CANNES 2022. Corespondenţă specială de la Eugenia Vodă: Selecţia, din avion

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Palatul Festivalurilor de la Cannes e gata pentru ediţia „rotundă“, a 75-a FOTO Profimedia
Palatul Festivalurilor de la Cannes e gata pentru ediţia „rotundă“, a 75-a FOTO Profimedia

În 1939, la 1 septembrie, exact când trebuia să ia startul prima ediţie a Festivalului de la Cannes, s-a declanşat Al Doilea Război Mondial! Pe cale de consecinţă, festivalul a fost anulat, iar prima ediţie a avut loc abia în 1946! – după ce peste omenire trecuse un imens val de nenorociri, despre care generaţii întregi aveau să afle din poveştile părinţilor şi bunicilor, dar şi din poveşti cinematografice de neuitat...

Pentru câteva generaţii, totul părea, într-un anumit fel, o ficţiune foarte îndepărtată... Cine ar fi crezut că, după 83 de ani de la acel start ratat, Festivalul de la Cannes îşi va aniversa ediţia „rotundă“, a 75-a, într-un context neînchipuit de barbar, ca şi când omenirea n-a învăţat nimic din „lecţia istoriei“ şi e gata să ia tragedia de la capăt...?

Timp de două săptămâni (17-28 mai) pe Croazetă vor rula zeci de filme (peste 50 numai în Selecţia oficială), oraşul va fi asaltat de peste 35.000 de participanţi, din peste 150 de ţări – totul a fost proiectat ca o ieşire din convalescenţă, după pandemie, ca o revenire la NORMALITATE, după ediţia atipică de vara trecută... Doar că, despre ce normalitate mai poate fi vorba, în vremuri atât de pline de umilinţă şi deznădejde, vremuri în care viaţa omului pare mai mult decât oricând un fleac, vremuri în care „la terra trema“, pământul se cutremură, vorba unui titlu de film... Pe acest fundal tragic se va desfăşura – rămâne de văzut cum – ediţia aniversară care va debuta astă-seară.

Răsfoind programul, chiar şi „din avion“, la propriu şi la figurat, îţi sare în ochi – încă de la nivelul unui titlu – momentul halucinant pe care îl trăim: „Mariupol 2“, de Mantas Kvedaravicius... O proiecţie specială şi, implicit, memorială... Pentru că regizorul – documentarist lituanian, profesor universitar la Vilnius, cu studii de antropologie la Cambridge – a fost capturat şi împuşcat de ruşi, când filma la Mariupol, la începutul lui aprilie... Avea 45 de ani. Era pasionat de „subiect“... Avea un doctorat despre Cecenia, iar despre Mariupol mai făcuse un documentar, cu câţiva ani în urmă... Ştia, logic, sau simţea, pur intuitiv, că într-una din zonele lui de interes şi de conflict îşi va găsi sfârşitul... Nu s-a înşelat. Filmul a fost montat de „echipa supravieţuitoare“. Cannes-ul l-a inclus în selecţia oficială, după ce a condamnat public invazia Rusiei în Ucraina şi după ce a şters de pe listă orice participare din Rusia la festival. Paradoxul e că tocmai un regizor rus (dar un rus „alb“) va inaugura competiţia de la Cannes, acelaşi regizor care va inaugura şi competiţia festivalului de teatru de la Avignon! E vorba de Kirill Serebrennikov – care, după câţiva ani de procese montate şi de arest la domiciliu, a reuşit să se extragă din Rusia, iar acum pendulează între Paris şi Berlin. La festival va fi prezent cu un aşa-zis „film istoric“, „Soţia lui Ceaikovski“...

Privind, tot cu o vedere din avion, cele 21 de titluri ale Competiţiei (judecate de un juriu condus de actorul francez Vincent Lindon şi din care fac parte, printre alţii, doi regizori excepţionali – iranianul Asghar Farhadi şi norvegianul Joachim Trier ), remarci prezenţa a patru regizori care au deja la activ trofeul suprem, Palme d’Or, începând cu Cristian Mungiu „al nostru“ (prezent cu „RMN“), apoi suedezul Ruben Ostlund (laureat pentru „The Square“, trecut din păcate pe ecranele noastre cvasi-neobservat), japonezul Koreeda Hirokazu (care vine acum cu un film făcut în Coreea de Sud) şi, în fine, fraţii Dardenne, belgienii norocoşi (căci altfel cum?) care au până acum nu una, ci chiar două Palme d’Or!... Deosebit de fosforescente sunt şi alte nume ale Competiţiei, cum ar fi polonezul Jerzy Skolimowski, la 84 de ani, şi canadianul David Cronenberg, la 79 de ani...

Ceremonia de deschidere va fi urmată de o proiecţie franceză în afara concursului, „Final cut“ („Coupez!“ – în versiunea franceză), de Michel Hazanavicius – cunoscut pentru „The Artist“. Iniţial, filmul s-a numit „Z“, dar de când cu noile conotaţii belicoase ale literei, regizorul a renunţat la titlu! Pe afişul filmului, personajele sunt proiectate pe o masivă pată roşie. Rămâne de văzut dacă e o pată de sânge sau doar o pată de vopsea roşie.

Îmi vine în minte un vers din Nichita: „Poetul e o pată de sânge care vorbeşte“... 

Festivalul de la Cannes
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite