Cartea face apel la numeroase izvoare documentare, citate ca atare, integrate mai mult sau mai puţin riguros naraţiunii propriu-zise, izvoare precizate în cuprinsul unei pagini intitulată Note şi observaţii. Respectivele izvoare sunt reprezentate de jurnale şi memorii, articole de ziar, texte de cântece. Cea mai semnificativă sursă rămâne cartea biografică Ultimul trubadur, apărută în 1997 la editura Opinia din Sibiu. Carte aparţinându-i muzicologului şi  scriitorului Nicu Teodorescu şi care, la rândul său, se fundamentează pe un interviu ce i-a fost acordat acestuia de, odinioară, celebrul cântăreţ de tangouri Cristian Vasile.

Da, el, Cristian Vasile, e protagonistul romanului scris de Andrei Ruse. Zaraza  vorbeşte în aproape 375 de pagini despre mărirea şi decăderea celebrului trubadur, o mărire şi decădere conjugată cu destinul genului de muzică interpretat de personajul principal al cărţii. Un gen până la urmă pe placul şi în specificul unei Românii relativ calme, prospere, în care timpul părea îngăduitor cu oamenii şi cu sentimentele acestora. În care mai fiece bucureştean, cât de cât aşezat, avea şi timpul, şi banii necesari pentru a merge, din când în când, în câte –o cârciumioară, cu diseur ori cu diseusă şi cu orchestră live. În care diseuri şi diseusele aveau fie cariere scurte atât cât dura un contract, fie, pe măsură ce se bucurau de succes, ajungeau să cânte în localuri tot mai centrale, mai luxoase, mai frecventate de oameni cu bani, dar şi de căutători de talente ce, mai apoi, îi lansau pe unde hertziene ori le procurau contracte bănoase cu mari case de discuri străine care aveau filiale şi în România.

Zaraza e povestea lui Cristian Vasile, un tânăr originar din Brăila, fost coleg de liceu cu Mihail Sebastian, venit la Bucureşti să studieze la Conservator şi să devină cântăreţ de operă. Viaţa a vrut altfel aşa că tânărul în cauză s-a întâlnit într-o seară cu o frumoasă necunoscută. O femeie întreţinută ce l-a făcut să-şi piardă minţile şi care, fără să i-o ceară niciodată, l-a determinat să îşi schimbe traiectul vieţii şi al carierei. Şocul a fost atât de mare încât ei, femeii în cauză, i-a fost dedicată şi celebra melodie Zaraza. Un tango scris de binecunoscutul Lar,a căruia Ion Pribeagu i-a compus nişte versuri măiestrit cântate de frumoasa, teatralizata voce a lui Cristian Vasile. Fireşte, Zaraza, mostră de folclor urban, nu a fost singura piesă de succes din repertoriul aprigului, frumosului, talentatului şi risipitorului brăilean. Multă vreme, Ionel Fernic, amestec de talent şi de aventurier, i-a scris lui Cristian Vasile alte şi alte tangouri. Cu ele, Cristian Vasile a ajuns să cânte în cele mai scumpe localuri, să înregistreze la Radio ori pe discuri, să facă turnee în străinătate. Cu ele şi-a umplut serile, graţie lor a avut câştiguri fabuloase de care se alegea praful. În pasional ritm de tango şi-a cheltuit Cristian Vasile banii, dar mai ales viaţa.

Povestea acestei cheltuiri în ritm de consum al pielii de şagri încearcă să ne-o spună Anderi Ruse. “Pas cu pas am pus la punct povestea vieţii lui Cristian Vasile şi am scris-o aşa cum am văzut-o eu, aşa cum am simţit că trebuia s-o spun, exagerând poate sau ficţionalizând uneori mai mult decât trebuia.” Tânărul romancier vrea să îi asocieze biografiei încercări de frescă istorică şi socială. La acest capitol, reuşita e minoră.

Din păcate, nici biografia, dar nici fresca nu mi se par îndeajuns de realizate. Naraţiunea e tremurândă, dialogurile artificiale, câteodată stângace de-a dreptul. Andrei Ruse zăboveşte răbdător, excesiv de răbdător, riscând uneori căderea în repetiţii, asupra perioadei de glorie din existenţa lui Cristian Vasile. E însă prea expeditiv atunci când ar trebui să ne spună ce s-a întâmplat cu fostul mare solist în anii de după instaurarea comunismului. Adică, după ultimul concert din toamna anului 1945. Cert e doar că fostul diseur a dus-o greu, a părăsit Bucureştiul, a făcut tot felul de munci mărunte pe şantier, la Mediaş, ori la Teatrul din Piatra Neamţ. A revenit în Capitală şi a fost prezentator la Circul de Stat. Zaraza îi va fi mereu marcă de identificare.

Andrei Ruse- ZARAZA; Editura Polirom, Iaşi, 2014