Când îmi aleg cărţile pentru concediu merg pe inspiraţie: fie iau ceva din biblioteca mea, fie arunc un ochi peste recomandările altor oameni (în general sunt o fire competitivă în ceea ce priveşte cititul). Adevăru-i că uneori cititul poate fi molipsitor şi mi-ar plăcea ca şi alţi oameni să se molipsească de la mine. Pentru cei care au nevoie de inspiraţie în momentul în care fac bagajul am întocmit deocamdată o mică listă, formată din cinci cărţi de nonficţiune pe care le-am citit anul acesta şi care mi-au plăcut.

Pentru că mi-am început anul cu o carte a istoricului israelian Yuval Noah Harari, pun primul pe listă volumul „21 de lecţii pentru secolul XXI“, tradus la Editura Polirom, cu precizarea că în ceea ce-l priveşte pe Harari, dacă nu l-aţi citit până acum, aţi putea începe cu orice alt volum al lui, cum ar fi (mai ales!) „Homo Deus“. Orice aţi alege, cu Harari nu veţi da greş, aproape că nu veţi mai vrea să intraţi în mare, de exemplu, ca să terminaţi capitolul. Serios!

În ordinea în care am citit eu cărţile, aş pune pe listă la punctul doi „Roata plăcerilor. De ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?“ (tot Editura Polirom), semnată de Valeriu Gherghel, un volum despre lectură şi sensul ei, care vă va face o poftă enormă de a citi, vă va trimite direct la librărie. Cu mine aşa s-a întâmplat! Apropo de sensuri, pun pe listă şi o carte tradusă la Editura Vellant: „Omul în căutarea sensului vieţii“, semnată de austriacul Viktor E. Frankl. Sigur, cei care au citit deja volumul ar putea spune că nu-i o carte de concediu. Ba din contră, cred că tocmai pentru că vă va răvăşi ar trebui să o citiţi atunci când aveţi timp să reflectaţi. Cartea, un bestseller internaţional, este cronica experienţelor trăite de psihiatrul Viktor Frankl în timpul detenţiei sale în mai multe lagăre de concetrare.

Am ajuns şi la titlul cu numărul patru. M-aş opri la 1924. Anul care l-a creat pe Hitler“, scrisă de Peter Ross Range şi publicată la Editura Litera. Cartea prezintă anul pe care Hitler l-a petrecut în puşcărie, ca urmare a eşecului „puciului de la berărie“. Volumul prezintă transformările prin care a trecut Hitler în acel an şi aduce în discuţie ce s-ar fi întâmplat dacă acel 1924 nu ar fi fost la fel.

Mai pun pe listă, la punctul cinci, cartea „N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, de George Ardeleanu, o lucrare care a fost la origine o teză de doctorat şi care a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2009. Desigur, cititorul care pune mâna pe această carte ar trebui să aibă deja pe noptieră „Jurnalul fericirii“ al lui Nicolae Steinhardt, celebrul om de cultură de origine evreiască devenit ortodox după convertirea din închisoarea Jilava şi călugărit după punerea în libertate.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.