România Globală şi cea Europeană: ajustări necesare în criză

0
0
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Lumea se schimbă, iar pentru cine vrea să rămână sau să devină un actor regional şi global relevant şi în continuă dezvoltare, adaptarea şi rezilienţa sunt ingrediente cheie.

Nu trebuie să fim genii pentru a ne da seama că reţeta pe care România o avea până acum – cu prosperitatea venind din Uniunea Europeană şi considerând Statele Unite ale Americii ca având un statut necontestat de hegemon absolut, pe baza căruia ne permitem să ignorăm restul lumii – nu este în ton cu realitatea dinamică actuală. 

Criza sanitară şi economică, competiţia dintre marile puteri, tendinţele politice internaţionale, fie că vorbim de naţionalism sau protecţionism în creştere, erodarea cooperării internaţionale sau revenirea parţială (extrem de contestată, e drept) la multilateralism, evenimente precum Brexit-ul, ajustarea şi poziţionarea puterilor mici şi mijlocii – toate acestea nu pot fi trecute cu vederea. Nu ne putem preface că trăim în aceeaşi lume ca acum 20, 10, şi nici măcar 5 sau 2 ani, pentru că schimbări majore se petrec aproape la ordinea zilei. O strategie naţională inteligentă implică a te adapta constant, a analiza schimbările ce se produc, a previziona scenarii viitoare şi a plănui strategic viitorul. Evident, alături de parteneri, dar având mereu în minte ce este important pentru tine şi care este planul.

Aşadar, România are nevoie de o repoziţionare strategică. Desigur, prietenia transatlantică rămâne ca unul din fundamentele orientării noastre externe. În acest context, în special componenta de apărare este şi va rămâne importantă, mai ales în cadrul NATO. Ce trebuie să conştientizăm este că, chiar şi cu Joe Biden la Casa Albă – un internaţionalist care din primele zile a luat decizii de reîntoarcere a Americii în forumuri de cooperare globală, competiţia dintre marile puteri va rămâne, iar trenduri globale care includ creşterea Chinei, şi în general, a Asiei, dar şi a Africii, precum şi repoziţionarea puterilor mijlocii, nu trebuie ignorate, ba din contră. Avem nevoie de o înţelegere sporită a nuanţelor relaţiilor internaţionale, dar nu trebuie să facem nici greşeala de a ne pierde în detalii şi de a nu mai vedea imaginea de ansamblu. Bineînţeles, înţelegerea este necesară, dar nu şi suficientă, şi trebuie să o materializăm în planuri concrete.   

În relaţia cu UE, avem nevoie de o recuplare la dinamica europeană, de o creştere a influenţei noastre, şi de aceea prezenţa României la Bruxelles trebuie să devină mai sofisticată. Glumind doar pe jumătate, suntem a şasea ţară din Uniune ca populaţie, cei mai mici dintre cei mari şi cei mai mari dintre cei mici. Cum nu putem fi uşor încadraţi (aşa cu e cazul V4, al ţărilor baltice sau nordice), aşa că trebuie să ne croim singuri un profil mai robust. Pentru aceasta, trebuie să avem în vedere trei piloni importanţi pe care ne putem structura activitatea. 

În primul rând, ne putem poziţiona şi putem activa pentru a fi lideri în transformarea digitală, o parte esenţială a redresării europene după pandemia de Covid-19. Raportul Comisiei Europene din 2020 „The Digital Economy and Society Index” plasează România în coada clasamentului, doar în faţa Greciei şi a Bulgariei. Ce ne trage în jos este domeniul serviciilor publice digitale. De aceea, România trebuie să apese pedala de acceleraţie şi să susţină demersurile digitalizării administraţiei publice, nu doar în scris, ci să folosească fondurile eficient. Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), înfiinţată în 2020, acum în cadrul noului minister al cercetării, inovării şi digitalizării, va avea un rol central în acest demers. Este un proiect suficient de concret ca să devină realizabil.

România şi-a construit o reputaţie pe tema securităţii cibernetice prin consolidarea capacităţilor naţionale, avem o performanţă cunoscută de viteză a internetului (Bernie Sanders, te salutăm încă o dată!), am produs mai multe companii tehnologice de succes (a se vede succesul Uipath, dar şi ce face, pe piaţa de cripto-monedă şi de decentralized finance cei de la Elrond) şi avem tineri experţi în domeniu. La finalului anului 2020, România a câştigat concursul pentru găzduirea Centrului European pentru Securitate Cibernetică, fiind prima instituţie europeană care va avea sediul la Bucureşti. Această reuşită poziţionează România foarte bine pe radarul marilor jucători, cum ar fi companii de securitate cibernetică. Mai mult decât atât, Directoratul Naţional de Securitate Cibernetică va înlocui CERT-RO şi va fi responsabil de securitatea cibernetică la nivel naţional. De aceea, România are posibilitatea să fie lider în revenirea digitală, dar şi să ajute în a crea identitatea digitală a Europei, la a stabili standarde în acest domeniu şi a construi Decada Europei Digitale

În al doilea rând, schimbările climatice nu mai sunt un subiect ce poate fi ignorat sau tratat cu mai multă sau mai puţină indiferenţă. Strategia climatică nu ar trebui să fie doar un răspuns la presiuni externe, precum Pactul Verde European (European Green Deal) sau Acordul de la Paris (The Paris Agreement), ci o ambiţie naţională ca recunoaştere a pericolului la care suntem supuşi. 

Aşadar, avem nevoie de un brainstorming naţional, de implicarea tuturor părţilor interesate – autorităţi, industrie, media, public – şi de a pune pe masă toate oportunităţile, dar şi provocările pe care le vom întâmpina în tranziţia către o economie “verde” (de asemenea finanţată din fonduri europene, care să asigure, în limbajul UE, o “tranziţie justă”). Această discuţie trebuie avută periodic şi trebuie susţinută cu eforturi vizibile. Trebuie să fim siguri că avem o agendă bine stabilită, că accesăm fondurile de la Uniunea Europeană şi că punem în aplicare politicile şi măsurile necesare.   

Ultimul aspect, dar nu şi cel din urmă, are de-a face cu autonomia strategică a Uniunii Europene, pentru care trebuie să facem o re-analiză a ceea ce ne dorim noi de fapt. România a fost şi rămâne o ţară profund europeană, care aderă la ideile şi valorile europene. Deşi pe anumite planuri, cum ar fi cel legat de domeniul apărării, ne putem face vocea mai auzită, în special când este vorba despre ce implicaţii ar avea şi cum s-ar aplica acest concept de autonomie strategică în Europa de Est, suntem ferm susţinători ai proiectului de relansare economică europeană post-Covid-19. Dar, nu ajunge să fim doar susţinători, ci trebuie să avem un plan bine pus la punct pentru a accesa şi a folosi eficient fondurile care ne sunt puse la dispoziţie. Pentru ca Uniunea să fie puternică, influentă, dincolo de graniţele sale şi o sursă de inspiraţie acasă, atunci şi România trebuie să fie puternică şi hotărâtă în legătură cu ce îşi doreşte.

Pentru ca toate acestea să aibă măcar o şansă să se întâmple, avem nevoie de un leadership vizionar, care să împingă un plan de redresare şi rezilienţă pe măsura potenţialului nostru de cooperare cu Uniunea Europeană, care să ne exprime dorinţele, capacităţile şi interesele actuale, dar şi de un leadership eficient, mâini şi minţi capabile care înţeleg miza jocului internaţional şi pot acţiona pe măsură. 

În această regândire a poziţiei noastre pe plan european, trebuie să ne uităm şi la extinderea colaborării cu ţări cheie din Uniunea Europeană. Aici trebuie să privim la principalii parteneri comerciali ai României, mai precis Germania, Italia, Franţa şi Austria. Dar, avem nevoie de o colaborare sporită şi din punct de vedere strategic, şi aici aş enumera Suedia, un pilon între ţările nordice, Polonia, partener regional şi cu o relaţie strânsă cu Statele Unite, dar şi filiera latină, ţările unde avem predominant diaspora, cum ar fi Spania şi Italia. O strategie de influenţare şi comunicare cu şi în Uniunea Europeană ne va deschide apoi calea către oportunităţi globale pe care le vom putea vedea şi fructifica mai uşor.    

***

Articol adaptat în limba română din cartea Global Europe and Global Romania as Crisis Solutions, care va fi publicată în 2021

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite