Seism în guvernul francez: falie europeană?

Arnaud Montebourg, ministrul „disident“, care a făcut să cadă propriul guvern FOTO AP

Pentru 24 de ore Franţa n-a mai avut guvern. Liberalismul european aplicat de stînga franceză într-un climat social vitriolat de populismul extremiştilor de dreapta a explodat ca un abces care colecta puroi. Pe masa de chiuretaj  e chemată Europa.

Arnaud Montebourg, pînă ieri ministrul Economiei în guvernul prim-ministrului Manuel Valls, reformat recent după dezastruoasele alegeri municipale, a aruncat mănuşa, în public, în curtea propriului guvern. Dur faţă de propria familie politică, nemilos şi crud faţă de Europa: reducerea deficitului public cu orice preţ este  „o aberaţie economică” şi „o politică sinistră” care îi aruncă pe francezi şi pe europeni în braţele partidelor extremiste, a afirmat Arnaud Montebourg. L-a costat, fulgerător, scaunul de ministru iar guvernul de stînga a căzut şi el, ros din interior de propriile contradicţii. Preşedintele Francois Hollande l-a investit pe Valls să formeze un alt guvern, cu grija de a nu creşte la sîn altă viperă, alt Brutus.

Dar răul e deja făcut. Montebourg a vorbit rău de politica propriului guvern şi de fapt a vorbit răspicat şi rău despre Europa. Fronda politică a lui Montebourg e un upercut către Angela Merkel. Francezul contestă deschis şi (deocamdată) sinucigaş politica de austeritate impusă zonei euro de Germania. Cu doar cîteva zile în urmă, Angela Merkel  promitea, în Bavaria, în faţa a 18 laureaţi ai premiului Nobel în economie, sancţiuni şi mai dure faţă de ţările europene care vor cheltui în continuare mai mult decît îşi pot permite. Austeritatea şi rigoarea bugetară europeană nu sunt soluţia, au dat sceptic din cap economiştii de top ai lumii iar Angela Merkel  le-a adus aminte că teoriile lor economice nu sunt o ştiinţă exactă. Şi să fim bineînţeleşi, să nu mai vină nimeni cu cerşitul! Germanii  au plătit din greu pentru derapajul grecilor, să facă bine europenii să se-ntindă cît le e plapuma, nu mai mult de 3 % din PIB. Dacă n-a spus-o cu voce tare, au (re)auzit-o în schimb toţi.   

Iar Montebourg s-a burzuluit, peste capul prim ministrului său, scos ca un As din mîneca preşedintelui, zdrenţuită serios în doi ani de mandat. Ce ţară va îndrăzni să iasă prima din zona euro,  se aude din ce în ce mai des întrebarea în dezbaterile care pun un diagnostic fatalist: Europa celor 28 ar fi grav bolnavă.

Sinucigaş, Montebourg? „Mi se pare mie sau am fost aleşi pentru altceva”, explică, cu bravura unui martir vizionar, ministrul mazilit: în loc să scădem cotizaţiile patronale ar trebui injectată putere de cumpărare prin reducerea impozitelor populaţiei, demararea consumului, a producţiei, etc. O politică economică a cererii care, cifrată la rece, ar însemna  ieşirea din Europa actualelor reguli. ( În plus, ministrul care şi-a făcut scut din curentul „acheter français” nu poate fi sigur că, avînd mai mulţi bani de cheltuit, francezii săi nu se vor duce totuşi să cumpere mai curînd din Spania sau din China, mondializarea le dă, nu-i aşa, voie...). Mazilit de propria familie politică, crucificat de presa germană, urmat timid de doi-trei curteni fideli, cu statura lui de prinţ nărăvaş fără regat, Montebourg priveşte probabil spre orizontul lui 2017, cînd francezii îşi vor alege un alt preşedinte.

Politic, Franţa e într-o criză fără precedent: în timp ce pentru şefia partidului, devastat de afaceri de corupţie, dreapta îşi ascute deja pumnalele, în timp ce stînga însăşi se înjunghie în public, extremiştilor de dreapta le miroase a sînge îmbelşugat şi cald.

 Mă tem că pe masa acestui măcel o să fie sacrificată Europa.