolare în pandemie. Pe de o parte, spune că echipa de comunicare a fost „botezată prin foc“ de noile condiţii, cu care nimeni nu se mai confruntase; pe de altă parte, din această situaţie de criză, s-au născut idei noi, care altfel n-ar fi avut contextul necesar.

De pildă, evenimentele Qreator by IQOS s-au mutat în mediul online, iar publicul a putut astfel să-şi aline izolarea cu spectacole susţinute de artişti precum Maia Morgenstern, Marius Manole, Florin Piersic Jr., Adi Despot şi Alexandru Tomescu. În plus, explică de ce compania a ales să se implice în diverse proiecte sociale de întrajutorare a celor din linia întâi şi a persoanelor vulnerabile.

„Adevărul“: Cum s-a văzut pandemia de la nivelul unei multinaţionale care e prezentă pe mai multe continente?

Dragoş Bucurenci: Criza a luat pe toată lumea prin surprindere, dar în cazul nostru ne-a ajutat faptul că suntem o companie care se află de mai mulţi ani într-un proces radical de transformare. Aşa că eram destul de obişnuiţi cu schimbarea. Dacă mă uit la tot ce s-a întâmplat în ultimele trei luni, aproape că nu-mi vine să cred cât de mult ni s-a schimbat viaţa, la nivel personal şi profesional, şi cât de bine am continuat, totuşi, să funcţionăm în aceste condiţii. Ne-am obişnuit cu lucrul de acasă, am digitalizat complet procesele comerciale, chiar şi evenimentele de la Qreator by IQOS au fost mutate în online, astfel că publicul nostru a putut să urmărească spectacole de teatru, concerte şi dezbateri transmise live pe Facebook. Şi totul s-a întâmplat aproape peste noapte!

S-a modificat agenda priorităţilor?

Priorităţile noastre în această perioadă au fost siguranţa angajaţilor şi a consumatorilor, continuarea activităţii şi găsirea de modalităţi prin care să fim alături de societate în lupta cu pandemia. Asta a fost una dintre aşteptările colegilor noştri încă de la începutul crizei: au vrut să ştie ce vom face concret pentru a ajuta. Aşa că subiectul a fost prezent pe agenda echipei de management în toată această perioadă. La nivel global, s-au luat toate măsurile pentru a ne proteja oamenii şi pentru a ne asigura că vom ieşi din această criză mai puternici şi mai rezistenţi decât am intrat. Nu s-au făcut disponibilizări din motive legate de criză, nimeni n-a fost trimis în şomaj tehnic, iar angajaţilor a căror prezenţă a fost necesară în fabrică pentru continuarea activităţii li s-au acordat prime. Mai mult decât orice, această criză a fost pentru noi un prilej de a ne reinventa şi de a pune la îndoială mai multe prejudecăţi pe care le aveam în legătură cu lucrul de acasă, cu tranziţia din offline în online, prejudecăţi la care am renunţat foarte repede şi pe care le-am înlocuit cu soluţii practice şi, nu de puţine ori, ingenioase. Cred că n-am repetat niciodată atât de des vorba aceea românească: „Nevoia te învaţă“.

Distanţarea socială nu exclude socializarea

Cu cel fel de sentimente, cu ce stare de spirit s-a intrat în carantină? Cum arată lucrurile două luni mai târziu?

Cred că am intrat cu toţii cu un sentiment de anxietate, de neîncredere, pentru că nu ştiam realmente ce va urma, iar ceea ce vedeam că se întâmpla în alte ţări nu avea darul să ne liniştească. Îmi place să cred că am ieşit mai încrezători în capacităţile noastre, în rezilienţa noastră. Ne-am adaptat extrem de repede la un mod de viaţă şi la un mod de lucru radical diferite de ceea ce am trăit până acum, iar asta nu este puţin lucru. Colegii mei, la fel ca toată lumea, au încercat să facă faţă cât mai bine acestei perioade. Toţi au resimţit greutăţile inerente distanţării sociale şi celorlalte măsuri de protecţie, dar au înţeles că putem rămâne aproape chiar şi atunci când suntem la distanţă. Cu alte cuvinte, am descoperit împreună că distanţarea socială nu exclude socializarea la distanţă. Acum, după două luni, ne încearcă, deopotrivă, sentimente amestecate: e mare lucru să te poţi vedea din nou cu prietenii şi cu colegii, până şi venitul la birou a devenit un motiv de bucurie în sine, dar pluteşte încă o stare de nesiguranţă care ne reaminteşte că hopul încă n-a trecut.

Încă sunt oameni care aleg telemunca?

Acum colegii mei continuă să lucreze de acasă pentru a avea grijă de ei şi de cei dragi lor, în primul rând, dar şi pentru a contribui, în felul acesta, la prevenirea unui al doilea val al pandemiei în România. Cred că s-a mai întâmplat un lucru interesant în această perioadă: dacă unii colegi de-abia aşteaptă să se întoarcă la birou, pentru că simt că îşi pot organiza mai bine viaţa şi munca în felul acesta, alţii s-au obişnuit atât de mult cu lucratul de acasă încât şi-ar dori ca această situaţie să se permanentizeze.

Una dintre marile revelaţii ale acestei crize a fost, pentru multe companii, eficienţa crescută a angajaţilor în condiţii de telemuncă. Aţi observat acest lucru şi la Philip Morris?

Cred că adevărata revelaţie, ca să fim corecţi, este faptul că telemunca poate fi cel puţin la fel de eficientă ca munca de la birou, pentru că punctul de plecare, prejudecata celor mai mulţi dintre noi era că nu poţi fi la fel de productiv când munceşti de acasă. Simplul fapt că poţi munci la fel de bine şi de acasă a fost în sine o revelaţie. Nu m-aş hazarda să spun că a crescut eficienţa muncii în această perioadă din cauză că s-a lucrat de acasă pentru că nu avem încă suficiente date pentru a trage această concluzie. Ce am observat noi a fost că am muncit mai mult şi mai repede decât am fi făcut-o în mod normal, dar asta poate fi şi din cauza crizei, care ne-a mobilizat pe cei mai mulţi dintre noi. Apoi, chiar dacă rezultatele au fost impresionante, nu cred că putem vorbi de eficienţa muncii dacă nu ne uităm şi la costuri: pentru mulţi dintre noi, munca de acasă a însemnat şi ironia că, deşi fizic am fost alături de familie, am petrecut, de fapt, mult mai puţin timp de calitate cu cei dragi, mult mai puţin timp de calitate pentru noi înşine. Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală a avut mult de suferit, iar asta nu e o situaţie sustenabilă pe termen lung. Din nou, e posibil ca acest lucru să nu aibă mare legătură cu lucratul de acasă sau de la birou, ci cu faptul că am traversat o criză majoră. Cert este că pe noi criza ne-a ajutat să ne reevaluăm prejudecăţile pe care le aveam în legătură cu importanţa prezenţei la birou şi a întâlnirilor faţă în faţă, iar în perioada următoare ne-am propus să vedem cum putem fructifica aceste descoperiri pentru a lucra mai bine şi mai eficient. Telemunca este cu siguranţă unul dintre câştigurile acestei perioade. În Philip Morris România exista această opţiune şi înaintea crizei, dar nu era folosită la scară largă. Aceste două luni ne-au deschis tuturor mintea şi e limpede că telemunca va rămâne alături de noi pe termen lung.

„Nu numai cu pâine se hrăneşte omul“

Cum îţi vezi azi echipa, după această perioadă în care modul de lucru al companiei a trecut prin schimbări majore?

Pentru colegii din departamentul de comunicare, criza a fost un adevărat „botez al focului“ pentru că noi suntem o echipă nouă, abia închegată, şi am avut de gestionat o situaţie cu care nimeni nu s-a mai confruntat în întreaga sa carieră. Comunicarea a devenit mai importantă decât oricând şi sunt foarte mândru de modul în care fiecare dintre colegii mei s-a adaptat şi a făcut faţă unei perioade extrem de solicitante, nu numai la nivel profesional, ci şi personal.

Aţi găsit în acest timp şi lucruri care să vă surprindă plăcut?

Surpriza a fost să descopăr că mulţi dintre colegii mei, şi aici nu mai vorbesc doar de echipa de comunicare, au ştiut să descopere oportunităţi în această criză, să mişte proiecte care poate trenau sau să vină cu proiecte noi, care în alte condiţii ar fi fost mai greu de promovat. Îmi vine în minte exemplul Qreator, unde echipa de comunicare a închegat aproape din nimic şi peste noapte un program săptămânal de live-uri difuzate gratuit pe Facebook. Sub egida Qreator – Home Together Edition, Maia Morgenstern, Marius Manole şi Lia Bugnar, Florin Piersic Jr., Adi Despot, Alexandru Tomescu şi alţi mari artişti ne-au făcut izolarea mai uşoară şi ne-au adus aminte în fiecare joi seară că „nu numai cu pâine se hrăneşte omul“.

1 milion de dolari pentru Crucea Roşie

Am observat o mobilizare fără precedent în rândul companiilor din România, în ultima perioadă, pentru a-i ajuta pe cei din linia întâi în lupta cu pandemia, dar şi pentru a susţine revenirea economiei. Cum s-a implicat Philip Morris?

Aşa cum v-am spus, încă de la început a existat o aşteptare din partea tuturor colegilor mei, care au vrut să ştie ce putem face concret, cum putem contribui la efortul întregii societăţi în lupta cu pandemia. Aceeaşi a fost şi dorinţa echipei de management, aşa că subiectul a fost şi a rămas o prioritate pentru noi în toată această perioadă. Încă de la începutul pandemiei ne-a venit ideea unui video viral prin care să-i învăţăm pe români să se spele corect pe mâini, pentru că era o penurie de astfel de tutoriale. Am folosit resursele Qreator pentru a realiza acest spot (împreună cu prietenii de la McCann PR) şi am fost onoraţi că Maia Morgenstern, Amalia Enache, părintele Francisc Doboş, Andi Moisescu, Marius Manole şi Horia Tecău au acceptat invitaţia noastră şi au participat pro bono la filmare. Rezultatul a fost unul dintre cele mai distribuite video-uri de la finalul lunii martie. Ne-am alăturat apoi efortului de luptă cu pandemia din cadrul sistemului medical şi am sponsorizat cu 1 milion de dolari Crucea Roşie din România pentru achiziţia de echipamente şi alte dotări necesare spitalelor din România. Pe lângă asta, am achiziţionat şi donat măşti de protecţie mai multor organizaţii care se află în prima linie şi ale căror stocuri erau insuficiente.

V-aţi implicat şi în ajutorarea grupurilor vulnerabile, a simplilor cetăţeni loviţi de criza sanitară şi economică?

N-am uitat nici de comunitatea locală: în ultimele zile din aprilie şi în luna mai, cantina fabricii noastre din Otopeni a pregătit zilnic 100 de porţii de mâncare pentru persoanele dezavantajate din localitate. Un alt proiect de care sunt foarte mândru este „Masa Bunătăţii“, o iniţiativă a asociaţiei HORA, Organizaţia Patronală a Hotelurilor şi Restaurantelor din România. Este un proiect care îşi propune să creeze un lanţ al faptelor bune: companiile donează fonduri care sunt direcţionate de către HORA restaurantelor partenere care pregătesc mese calde pentru cadrele medicale de la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Drobeta-Turnu Severin, şi pentru persoanele fără adăpost din Sectorul 3. Pentru acest proiect, am mobilizat comunitatea de utilizatori IQOS care pot dona puncte acumulate pe platforma IQOS Club, puncte pe care HORA le transformă în mese calde. Cu ajutorul lor şi cu investiţia noastră suplimentară, HORA a livrat până acum aproximativ 30.000 de mese calde medicilor din prima linie şi persoanelor dezavantajate.

Ce v-a determinat să sprijiniţi industria ospitalităţii prin proiectul „Masa Bunătăţii“?

E o poveste veche, pe care o împărtăşesc mai multe religii ale lumii şi în care cred că se regăsesc şi cei mai puţin credincioşi. Se zice că unui muritor i s-ar fi arătat în vis Raiul şi Iadul ca două cantine cereşti: în ambele, oamenii stau aşezaţi în jurul unui ceaun uriaş plin de mâncare aburindă, dar au legate de mâini nişte linguri gigantice cu care nu se pot hrăni. În Iad, oamenii sunt încruntaţi şi hămesiţi, în vreme ce în Rai ei par zâmbitori şi bine hrăniţi. Când vizitatorul se întreabă cum se face că cei din Rai sunt atât de diferiţi de cei din Iad, primeşte următorul răspuns: cei din Rai au învăţat să se hrănească unii pe ceilalţi. Nouă ne-a plăcut foarte mult cercul virtuos pe care l-a propus „Masa Bunătăţii“: faptul că am putut să-i ajutăm nu numai pe cei care aveau nevoie de o masă caldă în această perioadă, ci şi pe cei din industria ospitalităţii. Nu ştiu dacă ştiţi, dar un sfert dintre cei trimişi în şomaj tehnic sau rămaşi fără loc de muncă în această perioadă lucrau în această industrie. Sunt foarte bucuros că am putut ajuta şi le mulţumesc celor de la HORA că ne-au dat ocazia să ne implicăm. Este cu adevărat un privilegiu să poţi ajuta şi suntem mândri, eu şi fiecare dintre colegii mei, că am putut s-o facem.

Pandemia va deveni subiect al viitoarei tale cărţi?

Nu cred, dar s-ar putea să scriu o adăugire la „Despre curajul de a ne lăsa văzuţi“, pentru că eu cred că un alt lucru pe care această criză l-a făcut pentru noi este că ne-a ajutat să ne lăsăm văzuţi aşa cum suntem cu adevărat, cu calităţile şi cu slăbiciunile fiecăruia. În esenţă, nu cred că pandemia ne-a transformat, ci mai degrabă ne-a dezvăluit unii altora.