A început sfârşitul "haiduciei" pe piaţa imobiliară

Cristian Popescu-Ialomiţa, vicepreşedintele Confederaţiei Europene a Imobiliarului spune că în câţiva ani, fără cunoştinţe de cadastru sau despre istoria arhitecturii, îţi poţi lua

Cristian Popescu-Ialomiţa, vicepreşedintele Confederaţiei Europene a Imobiliarului spune că în câţiva ani, fără cunoştinţe de cadastru sau despre istoria arhitecturii, îţi poţi lua adio de la meseria de agent imobiliar

Racordarea la rigorile legislative ale Uniunii Europene va aduce transformări radicale şi pe piaţa imobiliară. Cristian Popescu-Ialomiţa (foto), vicepreşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI), dar şi al Confederation Europeene de l'Immobillier (CEI), a explicat, pentru cititorii "Adevărul", iminenţa unei curăţenii generale în domeniul real estate-ului autohton şi a conturat portretul-robot al agentului imobiliar european. Pe o piaţă care se doreşte reglementată unitar de la Marea Nordului până la Marea Neagră, "urechiştii" acestei meserii îşi trăiesc ultimele zile.

Adevărul: Se vorbeşte tot mai mult de o compatibilizare a normelor care guvernează afacerile imobiliare în statele europene. Care este stadiul în care se găseşte acest demers al Bruxelles-ului?

Cristian Popescu-Ialomiţa: Esenţa comunităţii europene este unificarea sistemului legislativ, o depăşire a tuturor barierelor economice. Comisia Europeană a lansat acest program şi pentru domeniul serviciilor, domeniu în care cele cu specific imobiliar ocupă un loc foarte important. În acest context, CEI a pornit construirea unui standard european al activităţii imobiliare. Acest standard a fost finalizat în urmă cu doar câteva săptămâni. Urmează însă o perioadă de câteva luni în care se face o anchetă publică în toate ţările Uniunii Europene. Şi, după analizarea rezultatelor acesteia, vom avea, din mai 2008, un standard operaţional. Asociaţia naţională de profil - ARAI, similar celorlalţi jucători europeni, va adopta acest standard.

Ce efecte preconizaţi că va aduce introducerea acestui standard profesional general european?

O mutaţie lentă, dar sigură şi eficientă. Şi asta pentru că standardului de activitate imobiliara îi va urma imediat realizarea unui standard european cu privire la educaţia necesară unui agent imobiliar. Acesta va presupune numirea, punct cu punct, a cerinţelor de şcolarizare aferente dobândirii calităţii de agent imobiliar. El va avea astfel cunoştinţe atestate de cadastru, tehnici de marketing şi de evaluare, de legislaţie privind proprietatea şi construcţiile, dar şi de istoria arhitecturii. În acest fel, se vor elimina problemele legate de proasta pregătire a agenţilor.

Va urma introducerea unui sistem de Certificare Europeană a agentului imobiliar. Astfel, un agent imobiliar român cu certificare europeană va putea să tranzacţioneze cu uşurinţă şi în mod direct proprietăţi oriunde în Europa. De pildă, în Franţa, lucru imposibil în prezent, şi unde piaţa este suprareglementată, putând dura chiar şi trei ani obţinerea atestatului de agent imobiliar.

Pentru public, marele câştig adus de acest standard al activităţii imobiliare va fi dat de faptul că agentul imobiliar va avea seturi de obligaţii clare atât faţă de clienţii săi, cât şi faţă de celelalte părţi implicate. Un exemplu ar fi nivelul informaţiilor pe care, cu necesitate, trebuie să le furnizeze cumpărătorului, atunci când clientul său este vânzătorul. În prezent, agentul imobiliar român dă doar acele detalii cu privire la o proprietate pe care i le dictează bunul-simţ, neexistând nicio reglementare care să îl oblige să facă altfel. În linii mari, se vor produce schimbări la nivel legislativ în toate ţările Uniunii în domeniul imobiliar, tocmai datorită acestei necesităţi de armonizare. Iată un exemplu sugestiv. Agentul imobiliar va putea fi şi persoana care redactează contractele specifice. Acum însă, de pildă în Marea Britanie, acest lucru poate fi realizat doar de un avocat.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, caracteristicile unei radiografii lapidare a pieţei imobiliare româneşti din acest moment?

O perspectivă exhaustivă ar fi imposibilă. Şi asta pentru că la noi nu există o statistică a pieţei imobiliare. Statisticile actuale, obţinute din datele notarilor şi ale agenţiilor imobiliare mari, trebuie privite drept "orientative".

În prezent, pe piaţa românească vorbim, pe de o parte, de investiţii de tip depozit. De aceea se cumpără mii de hectare de teren sau sute de apartamente în noile dezvoltări. Plasamentele de acest tip au un grad scăzut de risc şi produc randamente superioare depozitelor bancare.

În acest context, o aşteptare firească este ca tot mai multe unităţi industriale europene să se mute în România. Mâna de lucru românească este mai calificată decât cea din ţările sărace ale Africii şi Asiei. Iar acutizarea diferenţelor religioase, care a condus la o polarizare a lumii islamice, este un motiv temeinic pentru a finanţa afaceri într-o ţară cu valori culturale similare investitorilor.

Un alt argument în favoarea ideii că vom asista la o accelerare a apariţiei investitorilor imobiliari de calibru este tendinţa globală de a exporta către "pieţele în dezvoltare" precum Europa de Est şi fostele state sovietice. De aceea, este normal ca şi centrele de producţie destinate acestor pieţe să se mute cât mai aproape de ţinta de desfacere a produselor. De asemenea, structurile comeciale, marile lanţuri de desfacere sunt încă în proces de dezvoltare, oferta existentă fiind inferioară puterii de cumpărare, încă în ascensiune.

În ceea ce priveşte piaţa locuinţelor, ea va fi în continuare deosebit de efervescentă. Nu se poate vorbi de o cădere a acesteia. Tendinţa de relocare a forţei de muncă se va accentua, fapt ce va genera, similar ţărilor din Europa de Vest, o cerere sporită de imobile. În plus, la noi cererea nu este încă acoperită de ofertă.