Istoria ultimilor o sută de ani ai României, la o recitire

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ceva mai puţin de 200 de pagini politologul Ioan Stanomir reciteşte, cu un remarcabil spirit critic, cu ceea ce se cheamă „luciditate patriotică”, ultimii 100 de ani ai României. Ţara care de la data de 1 decembrie 1918 şi până la teribilul an 1940 era perfect îndreptăţită să se numească România Mare.

De ce după ce acele momente de cumpănă, România a devenit puţin mai mică, de ce nu sunt, cel puţin pentru moment, indicii că situaţia ar putea să se îndrepte, de ce norocul despre care Petre Carp spunea că a fost şi este unul dintre atuurile principale ale ţării nu a funcţionat întotdeauna, de ce una dintre valorile democratice fundamentale, libertatea, a fost vreme de decenii pusă între paranteze, suspendată, violată sunt întrebări la care Ioan Stanomir formulează, în eseul său, sub forma unui vol d’oiseau răspunsuri mai mult decât credibile.

Lucrarea lui Ioan Stanomir a apărut în vara anului 2018 la editura Humanitas. Se intitulează La Centenar. Recitind Secolul României. Cartea a ieşit, carevasăzică, pe piaţă perioada sărbătoririi, unii spun că prea discretă, alţi cred că eşuată de-a dreptul a împlinirii a 100 de ani de la actul istoric de la Alba Iulia şi a câtorva dintre documentele lui programatice de la care, de altminteri, porneşte scrierea care face obiectul acestor însemnări.

Ioan Stanomir nu cade în capcana entuziasmelor de operetă, a veseliei şi a omagierilor la comandă, a ceea ce regretatul Vlad Georgescu numea „istoria de parastas“. Scrie autorul în Prefaţă: „Cartea de faţă este o modestă încercare de a merge în contra acestui curent oficial de conformism al entuziasmului“. Adică nu vom avea parte nici de o „cronică a izbânzilor noastre“, nici de „tonalitatea eroică a unei intervenţii în prime-time la o televiziune de ştiri“, nici de exaltarea ideii de Unitate naţională care trece „de la Decebal la Mihai Viteazul şi mai departe, culminând cu actul de la 1918“, nici de „un act de frenezie patriotardă, menit să emoţioneze inimi de români, necorupte de cosmopolitism’’. Lucrarea lui Ioan Stanomir fiind una în contra (a se remarca utilizarea prepoziţiei în felul agreat în titlul unui celebru studiu de Titu Maiorescu) nu se putea revendică decât din junimism. Căci de aici vine „acea claritate intelectuală care ne permite să distingem între ataşamentul faţă de comunitate şi grotescul histrionic al demagogiei“.

Imagine indisponibilă

Cartea relatează felul în care am ratat adesea noi, românii, premisele favorabile aduse cu sine de actul istoric de la Alba Iulia. Claritatea intelectuală, spiritul critic, refuzul spiritului encomiastic pe care mizează în mod deschis şi asumat Ioan Stanomir mi se pare că sunt cum nu se poate mai vizibil şi mai lăudabile atunci când autorul reciteşte istoria României din perioada dintre cele Două Războaie Mondiale. Foarte adesea despre epoca în cauză ni s-a servit o imagine edulcorată, despre ea s-a scris o istorie falsă şi falsificată. Uneori cu rea-voinţă calificată, alteori din dorinţa de a pune şi mai clar în evidenţă dezastrul adus cu sine de cei aproape 50 de ani de comunism, în forma lui stalinistă de esenţă pur sovietică ori în aceea de stalinism naţional, aşa cum a fost acesta patentat de Nicolae Ceauşescu.

Nu, perioada interbelică nu a fost una nici fără defecte, nici fără prihană, nici fără incidente, nici fără mari demisii morale, nici fără abateri de la constituţionalism.A fost una imperfectă, însă pereftibilă. Au urmat anii dictaturii carliste, ai legionarismului şi antonescianismului care, într-un fel anume, au pregătit, prin ameninţările la adresa valorilor libertăţii, dictatura comunistă. O dictatură care, dintr-un nenoroc istoric şi printr-un context bine clarificat în carte de Ioan Stanomir, s-a prelungit în fesenism. Un fesenism care se prelungeşte în forme malefice până astăzi. Aşa încât „la Centenar, peisajul în care România se plasează este complicat, fragmentat, mişcat de plăci tectonice care subminează arhitectura familiară nouă“. O speranţă? Protestele care se petrec din ianuarie 2017 încoace.

Ioan Stanomir - LA CENTENAR - RECITIND SECOLUL ROMÂNIEI MARI; Editura Humanitas, Bucureşti, 2018

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite