Prezentarea a revenit noului Sovrintendente Alexander Pereira care, la 73 de ani, îşi vede continuată bogata carieră managerială ce are drept repere de marcă, Opera din Zürich (21 de ani), Festivalul de la Salzburg (2 ani), Scala din Milano (6 ani).

Dintr-un fotoliu de pe scenă, având în spate sala complet goală, Pereira a profitat de funcţie anunţând momente importante ale stagiunii viitoare a Operei din Florenţa la care vor fi prezenţi unii dintre invitaţi. Dialogul cu aceştia a fost formal, dar destins şi cordial. Pereira i-a lăudat, iar interlocutorii şi-au exprimat – unii, evidenta bucurie, alţii, chiar speranţa de a reveni cândva in-loco. Simpatic.

Spre deosebire de celelalte gale online, cea florentină nu a avut un „streaming” bun. Startul a întârziat cu aproape 45 de minute, Pereira şi-a cerut scuze, sonorizarea a fost precară, cu distorsiuni, întreruperi, unele legături au fost făcute eronat, Pereira fiind nevoit să recunoască improvizaţiile, numindu-le chiar „dezastre”. Ce să-i faci, are şi tehnica modernă limitele ei! A fost dificil de regăsit calitatea vocală a multora, constatând forma de moment, uneori alterată, fapt despre care mai aminteam în pagini anterioare. Noroc că după premiera transmisiei nocturne, gala a rămas activă pe website şi a doua zi, cei „tăiaţi” iniţial putând fi ascultaţi.

        

Primul invitat a fost celebrul şef de orchestră Zubin Mehta care, după ce şi-a scos masca, a salutat Florenţa, Italia şi Europa, ceea ce a însemnat că vorbea din Israel. Şi-a arătat satisfacţia că va dirija anul acesta integrala simfoniilor beethoveniene şi „Otello”, iar în 2021, „Così fan tutte”.

Krassimira Stoyanova, aflată în vila ei montană din Bulgaria a cântat cu pasiune „Sole e amore” şi „Salve Regina” de Puccini. În prima, internauţii au recunoscut desene melodice din actul al III-lea al „Boemei”. De la Lugano, Ambrogio Maestri, acompaniat la pian de dirijorul Marco Armiliato ca şi la gala newyorkeză, a fost Dulcamara din „Elixirul dragostei”, un rol în care şi-a regăsit întreaga suculenţă de exprimare comică subtilă. Pereira l-a recomandat drept cel mai mare Falstaff al epocii. Şi n-a greşit. A anunţat şi prezenţa lui Armiliato la pupitrul florentin pentru „La Rondine” în stagiunea 2020-21. Cântând „a cappella”, soprana Eva Mei a „sărutat” Florenţa printr-un „stornello” popular toscan. Autoacompaniindu-se, baritonul Nicola Alaimo a adus atmosferă spaniolă prin cunoscuta „Granada” de Agustin Lara.

A doua arie de operă a nopţii, „Che gelida manina” din „Boema”  a fost înregistrată la Bari de un Piero Pretti emoţionant şi sigur pe Do-ul acut.

Dintr-un salon istoric al luxosului hotel Baur au Lac din Zürich, singurul rămas deschis în timpul restricţiilor sanitare, salon în care Wagner a prezentat premiera mondială absolută a primului act din „Walkiria” în care... a şi cântat, acompaniat fiind la pian de Franz Liszt, Thomas Hampson a interpretat un cântec popular american, plin de melancolie. Că baritonul a depăşit zenitul carierei se vede, însă Alexander Pereira i-a oferit să cânte primul său Don Alfonso din „Così fan tutte” în stagiunea ce va urma.

În continuare, programul a cuprins aria „Ebben?... Ne andrò lontana” din „La Wally” cu Anna Pirozzi, după care legătura s-a făcut la Kiev unde se afla Vittorio Grigolo. A cântat nazal, opac şi fără strălucire „Una furtiva lagrima” din „Elixirul dragostei”. După o încercare nereuşită de contactare a Dianei Damrau, a apărut Sonya Yoncheva, care a ales tot „Sole e amore” de Puccini. Sopranei bulgare i s-a oferit pentru stagiunea viitoare, sub bagheta lui Gianandrea Noseda, dramaticul rol Stephana din extrem de rar cântata operă „Siberia” de Umberto Giordano. Revenită live, Diana Damrau a cântat de la Orange, cu vibrato accentuat, „Strahlende Mond”.

Un cântec popular rus a revenit excelentului bas profund Mikhail Petrenko, după care Maria José Siri a interpretat cu frumoase intenţii vocale aria „Io son l'umile ancella” din „Adriana Lecouvreur”.

Cu totul inedit, Alexander Pereira a propus apoi să ascultăm ciripitul păsărelelor înregistrat dimineaţa, într-o pădure din apropierea Florenţei. Delicat moment.

Recitalul a programat-o în continuare pe specialista în muzică barocă Sara Mingardo, după care Francesco Meli s-a acompaniat destul de aproximativ la pian în aria „Recondita armonia” din „Tosca”, interpretată însă cu atitudine expresivă de pictor, aşa cum trebuie.

Il Sovrintendente Pereira

Alexander Pereira a prezentat-o după aceea pe Cecilia Bartoli, cu care are proiectat un viitor program complex, cu participarea a trei scene florentine, Teatro del Maggio Musicale, Teatro della Pergola şi Teatro Goldoni. Acompaniindu-se la pian, mezzosoprana ne-a purtat pe aripile zefirului în arietta belliniană „Vaga luna, che inargenti”. Mlădierile de glas au sedus. Lui Luca Pisaroni i-a fost recunoscută de către Pereira versatilitatea mozartiană, ca interpret atât al lui Figaro, cât şi al Contelui din „Nunta lui Figaro”, atât al lui Leporello, cât şi al lui Don Giovanni din opera omonimă. De la Viena, a cântat cu umor aria „Non più andrai” (Figaro), iar Michele Pertusi  şi-a expus glasul cald într-o canţonetă înregistrată, „Vieni!”, partitură dedicată de compozitorul Luigi Denza lui Enrico Caruso.

Anunţând apropiatul debut al lui Ludovic Tćzier în Iago din „Otello” de Verdi, Pereira l-a invitat pe francezul aflat la Lugano să cânte online duetul Susanna-Contele din „Nunta lui Figaro”, în compania Cassandrei Berthon. Cei doi s-au îmbrăţişat la final, contrazicând dramaturgia şi... sfidând „distanţarea socială”.

De la Baton Rouge, Louisiana, Lisette Oropesa, 37 de ani, a interpretat „a cappella” cu mare flexibilitate aria „Salciei” din opera „Balada lui Baby Doe” de Douglas Moore. A fost momentul în care Alexander Pereira a devoalat prezenţa sopranei în rolul titular din „Lucia di Lammermoor” în spectacolul de deschidere al stagiunii Scalei din Milano, 7 decembrie 2020, de Sant'Ambrogio. Întrucât noul Sovrintendente al marelui teatru, Dominique Meyer, nu a făcut încă cunoscut programul, am presupus că alegerea aparţinea fostului director Pereira, în conjuncţie cu directorul muzical Riccardo Chailly şi am devenit brusc curios. Nu de altceva, dar Oropesa va călca după 64 de ani pe urmele Mariei Callas în rol, în faţa redutabilului public.

Am descoperit pe OperaVision.com un spectacol cu „Lucia di Lammermoor” de la Madrid, de acum doi ani. Soprană de coloratură lirică, câteodată chiar lejeră, Lisette Oropesa a cântat cu candoare cavatina, a pigmentat nuanţat duetul cu Enrico din actul secund, a aruncat supraacute penetrante în scena „căsătoriei” şi în aria „nebuniei”, summa-summarum s-a validat drept o belcantistă rafinată. Fără îndoială, Lisette Oropesa are date ale vocalităţii personajului şi marii profesionişti diriguitori n-au ezitat s-o distribuie. Să vedem însă cum va fi apreciată de pretenţioşii „loggionisti”, care au în sânge repere istorice de neclintit. Dacă umbra Mariei Callas n-ar pluti, era mai simplu...

Tânăra Rosa Feola a dorit să prezinte „live” omagiul său pentru oraş, dar tehnica electronică a blocat-o, aşa că a înregistrat aria „O mio babbino caro” din „Gianni Schicchi” într-o lectură sensibilă. Veteranul Leo Nucci, 78 de ani, a fost invitat din nou pentru februarie-martie 2021 să cânte rolul-semnătură Rigoletto din opera verdiană. În gala online s-a ascultat într-o piesă dedicată Florenţei, neuitând să spună că primele lecţii de canto le-a luat în 1958 chiar în oraşul de pe Arno, căruia i-a adus acum un fierbinte omagiu.

O pagină din opera-zarzuelă „El gato montés” de Manuel Penella au interpretat Saioa Hernández şi Francesco Galasso. Soprana va reveni la Teatro del Maggio Musicale Fiorentino pentru spectacolul „Forţa destinului” sub bagheta lui Zubin Mehta. În continuare, Luca Salsi a fost numit de Alexander Pereira „Rigoletto ante-portas”, nu de altceva dar dorind să-l diferenţieze pe excelentul bariton de Leo Nucci. A cântat aria „Cortigiani”, într-o viziune impregnată de verism.

„Home Gala Concert” s-a încheiat cu „Nessun dorma” din „Turandot” prezentată  solid, în forţă, oarecum monoton, dar spectaculos de Fabio Sartori, care va debuta în Otello din opera verdiană la Florenţa, în stagiunea viitoare. Un demers temerar şi interesant.

La finalul acestui reportaj-cronică, nu pot decât să sper că viitoarele stagiuni despre care s-a vorbit la Gala florentină se vor desfăşura sub auspicii de normalitate. Spre bucuria tuturor.