
Amnistia fiscală este o încercare de a face bine, dar care poate avea efecte perverse, deoarece poate încuraja rău platnicii să nu plătească nici în viitor, în timp ce cei care sunt bun platnici ar putea să nu mai plătească la timp, sunt de părere reprezentanţii EY România.
Amnistia fiscală, botezată de ministrul
Finanţelor Eugen Teodorovici „restructurare financiară”, a fost adoptată
miercuri de Guvern şi a intrat în vigoare în această săptămână. Ea prevede un
plan de restructurare financiară a datoriilor restante pentru companiile cu
datorii mai mari de un milion de lei şi anularea accesoriilor pentru companiile
cu datorii mai mici de un milion de lei.
„Ideea din spatele aceste restructurări este
una destul de inovatoare. Este prima dată când autorităţile fiscale au o astfel
de abordare asupra unor datornici”, este de părere Alex Milcev, liderul
departamentului de asistenţă fiscală şi juridică EY România.
Potrivit lui, în prezent avem o legislaţie
destul de clară, care spune că dacă ai datorii, plăteşti, iar dacă nu plăteşti
vine Fiscul şi te execută.
„ANAF a făcut o analiză prin care a constatat
că există o şansă (pentru companiile aflate în dificultate financiară, n.r.) dacă
legislaţia nu se aplică exact cum este scrisă acum, dacă este mai flexibilă. Adică
dacă statul se prezintă ca un bun gospodar, se comportă ca un creditor privat,
gen o bancă, care nu este interesată să lichideze societatea, să o bage în
faliment, este interesată ca societatea să plătească măcar o parte din datorii.
În sectorul privat se practică, chiar se face un plan de restructurare a
datoriilor. Mai ales băncile au experienţă în a urmări debitorii ca să vadă
dacă activitatea lor se îmbunătăţeşte. ANAF nu avea până acum asemenea
instrumente la îndemână, avea un instrument foarte brutal: nu poţi să plăteşti,
vin şi te execut, nu contează care este consecinţa, chiar dacă în cazul în care
nu te executam în jumătate de an te redresai şi puteai să plăteşti mai mult din
datorie. Au considerat că această lipsă de flexibilitate este o problemă şi
legislaţia şi Curtea de Conturi nu le dau de ales decât să distrugă datornici
cu datorii foarte mari, ceea ce deseori în sectorul privat nu s-ar întâmpla,
s-ar mai da o şansă”, a declarat Milcev.
Drept urmare, noua legislaţie privind
restructurarea financiară permite cumva suspendarea executării silite în sensul
legislaţiei de până acum.
„Înseamnă că dacă avem o companie, deseori
companie de stat, cu datorii foarte mari, se propune un plan de restructurare
cu care societatea trebuie să vină. Acest plan va fi urmărit de către ANAF, în
sensul redresării şi a recuperării mai mari a restanţelor la bugetul de stat”,
susţine Milcev.
Potrivit lui, „cu siguranţă pentru unele societăţi
poate fi o gură de oxigen, chiar dacă majoritatea nu ajung la mal”, deoarece acea
minoritate care ajunge la mal ar fi un rezultat mai bun decât să nu ajungă
nimeni la mal. Drept urmare, logica ANAF poate fi înţeleasă.
Cu toate acestea, Milcev susţine că probleme mai
mari creează a doua parte a acestei legislaţii, şi anume anumite facilităţi
acordate datornicilor cu datorii sub 1 milion de lei.
„Sunt companii care nu pot beneficia din varii
motive de planul de restructurare, pentru că ar trebui să fi în situaţie foarte
precară, dacă nu catastrofală. Sunt companii care nu sunt în dificultăţi majore
probabil nu pot apela la acel plan de restructurare, dar sunt totuşi în
situaţia de a beneficia de aceste facilităţi. Morcovul aici ar fi iertarea de accesorii,
care conform legislaţiei de azi pot fi sume destul de importante. Această a doua parte este mult mai
controversată decât prima.
Dacă vorbim de acelaşi domeniu, anumite
companii nu au probleme să plătească la timp taxe şi impozite. Alte companii din
acelaşi segment şi cu aceiaşi consumatori care poate au alt model de business
nu plătesc la timp taxe şi impozite, ci cu întârziere sau chiar foarte mare
întârziere, fără consecinţe.
Avem unii buni platnici care ar trebui să se
simtă stânjeniţi de acest cadou dat anumitor concurenţi de-ai lor din piaţă,
care poate să influenţeze şi felul cum se conturează costurile, poate să inducă
anumite distorsiuni concurenţiale şi nu în ultimul rând acel hazard moral de
care s-a mai vorbit. Adică dacă apare o speranţă că periodic apar aceste amnistii,
este ceva ce poate încuraja rău platnicii să nu plătească şi descurajeze pe cei
care sunt bun platnici să plătească la timp”, explică Alex Milcev.
Potrivit reprezentantului EY, o încercare de a
face bine în piaţă poate avea efecte perverse.
Potrivit lui, şi această ordonanţă face parte din
acele iniţiative legislative care au trecut foarte repede prin toată procedura
decizională, fără o consultare corectă şi de durată care ar trebui să există în
această zonă, deoarece nu vorbim doar de taxe, ci este vorba de impact asupra
concurenţei din piaţă.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: