Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii și flintele…?

E riscant să te încrezi în bunul-simț și rațiunea dintr-o societate în care excursioniștii pleacă pe munte în șlapi sau espadrile și ajung, firește, la ananghie, turiștii se iau la bătaie cu salvamarii care nu-i lasă să se arunce în valuri cu copiii de mână, vizitatori de grădini zoologice bagă piciorul în cușca leilor să le testeze reflexele de prădători, iar zeci de inconștienți opresc mașinile pe șosea ca să hrănească urșii ca pe veverițe, direct din mână. Acestea fiind comportamente tot mai des întâlnite printre români.

FOTO Shutterstock

E drept că nu toți compatrioții sunt așa, slavă Domnului!, însă numărul mare al celor care se pun pe sine și pe alții în pericol – inclusiv urcând cu motoarele pe trotuar, ca să depășească șmecherește mașinile încolonate la stop, circulând pe contrasens pe autostradă ori conducându-și bolizii beți turtă sau drogați – este suficient pentru a stârni îngrijorare.

Cu toate acestea, un recent proiect de lege (L531/2023), care avansează prin comisiile senatoriale, mizează major pe responsabilitatea cetățenilor și propune o relaxare a regimului armelor și munițiilor, în scopul ușurării activității vânătorilor, persoanelor care realizează reconstituiri istorice și practicanților de tir sportiv. Doar că ideea, pornită cu intenții bune, riscă să dea naștere unor situații grave, în condițiile în care vedem cum sporesc de la o zi la alta atitudinile teribiliste sau de-a dreptul disprețuitoare față de lege și reprezentanții ei.

Avizată pozitiv și de Consiliul Legislativ, care i-a făcut mărunte observații legate de redactare, dar și de Consiliul Economic și Social, altădată mai vigilent în privința potențialului primejdios, inițiativa s-a lovit de un „Nu” din partea Guvernului, săptămâna trecută. Iar motivația respingerii s-a întins pe mai bine de opt pagini.

În principal, juriștii guvernamentali arată că simplificarea procedurilor de gestionare a armelor ar duce la scăderea gradului de siguranță publică, întrucât se creează posibilitatea ca o persoană să-şi păstreze „arsenalul” oriunde, chiar în mai multe locuri. „Spre exemplu – explică Executivul – posesorul a 12 arme de vânătoare (ar putea) să-și țină armele în 7 locuri distincte de pe teritoriul României, ceea ce ar conduce la imposibilitatea organelor de poliție de a verifica existența fizică a armelor şi de a controla circulația acestora.” Cu alte cuvinte, armele ar putea fi lăsate nesupravegheate, prin mașină ori prin camere de hotel, existând riscul dispariției lor. Ca-n refrenul regretatului Valeriu Sterian: „Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele/ Caii și flintele haiducilor?”

Este criticată și propunerea folosirii pe scară largă a sistemelor de ochire care funcționează pe principiul laser, a sistemelor de ochire pe timp de noapte sau a amortizoarelor (dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei încărcături), juriștii de la Palatul Victoria apreciind că nici armurierii care dețin poligoane, nici antrenorii sau instructorii de tir şi nici vânătorii n-au nevoie de toate acestea. Ele ar fi „destinate forțelor de ordine publică și siguranță națională”. În plus, precizează reprezentanții Guvernului, lăsată la lesnicioasa procurare, surdina armelor ar putea fi utilizată şi în alte scopuri decât cele pentru care ar fi achiziționată. Iar aici se pot imagina diverse scenarii, care mai de care mai înspăimântătoare, de la simplul braconaj până la crime.

Obiecțiile Executivului au vizat și posibilitatea deținerii mai multor arme pentru protecție și pază, forma actuală a legii prevăzând cel mult două. Inițiatorii susțineau – în Expunerea de motive a proiectului lor – că prevederea e restrictivă, atâta timp cât numărul armelor de colecție este nelimitat. Doar că există diferențe esențiale, replică Guvernul: colecționarii nu au voie să le poarte asupra lor, fiind obligați să le păstreze exclusiv la domiciliu, și au dreptul la maximum 10 cartușe pentru o armă, „pe când titularul unei arme de apărare și pază poate procura 100 de cartuşe cu glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru fiecare armă deţinută”. Și ce să facă un individ cu, să zicem, 100 de pistoale cu glonț, plus muniția aferentă, dacă vrea, teoretic, doar să se protejeze?

Nu în ultimul rând, Guvernul atrage atenția că, prin modificările vizând alte articole din lege, în ciuda asigurărilor date de inițiatori, s-ar crea posibilitatea ca deținătorii armelor de apărare şi pază să umble cu ele asupra lor şi atunci când sunt sub influența alcoolului, a stupefiantelor, a medicamentelor psihotrope, în stare avansată de oboseală ori atunci când suferă de afecțiuni temporare cu potențial de risc. Situații în care oricine s-ar intersecta cu posesorul de armă tulburat, să-l numim, s-ar afla, teoretic, în pericol.

Unii vor spune că obiecțiile enumerate sunt ca-n povestea cu drobul de sare, în care este anticipată și deplânsă o catastrofă iminentă (căderea drobului în capul copilului), care nu se petrece până la urmă. Dar cu atâția tonți în jur, vorba lui Creangă, poți să riști și să aștepți „întâmplarea neîntâmplată”?