Răzvan Luscov, care a ilustrat „Indicele fericirii globale” de Mihai Kantzer: „Poezia şi desenul pot fi şi virtuale, dar lumea obiectelor fizice va coexista”

Răzvan Luscov, care a ilustrat „Indicele fericirii globale” de Mihai Kantzer: „Poezia şi desenul pot fi şi virtuale, dar lumea obiectelor fizice va coexista”

Ilustraţie din volumul "Indicele fericirii globale", publicat de Editura Tracus Arte        Ilustraţii: Răzvan Luscov

La Editura Tracus Arte a apărut volumul de poezie "Indicele fericirii globale" de Mihai Kantzer, cu ilustraţii de Răzvan Luscov. Artistul grafic spune, într-un interviu, că speră, totuşi, ca într-o lume virtuală dimensiunea obiectelor fizice va coexista "cu atât mai fermecătoare pentru cunoscătorii de vinuri şi de artă".

Ştiri pe aceeaşi temă

Artistul grafic şi arhitectul Răzvan Luscov, care inspirat de poeziile lui Mihai Kantzer a realizat ilustraţiile din volumul "Indicele fericirii globale", într-un timp foarte scurt, subliniază că "bucuria, plăcerea spirituală stau atât în codul textului, cât şi în acela al imaginii, o contopire a simţurilor".

 

"Adevărul": Desenele cum le-aţi conceput pentru fiecare poezie din volumul "Indicele fericirii globale"? 

Răzvan Luscov: Pot doar să afirm că poezia m-a cucerit imediat. Desenele au fost concepute foarte rapid, căci autorul m-a rugat cam cu două săptămâni înainte de publicare să-i fac coperta cărţii. Atât de mult mi-au plăcut poeziile, încât le-am ilustrat pe toate. Autorul a avut încredere în mine înainte de a vedea orice desen. Le-a vazut doar la final, atunci când cartea era gata de tipar. A acceptat suplimentarea paginilor (numar dublu) şi tipărirea lor la policromie. Încrederea sa în mine, cât şi cultura sa vizuală s-au manifestat şi la vederea formei finale nu a dorit nicio modificare. Desenele au fost concepute pentru fiecare poezie în parte. La o analiză de conţinut a lor, nu doar formală, se poate vedea legătura acestora cu poezia corespondentă.

Ce cod aţi scris pe copertă, lânga titlu? Care e semnificaţia acestuia?

Coperta conţine toate ilustratiile micşorate într-un mozaic structurat pe o reţea de pătrate cu piese egale (pătrate). Acest mozaic de imagini trebuia să aibe un corespondent şi în ceea ce priveşte "partea scrisă". Astfel, blocurile de text, două "alfabete" cu caractere de literă deosebite corespunzatoare literelor folosite pentru autor şi titlu, formează piese similare cu ale pătratelor cu ilustraţii, imagini. Acestea nu au niciun rol funcţional (conţinut), fiind doar imagini abstracte, ilustraţii autoreflexive ale literelor prin ele însele. Din "mijloc" au devenit scop, autonome, nu un "frumos aderent", ci unul "liber". Cu toate acestea, ele poartă un cod prin culorile alocate doar unor litere - literele colorate identic cu cele folosite la "scrierea" titlului, autorului.

În acelaşi timp, ele pot avea o simbolistică de  grad îndepărtat faţă de "referent", acesta fiind indicele din titlu: "indicele fericirii", variabil precum sunt afisajele zborurilor din aeroporturi.

 

E o operă de artă în sine această simbioză dintre creaţiile dumneavoastră şi poezii. 

Gesamtkunstwerk (adică opera de artă totală) este un deziderat: Richard Wagner încerca să readucă artele într-un tot, să desfiinţeze autonomia operei de artă.

Bucuria, plăcerea spirituală stau atât în codul textului, cât şi în acela al imaginii, o contopire a simţurilor. De altfel, cărţile ilustrate au existat înainte de vremea tiparului. Futuriştii au încercat să introducă "în carte" tactilul, olfactivul...

Poate că la următoarea ediţie vom putea combina vocea noastră interioară cu vocea autorului, cu mirosul oraşului, al "satului global" şi cu cel de-al şaselea simţ, cel al fizicii cuantice şi al pluriuniversului (ce mai struţocămila: pluri-uni-vers! 

Cum ne cotropeşte virtualul? Poezia şi desenul rămân salvatoare?

Nu ştiu daca asta ţine de postmodernitate, poate mai mult de un influencer al ei care a fost Marshall McLuhan. Poezia şi desenul pot fi si virtuale, dar sper ca, totuşi, lumea obiectelor fizice va coexista, cu atât mai fermecătoare pentru cunoscătorii de vinuri şi de artă.

POEM

Rondul de dimineaţă

"mă uit în oglindă,
văd un vechi tovarăş de arme,
am ridicat viziera,
am frecat coturile de la distanţă,
ca într-un vechi ritual şamanic,
îmi fac rondul de dimineaţă
în jurul mesei din living,
şi apoi o iau de la capăt, pe un alt traseu
mai anevoios, mai stâncos
maşini îmi taie calea pe peretele alb,
oameni se înghesuie şi înjură
claxoane şi bormaşini de sezon,
furnici pe balcon sfidează regulile,
liliacul din curte înfloreşte în biocid
prevestind o serie de succes pe Netflix
am asortat la sacou garderoba de măşti
în culori vii, jucăuşe
mă spăl pe mâini cu săpun,
îmi pun mănuşile albe de gală
şi apoi continui să număr până uit
cine sunt, unde sunt şi o iau de la capăt
am pregătit geamantanul şi l-am dus la uşă
primele semne de jetlag s-au instalat
în aşteptarea anunţului de îmbarcare". (Poezie de Mihai Kantzer, Copyright Editura Tracus Arte,2021)

"Chiar la zi cu realitatea şi realităţile e poezia lui Mihai Kantzer, nu doar scoasă parcă direct dintr-o bulă media, ci şi înghesuind acolo tot ce-ar putea ţine de proiectul nostalgic al „existenţei”, cea ajunsă „o formă tot mai desuetă”. Nu realităţi consistente, de-afară ori dinlăuntru, ci „reality show”-uri conspectează Kantzer, istoria ca „thriller” în episoade înmulţite prin franciză, una în care eroii de pe vremuri primesc, în sfârşit, nenumărate like-uri. Oricât de directă şi brutală ar fi agresiunea cotidiană, ea e doar o secvenţă din vreun „thriller cu monştri marini”. În acest regim de inconsistenţă vitală, fireşte că nu e loc de drame. De aceea Kantzer nu face tapaj de sentimentul vidării existenţiale, ci tratează lucrurile cu seninătate ironică. Dar e o ironie în ecuaţie melancolică, inteligent jucată printre aluzii şi notaţii, cu nostalgia bravată ca nonşalanţă", spune Al. Cistelecan, despre volumul "Indicele fericirii globale", publicat la Editura Tracus Arte.
 
Mihai Kantzer s-a născut pe 22 aprilie 1977 la Craiova. Are studii postuniversitare şi universitare, fiind doctor în filosofie (2007); bursier OSI/FCO Chevening al Universităţii Oxford (2003-2004); bursier ERASMUS al Universităţii „La Sapienza” Roma (1999-2000); bursier TEMPUS al Universităţii din Bologna (1998); studii universitare la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (1995-1999). Cărţi (de autor şi în colaborare): Qualia şi filosofia conştiinţei (Editura Antet, 2007); Filosofia conştiinţei şi ştiinţele cognitive (împreună cu Angela Botez, Editura Cartea Românească, 2002); A publicat poezie în România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Arca, Viaţa Românească, Ramuri, Contemporanul. Mihai Kantzer este pseudonimul literar al lui Bogdan Popescu.
 

Răzvan Luscov s-a născut pe 9 noiembrie 1960 la Bucureşti. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti în 1989. În prezent, este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Semnează peste 30 de lucrări de grafic design, iar lucrările sale au fost prezentate în 8 expoziţii. Colaborează cu Grupul Humanitas din 2001, fiind, între altele, autorul proiectului „Carte la borcan“ şi al identităţii vizuale a Librăriei Humanitas de la Cişmigiu. În 2015 a publicat o ediţie ilustrată în peniţă şi acuarelă a Crailor de Curtea-Veche. A ilustrat volume semnate de Emil Brumaru,  “Dintr-o scorbură de morcov” (editura Nemira, 1998) şi  “Amintiri din rai” ( editura Humanitas, 2016), “Întâlnire în jurul unei palme zen”, de Gabriel Liiceanu si Gabriel Cercel (editura Humanitas, 2011). 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările