Ultimele știri ⏱️România alege România la EURO 2024 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Stelele din mintea sclipitoare a unui copil autist. "O întâmplate ciudată cu un câine la miezul nopţii"

0

Publicat: 23.02.2016 13:48

Ultima actualizare: 06.08.2022 11:02

Carmen Ungureanu si Ciprian Nicula, în rolurile mamei si al copilului, în spectacolul "O întâmplare ciudată de la miezul nopţii", de la Teatrul Naţional Bucureşti FOTOGRAFII: Florin Ghioca

Spectacolul „O întâmplate ciudată cu un câine la miezul nopţii“, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, redă povestea unui copil autist, fascinat de astronomie.

Un copil cu o minte sclipitoare, fascinat de stele. „Când priveşti cerul noaptea, tu ştii că te uiţi la stele, care sunt la sute şi mii de ani-lumină depărtare de tine. Aici, în Londra, nu se văd stelele. E din cauza poluării luminoase“, spune, la un moment dat, copilul Christopher, în spectacolul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii“, de la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB).

Ciprian Nicula, câştigător anul trecut, prin votul publicului, al Secţiunii Debut al Premiilor UNITER, interpretează rolul acestui adolescent de 15 ani, cu sindrom Asperger, o formă specială de autism. Christopher, un „matematician cu oareşce dificultăţi comportamentale“, nu visează. Nu minte niciodată. El spune întotdeauna numai adevărul şi foloseşte cuvintele numai la sensul propriu. Christopher calculează, analizează şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii.

ÎN ROL DE SHERLOCK HOLMES

Regia montării de la TNB îi aparţine lui Bobi Pricop, renumit pentru cele două spectacole pe care le-a pus în scenă la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova: „Profu’ de religie“ (2012) şi „Iluzii“(2015).

Spre deosebire de Ana Ciontea, Carmen Ungureanu, Rodica Ionescu şi Emilian Oprea, actori care ipostaziază mai multe personaje, în spectacolul de la sala Pictura a TNB, Ciprian Nicula joacă un singur rol.

Christopher găseşte cadavrul câinelui Wellington într-o grădină, în miez de noapte, şi încearcă să afle cine e criminalul. Când află că acest criminal este însuşi tatăl lui, copilul suferă o cădere nervoasă şi fuge de acasă.

„O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii“ este un text despre familii, matematică, hărţi, călătorii, ordine, haos, violenţă, câini şi geometria prăjiturilor, se scrie în caietul program al spectacolului de la TNB.

Romanul omonim al lui Mark Haddon,
publicat în 2003, în Marea Britanie, a fost vândut în peste şase milioane de exemplare în întreaga lume şi distins cu 17 premii literare. În România, romanul a fost publicat de Editura Trei în 2005 şi reeditat în ultimii ani.

Adaptarea pentru scenă a dramaturgului britanic
Simon Stephens s-a jucat pentru prima dată la Teatrul Naţional din Londra, în 2012, iar în prezent înregistrează un nou succes de public şi critică, pe Broadway, New York (SUA).

PROIECŢII VIDEO INGENIOASE

Cu o vădită economie de mijloace scenice, spectacolul de la Naţional este format din montaje simple, fiind tăiat în episoade foarte scurte, în care personaje vin şi pleacă cu o viteză năucitoare. Personajele, care trec dintr-un rol într-altul, devin şi naratori ai secvenţelor. Uneori, acest montaj al textului devine dificil de urmărit, are momente din care lipsesc tensiunea şi cursivitatea.

Spaţialitatea este desenată prin proiecţii video ingenioase, marchează străzi diferite, te duc cu metroul prin Londra, care te poartă chiar şi în cosmos. Decorul, semnat de scenograful Adrian Damian, este construit din oglinzi, distanţe şi percepţii. Oglinzile reflectă şi publicul din sală, în anumite scene, compunându-se şi descompunându-se, pentru a ne aduce faţă în faţă cu noi şi certitudinile noastre fragile.

Parcursul scenic modern devine un show performativ multimedia, potenţat de muzica lui Alexei Turcan, de videoproiecţii ingenioase semnate de Dan Andrei Ionescu şi Mizdan, precum şi de costumele Lilianei Cenean.
Glisând cu sensibilitate lucidă între comedie şi dramă, spectacolul are o altă viteză decât cea cotidiană: este viteza năucitoare a unei minţi captive într-o realitate care s-a împotmolit în propriile ei limite.

Emilian Oprea, cunoscut pentru rolul procurorului Panait din filmul „De ce eu?“, regizat de Tudor Giurgiu, întruchipează admirabil rolul tatălui răbdător, care rămâne, spre deosebire de mamă, lângă fiul său cu probleme. Christopher face un adevărat slalom printre minciunile şi metaforele adulţilor, cu secrete şi dezvăluiri neaşteptate, în spatele cărora se ascund singurătăţi dureroase, nepotriviri, drame conjugale.

Mama, interpretată de Carmen Ungureanu, cedează în faţa violenţei şi problemelor copilului, îşi părăseşte familia şi pleacă cu un amant, departe, la Londra.

Această mamă, totuşi, încearcă să recupereze timpul pierdut, atunci când copilul, cu un curaj nebun, o găseşte la sute de kilometri distanţă. În faţa gestului copilului, mama îşi părăseşte amantul, lângă care se refugiase, şi se întoarce lângă fiul ei. Suferinţa mamei, împovărată de vină, este cu sensibilitate redată de actriţa Carmen Ungureanu. „De fapt, cu toţii avem nevoie de iubire, de înţelegere şi iertare. Trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem“, spune ea.

Autorul Mark Haddon sublinia că etichetele pe care le pun oamenii din jur şi societatea nu spun nimic despre un om. Vorbesc doar despre cum fiecare dintre noi îl cataloghează pe acel om. Să tratezi oamenii cu demnitate înseamnă să îndepărtezi etichetele, spune Haddon.

Şi în acest spectacol ni se arată că, mai presus de aceste etichete, rămân dragostea şi sensibilitatea unui copil care plânge cu un căţel în braţe.