What did the President know and when did he know it?

„- Ce ar dori să mănânce domnul Preşedinte? / - O capră neagră marinată! /- Masa va fi servită într-o oră! / - Dar capra neagră nu e protejată de lege? / - Capră îşi doreşte, capră va avea. Marinată. Dorinţa Lui e ordin.” Dialogul e imaginar, dar relevant pentru cum funcţionează sistemul.

Într-o discuţie cu un domn căruia îi spuneam că eroul acestei naţiuni (din păcate mai avem nevoie de eroi) va fi cel care va dezmembra sistemul, indiferent cine va fi dezmembrat o dată cu sistemul, mi-a replicat: eroul acela va fi spânzurat! Şi s-ar putea să fi avut dreptate.

În această terifiantă poveste a clanului Bercea Planetaru (Mondialu pare modest la ce a reuşit să facă), ceva mi-a zgândărit amorul propriu. Cum de un asemenea ins a putut să se apropie, cu aşa profunzime, de familia prezidenţială şi să pună ţara într-o asemenea “delicată” situaţie?

Unii pun pe seama faptului că e an electoral şi că de aceea a explodat acum mormanul de rahat capitonat cu euro. Dar asta e foarte grav. Şi e foarte grav, pentru că istoricul acestui caz arată cum funcţionează sistemul. Rămâne de văzut cine a fost şmecherul care a profitat de această amânare şi cine a fost fraierul care a crezut că poate şterge dosarul. Cu interlopii să nu te pui, pare prima concluzie.

Traian Băsescu poate să se autodemită. Sau poate să stea la Cotroceni câte zile de mandat mai are. La fel si Victor Ponta. După ei vin alţii, aşezaţi pe acelaşi sistem care va servi capra neagră pe care o pofteşte.

Ceea ce remarc zilele acestea e bucuria unora că se termină cu Băsescu şi nu oricum. Tristeţea altora e că mitul se clatină şi, pentru a-i opri clătinarea, se opintesc sub roţi. În tot noianul ăsta de bucurie şi tristeţe, sistemul rezistă şi de fapt România rămâne captiva acestui mod de a ne tăvăli în propria minciună.

Nu mă interesează atât de mult de ce Mircea Băsescu a luat şi a dat asigurări. Ţine de om şi de ce crede că i se permite. Ceea ce mă preocupă e sistemul.

Prin târg umblă vorba că dosarul cu plângerile penale ale lui Mircea Băsescu, anterioare celei din 29 mai anul acesta, a fost „clasat" cu puţin timp ca înregistrările să apară pe piaţă. Dacă aşa ceva se dovedeşte real, dacă dosarul acesta a fost „clasat” având dovezi că Mircea Băsescu era şantajat pentru că oferise motive să fie şantajabil, nu Traian Băsescu trebuie să dea explicaţii. Ci sistemul judiciar. Nu mă interesează cine a influenţat sistemul, ci cum sistemul face jocuri în timp ce dă asigurări că e independent şi apără ţara, statul de drept, chiar şi de personaje cu statut delicat.

Sunt multe necunoscute. Ce s-a întâmplat, din martie 2011– când au aparut primele informatii publice - până acum, în acest dosar? Când a făcut Mircea Băsescu primele plângeri penale? De când ştiau instituţiile abilitate că Mircea Băsescu a luat bani de la clanul cu pricina?  A avut loc vreo anchetă? În ce măsură aceste plângeri au fost tratate doar ca formă, ca să poată fi invocate când apare fondul? Iar fondul a apărut năucitor, doar când un clan a aruncat pe piaţă înregistrari. Cine le-a plătit, cine le-a regizat ţine de anecdotică. Nu mă aştept ca un clan Planetar să apere statul de drept. Dar sistemul judiciar, instituţiile abilitate mă aşteptam să o facă.

Desigur, pentru Traian Băsescu se poate pune întrebarea pe care jurnaliştii americani, interesaţi doar de aflarea adevărului şi nu de apărarea unei persoane, au pus-o ritos în cazul Watergate: What did the President know and when did he know it?

Din păcate, ceea ce se întâmplă în această dezbatere se canalizează în jurul unui nume. Iar numele acesta va fi schimbat. Şi va veni un alt nume. Dar pe acelaşi sistem.

Fără răspunsuri la aceste întrebări, se duce cu adevărat în groapa Planetară speranţa că Justiţia nu deschide şi închide, după comandă, dosare, ci după fapte, indiferent de numele care pot deveni parte în dosare „delicate”.

Dacă vom rămâne captivi pe imaginea “Băsescu” e puţin. Ceea ce trebuie lămurit în acest caz e cum au funcţionat institutiile statului, adică aceia care se fotografiază în diverse ipostaze ca luptători fără prihană împotriva corupţiei.