FRAGMENT „Mama îmi spune că am o viaţă frumoasă“, de Ana Maria Sandu

FRAGMENT „Mama îmi spune că am o viaţă frumoasă“, de Ana Maria Sandu

Ana Maria Sandu                                                                                                     FOTO: Maria Balabas

„Adevărul“ prezintă, în premieră, un fragment din volumul „Mama îmi spune că am o viaţă frumoasă”, de Ana Maria Sandu, apărut de curând în colecţia „Ego-grafii” a Editurii Polirom.

Ştiri pe aceeaşi temă

„N-am ţinut jurnal decât pe perioade scurte, dar am scris săptămânal tot felul de texte, care au apărut în revistele la care am lucrat sau am avut rubrici. S-au adunat în timp multe foldere, iar de curând, când căutam ceva, mi-am dat seama că de unele dintre ele uitasem cu totul. Le-am recitit şi m-am bucurat că le aveam. 

Am strâns aceste «mărturii» despre lumea mea, aşa cum am văzut-o, am citit-o, am scris-o şi am trăit-o până acum. Volumul acesta e ca o geantă de voiaj, în care am pus amintiri de familie, fotografii, cărţi, locuri în care am călătorit, oameni dragi, Bucureştiul în care locuiesc şi scriu. 

Sunt articole publicate în antologii româneşti şi străine, în revistele RePublik, aLtitudini, Noua literatură, District 40 şi, cele mai multe, în Dilema Veche.” (Ana Maria Sandu)

-FRAGMENT-

Apropierea

Aş zice că e un cocon pe care oamenii, după ce se întîlnesc şi se plac, încep să-l construiască. Din senzaţii, emoţii şi întîmplări mici, uneori mai subţiri decît paiele şi crengile pe care le cară păsările în cioc dintr-un loc în altul. E nevoie de timp şi de răbdare. Nu se obţine peste noapte. Deşi, fără o anumită familiaritate cu celălalt, care ţi-a fost complet străin cu puţină vreme în urmă, ţesătura ei nu va fi niciodată spectaculoasă.

Începi să ştii că dimineaţa cafeaua va fi băută fără zahăr. Sau că trebuie să fii atent, pentru că celălalt va cădea pe gînduri exact cînd lichidul fierbinte se va umfla şi, sub ochii lui surprinşi şi somnoroşi, se va prelinge pe nesimţite peste marginile ibricului. Că îi place humusul. Că se uită pe pachetele de ţigări şi rîde de fiecare dată de pozele înspăimîntătoare lipite de ele. Îţi dai seama şi că te grăbeşti şi nu aştepţi ca apa să fiarbă ca lumea pentru paste. Că oraşul are capcane pe care nu ţi le-ai imaginat, deşi ţi-e drag şi îi cunoşti cotloanele.

Cînd vei trece prin dreptul frigiderului cu eclere de la Mega Image, îţi va veni să le cumperi, deşi ţie nu-ţi plac şi nici nu mănînci dulciuri. O să asculţi uneori muzică africană care poate să aducă marea şi plaja în apartamentul de la Bucureşti. O să fie vacanţă şi căldura de afară te va ţine departe de viaţa ta dinainte. O să scrii şi o să citeşti mesaje, o să ţi se pară că îi cunoşti pe oamenii pe care nu i-ai văzut niciodată în viaţă, doar pentru că cineva ţi-a vorbit într-un anumit fel despre ei. O să priveşti pe geam, dar o să vezi o stradă dintr-un alt loc, aflat la distanţă. O să repeţi lucrurile pe care le-ai mai făcut de o mie de ori, dar n-o să le recunoşti. Daniil Harms nu va mai suna niciodată mai absurd şi mai adevărat fără rîsetele voastre din bucătărie, într-o după-amiază de vară.

Cînd îţi faci bagajele şi pleci din acel no man’s land nu mai ştii cum să te porţi cu această irealitate. Apoi te apuci şi speli tot, ştergi urmele, lustruieşti suprafeţele, încerci să închizi uşa proaspăt reparată, dar şuruburile ei te vor păcăli. Ar trebui schimbate. E perioada în care te vei împiedica de toate mărunţişurile care s-au cuibărit peste tot în jurul tău.

Vei merge pe aceleaşi străzi, vei părea la fel, dar apropierea aceea îţi va sufla în ceafă. Se va ţine scai de tine, ca o pisică pe care ai mîngîiat-o. Nu e a ta, dar v-aţi privit în ochi de aproape. Deşi ţi-ai dori, n-ai cum s-o iei acasă. Ţi-e frică de ea. O laşi acolo. Speri că o vei mai întîlni şi altă dată şi pleci cu paşi mici mai departe.“  (Copyright: Editura Polirom)

Ana Maria Sandu (foto: dreapta) a debutat în 2003 cu volumul Din amintirile unui Chelbasan (Editura Paralela 45), reeditat în 2013 la Editura Art. Cartea a fost tradusă în limba franceză în 2010 cu titlul L’écorchure. În 2006 a publicat la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză”, romanul Fata din casa vagon, text care stă la baza spectacolului de teatru cu acelaşi nume, pus în scenă în 2019, iar în 2010 romanul Omoară-mă! Acesta din urmă a fost tradus în limba italiană (Uccidimi!, Aìsara, 2012), iar în 2018 a apărut în limba maghiară, la Editura Vince Kiadó Kft. 

În 2013 a publicat Aleargă, de asemenea dramatizat, iar în 2017 volumul de proză scurtă Pereţi subţiri, amândouă apărute la Editura Polirom. A mai publicat texte în antologiile Cartea cu bunici, Bookătăria de texte & imagini, Iubire 13, Prima dată, Nouvelles de Roumanie, Rumänien heute. A coordonat volumul Cu ochii-n 3,14, o antologie Dilema Veche, apărută în 2016 la Editura Humanitas. 

Trăieşte la Bucureşti. Este redactor la revista Dilema Veche.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: