Zgomotul scrisului meu

E sâmbătă dimineaţa. Stau în bucătărie. Îl aştept pe instalator. Am o ţeavă spartă la calorifer. Vine frigul, vor băgă căldură şi o să-mi curgă apa din calorifer, trebuie schimbată ţeava! Fereastra e deschisă.

Fumez şi mai trag câte o înghiţitură de cafea. Sirena Salvării umple strada pustie. Pe ăsta ce l-a apucat să bage sirena, că nu e nimeni să-i încurce drumul? – mă holbez pe fereastră. Sirena se stinge greu, departe.

Instalatorul mi-a spus că vine la ora nouă. Eu îl aştept de la opt şi jumătate. Aud un câinele lătrând pe stradă. Maidanez. Câinele ăsta a lătrat toată vara, în fiecare noapte, îmi venea să-l strâng de gât, acum latră dimineaţa. Latră, câine, latră!

La blocul vecin s-a băgat o manea. Boxele îşi fac încălzirea. Bine că nu-i manelistul de sub mine, care bagă de la ora prânzului şi-o ţine tot aşa... Cu ăsta era să mă iau la bătaie în urmă cu cinci-şase ani, când am chemat Poliţia. Şi de atunci tot chem Poliţia când îmi duduie podeaua, dar tot nu se potoleşte, nu înţelege că poate să asculte muzică foarte tare, e casa lui, dar cu o condiţie: să nu mă deranjeze. Nu se înţelege nici cu Poliţia! Un amic m-a sfătuit să mă mut în alt bloc. De atunci, îl ocolesc pe amic, ăsta e hal de sfat? Avocatul m-a încurajat să-l dau în judecată pe manelist, dar mă costă o grămadă de bani. Bine că sunt manele la blocul vecin! Să cheme şi alţii Poliţia...

Aud o bormaşină pe undeva prin bloc. Asta-i culmea, s-a trezit cu bormaşina în pat! Bormaşina este invenţia democraţiei în bloc. Ai, n-ai treabă, dai o gaură cu bormaşina în pereţi. Şvaiţer a ajuns blocul ăsta, numai găuri în pereţi, ziduri dărâmate pentru a câştiga spaţii, balcoane reamenjate, bormaşina-i la putere!
 

Bormaşina este invenţia democraţiei în bloc. Ai, n-ai treabă, dai o gaură cu bormaşina.  

Mama manelistului de sub mine îşi ceartă nepotul. Are un an? Îl înjură de mamă (adică de noră-sa). Ciulesc urechile şi nu-mi vine să cred ce aud: „...nu mai plânge, în p... mă-tii!“ Şi plodul plânge de rupe pământul. Ar trebui să anunţ Protecţia Copilului! Dar eu îl aştept pe instalator să-mi schimbe ţeava la calorifer.

Mai beau o gură de cafea şi îmi mai aprind o ţigară. Trăiesc la oraş, dar oraşul e o  mahala. Parcă toţi fac zgomote pentru a arăta că există, că sunt liberi să facă ce vor. Şi dialogurile dintre oameni au ajuns nişte zgomote. Comunicăm prin zgomote. Să fac şi eu un zgomot, să-i anunţ pe cei din jurul meu: sunt aici, uitaţi-vă la mine cum îl aştept pe instalator! Să iau un ciocan şi să bat în calorifer... Cu atâtea zgomote în timpane, nici nu mai sunt în stare să răspund la întrebarea din „chestionarul lui Bernard Pivot“: „Ce sunet nu vă place?“ Chiar aşa, întrebarea asta ar trebui băgată într-un sondaj naţional, ba nu!, într-un referendum: sunteţi pentru sau împotriva interzicerii sunetelor care nu vă plac?

Care o fi zgomotul meu, inconfundabil, pe care pot să-l fac cel mai bine în viaţa asta? Scrisul, scrisul meu...

Aud soneria la uşă, mi-a venit instalatorul! Sigur are un ciocan sau o bormaşină!