Republica Moldova, Transnistria... atenție la mesaje pe care ar trebui să le descifreze cineva!

Rusia nu mai face, acum, nici un fel de secret din scopul esențial din prima fază a unei vaste acțiuni de refacere a Imperiului: preluarea teritoriilor unde trăiește populație rusofonă, că vrea sau nu chiar n-are importanță deoarece, la nevoie, oricând pot fi prezentate, încă de acum, rezultatele precise ale referendumurilor care vor fi organizate în regiunile respective și în care se va cere alipirea la Federația, Patria Mumă. Asta vrea, pentru asta trimite armatele să intre pe teritoriul ucrainean și să creeze haosul cumplit pe care-l vede o lume întreagă, îngrozită de reîntoarcerea barbariei.

Dar „scenariul ucrainean” nu se va limita la teritorii din Ucraina sau chiar la subjugarea Ucrainei. Este un scenariu conceput în etape care-și extrag logica ofensivă dintr-un raționament străvechi, pe cât de simplu, pe atât de necruțător: securitatea unui teritoriu se asigură atât prin capacitatea de apărare instalată acolo cât și, în mod egal, de existența unor teritorii tip buffer-zone, teritoriile „gri” în care fie a fost demult instalată o administrație civilă și militară obedientă, fie există „conflicte înghețate” care, de fapt, asigură ținerea sub tensiune permanentă a unei țări în aparență independentă și suverană, fie, în sfârșit, prin crearea unor presiuni economice uriașe care să ducă, de facto, la preluarea acelei țări aflate la graniță ca o piață secundară, subjugată și total dependentă de o singură sursă de importuri în zonele strategice, energie spre exemplu.

Iată de ce, chiar dacă ai noștri, acum, au alte grijii pe cap, dată fiind funcționarea cu scârțâieli a Coaliției de guvernare care asigură declarativ, după cum se vede, progresul necurmat al României către noi culmi de prosperitate și progres, zic, cu tot respectul cuvenit față de autorități, că poate, zic poate, cineva ar fi bine să citească și să interpreteze corect ce se spune nu numai despre Ucraina, ci și despre Republica Moldova și Transnistria, vechea ei rană deschisă.

Ministrul de Externe rus anunță în clar că „scenariul Ucraina” poate fi activat oricând și aici deoarece, a spus Serghei Lavrov, „vom face totul pentru ca interesele populației rusofone din Moldova să nu fie afectate în niciun fel”, adică exact vorbele rostite în motivarea prezentată de Putin în explicarea rațiunilor declanșării „operațiunii militare speciale”. Și mai adaugă: „Să nu uităm că, pe lângă Transnistria, în Moldova mai există și Găgăuzia, care, de asemenea, revendică un statut special. Apropo, ea are unele elemente ale unui statut special. Și cred că liderii moldoveni vor face ceea ce trebuie dacă vor înceta jocurile geopolitice impuse de occident și se vor gândi la interesele acelor oameni care trăiesc unul lângă altul”.

Clar, simplu și direct. Dar semnalul de reală și foarte mare primejdie urmează căci Lavrov precizează care ar putea fi motivul direct și imediat pentru o intervenție militară a Rusiei: ”Toată lumea ar trebui să înțeleagă că orice acțiune care ar amenința securitatea trupelor noastre din Transnistria ar fi considerată, în termenii legislației internaționale, drept un atac împotriva Rusiei, așa cum a fost cazul în Osetia de Sud atunci când trupele noastre de menținerea păcii au fost atacate de către trupele (fostului președinte Mihail) Saakașvili”. Referirea este la incidentul din 2008 care s-a transformat într-un război de cinci zile în timpul căruia rușii au ocupat mai multe oraș. Imediat după aceea, Moscova a recunoscut independența Ossetiei de Sud și a Abhaziei.

Bun, asta zic rușii . Dar ceilalți, adică vocile influente din SUA, marele nostru aliat strategic, oare ce zic dânsele?

Iată un exemplu: aveți aici un text deosebit de interesant publicat exact cu o lună în urmă de cei de la foarte influenta și extrem de bine poziționata „Carnegie Endowment for International Peace”, foarte adeseori socotită drept purtătoarea de mesaje corecte pentru descifrarea viitoarelor tendințe ale politicii americane. Citiți acest text, nu am spațiul necesar pentru a-l traduce în totalitate, mă limitez doar la o parte din capitolul „The Romanian Connection”, după ce este amintit că Dimitri Medvedev sugerase pe 25 iunie că drumul R.Moldova spre UE ar putea fi accelerat prin unirea sa cu România:

„Mass media din Rusia au fost inundate cu speculații despre intenția presupusă a Bucureștiului...de a trimite trupe în Moldova și să ocupe Transnistria. Rezultatul unei asemenea acțiuni ar fi o catastrofă pentru Moldova și Transnistria și ar aduce Rusia și România în pragul unei confruntări militare. După 30 de ani fără incidente, pare improbabil ca liderii de la Chișinău să se gândească la perspectiva unor noi ostilități, destabilizând și mai mult situația. Pare la fel de improbabil ca România să facă mișcarea de a se uni cu Moldova și de a prelua Transnistria. Dar asemenea scenarii fac parte din visurile câtorva bloggeri români naționaliști din marginea spațiului virtual care folosesc drept argument retorica politică folosită de decenii de partidele „unioniste” din Moldova care au sprijinul a aproximativ 10% din electorat. În acest moment, Transnistria și Moldova au interesul comun de a sta departe de război. ...”. Un mesaj cel puțin interesant dacă îl punem în contextul micii adăugiri din final, priviți în josul ultimei pagini a documentului: „Această publicație a fost finanțată de Russia Strategic Initiative, din cadrul US European Command”, desigur cu obligatoria mențiune că nu sunt exprimate puncte d vedere ale administrației SUA.

Dar, dincolo de toate acestea, mai există și alte mesaje, ample, directe sau insidioase, parte dintr-o construcție a marilor tensiuni, ele însele vectori geo-strategi în operațiunea de schimbare a lumii în care trăim. Vă rog să vă faceți timp, dacă cumva măcar pe dumneavoastră vă interesează acest areal în care ne aflăm noi, R.Moldova și cu a sa Transnistrie, să urmăriți un serial documentar pe NETFLIX intitulat Einszatzguppen: The Nazi Death Squads și cu deosebire al doilea episod, Judenfrei. Este absolut teribil, se spun acolo niște lucruri teribile despre crimele de război și alte atrocități comise de autoritățile române în Transnistria, Bucovina și Basarabia (neuitând și masacrul evreilor la Iași) din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cu participarea neprecupețită a armatei române, așa cum foarte solid argumentează istoricul Radu Ioanid și mărturisește Sonya Palty, o supraviețuitoare a ororilor respective. Trebuie văzut acest documentar și văzut dacă cineva (sigur, nu di armată, acolo se execută și nu se discută) poate intui dacă există sau nu o încercare de repunere în pagină a vechilor tensiuni și de a scoate un ce câștig politic.

Se așază sau se reașază acum memorii, mărturii, avertismente și mesaje într-o construcție ofensivă care se poate apropia sau chiar se apropie de România? Mie așa mi se pare și sunt convins că ar trebui să se ordoneze și de partea noastră niște răspunsuri competente deoarece apare o reală propagandă ostilă de război, cu atât mai puternică dacă nu există replici românești credibile.