Pragmatism bisericesc. Relaţia PS Daniel cu PS Vladimir în detrimentul intereselor BOR în Republica Moldova

Apropiat al ortodoxismului din Republica Moldova în anii 1990, Patriarhul Daniel neglijează în ultimul deceniu interesele Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în spaţiul geografic al Mitropoliei Basarabiei.

Preşedintele Băsescu scuza inactivitatea BOR în Republica Moldova argumentând că Patriarhului Daniel este ocupat cu ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Totuşi, reticenţa Patriarhului Daniel de a urma exemplu Guvernului României de a considera Republica Moldova prioritatea politicii externe româneşti poate fi explicată prin dinamica relaţiilor dintre Patriarhul Daniel, Mitropolitul Chişinăului şi Întregii Moldove PS Vladimir şi Mitropolitul Basarabiei PS Petru.

În Republica Moldova există două Mitropolii: Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove formată din aproximativ 1100 biserici şi mănăstiri şi aflată sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ruse şi Mitropolia Basarabiei formată din aproximativ 160 biserici şi mănăstiri şi aflată sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române. Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992 dar guvernul Republicii Moldova i-a acordat statut juridic doar în 2004 în urma unei decizii definitive a CEDO. Mitropolia Moldovei se consideră moştenitoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei din perioada interbelică şi refuză să restituie proprietăţile BOR din Republica Moldova. De aceea majoritatea bisericilor Mitropoliei Basarabiei sunt construite recent cu ajutorul credincioşilor români din România şi Republica Moldova şi mai puţin cu sprijinul BOR.

Ortodoxismul românesc în Republica Moldova este mult mai bine reprezentat de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR). ASCOR prin preşedintele Iulian Rusanovschi, unul dintre cei mai promiţători lideri tineri ai românilor basarabeni, a reuşit implementarea mai multor programe în ultimii ani printre care construirea de troiţe în memoria martirilor basarabeni ucişi de regimul comunist şi donarea de cărţi şi icoane şcolilor din Republica Moldova.

Cei trei înalţi ierarhi, PS Daniel, PS Vladimir şi PS Petru, au ajuns în funcţii cheie în aceeaşi perioadă. PS Daniel a fost întronizat în 1990 Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, PS Vladimir a fost ales în 1989 Episcop al Chişinăului şi Moldovei iar în decembrie 1992 a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove iar PS Petru a fost numit în 1990 Episcop de Bălţi, a doua cea mai importantă funcţie după cea de episcop de Chişinău.

Mitropolitul Vladimir este originar din Bucovina, singura regiune din fosta Uniune Sovietică unde românii au fost lăsaţi să-şi numească limba maternă română. Acesta a devenit mitropolit într-o perioadă de redeşteptare naţională pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. PS Vladimir a reuşit să întreţină relaţii apropiate cu oficiali din România şi Republica Moldova dar şi cu BO Rusă şi BOR. Instituţia pe care o conduce acceptă identitatea românească în Republica Moldova şi ca urmare oficialităţile române îi acceptă autoritatea duhovnicească asupra Republicii Moldova. Este binecunoscut cazul Ambasadorului Lazurcă care a frecventat o biserică aparţinând de Mitropolia Moldovei, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse. În acelaşi trend de bune relaţii între BOR şi Mitropolia Moldovei poate fi inclus şi cazul Crucii Mîntuirii Neamului Românesc care a fost ridicată cu sprijinul postului de radio Vocea Basarabiei şi a credincioşilor români de pe ambele maluri ale Prutului şi care a fost cedată de directorul postului de radio Vocea Basarabiei Mitropoliei Moldovei şi nu Mitropoliei Basarabiei. Apropierea preoţilor din Republica Moldova de BOR poate fi observată şi prin incidentele create de înfiinţarea Episcopiei Unghenilor în 2007 când 21 de preoţi au trecut pentru scurt timp la Mitropolia Basarabiei. Obligaţiile financiare faţă de BO Rusă dar şi faţă de Patriarhul Kiril sunt un motiv în plus de nemulţumire în cadrul Mitrtopoliei Moldovei.

Pe de altă parte, Mitropolitul Petru nu s-a bucurat niciodată de aceeaşi atenţie din partea BOR sau a oficialilor români. Chiar mai mult, au existat situaţii în care a fost contestat. Apropierea dintre BOR şi Mitropolia Moldovei, precum şi apropierea dintre România şi Republica Moldova în ansamblu, a fost întreruptă de războiul din Transnistria. În august 1992, la scurt timp după semnarea acordului de încetarea focului de Mircea Snegur şi Boris Elţin, PS Petru a fost îndepărtat din funcţia de Episcop de Bălţi. Fiind membru al Sinodului, PS Vladimir nu a fost străin de îndepărtarea PS Petru. Datorită funcţiei şi influenţiei pe care le avea în rândul clerului basarabean, PS Petru reorganizează în septembrie 1992 vechea Mitropolie a Basarabie. În aceeaşi şedinţă Adunarea Eparhială îl alege locţiitor al Mitropolitului Basarabiei. În decembrie 1992 Patriarhia Română recunoaşte reactivarea Mitropoliei Basarabiei dar PS Petru este numit mitropolit tocmai la sfârşitul lui 1995 când recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei fusese refuzată în numeroase rânduri de Guvernul Republicii Moldova şi când puterea politică era deţinută de Partidul Agrarienilor.

Marginalizarea PS Petru a continuat şi după recunoaşterea Mitropoliei Basarabie de Guvernul Republiciii Moldova. În 2008, 44 de preoţi din totalul de 104 câţi avea Mitropolia Basarabiei au cerut revocarea Mitropolitului Petru şi subordonarea bisericilor din Republica Moldova direct Patriarhiei Române ceea ce ar fi dus la inutilitatea existenţei Mitropoliei Basarabiei.

Întrebat în 2011 despre relaţiile dintre BOR şi Mitropolia Moldovei PS Vladimir a răspuns că ”actualmente sunt foarte bune. Avem relaţii prieteneşti. Mă cunosc foarte mulţi arhierei din Patriarhatul Român, fie din România, fie de peste hotarele României, dar care aparţin de Patriarhia Română. Sunt normale relaţii dintre Mitropolitul Moldovei din Republica Moldova şi Patriarhul Daniel, cu care ne cunoaştem din timpul când dânsul era episcop vicar, apoi fiind la Iaşi în glumă întotdeauna când ne întâlneam discutam şi spuneam că noi suntem doi mitropoliţi în aceeaşi Moldovă, numai că ne desparte Prutul. Şi, în timpul de faţă, relaţiile sunt bune. Câteodată facem şi câte un sunet la telefon. Îmi pare foarte bine că Patriarhul Daniel are dorinţă de a ameliora situaţia şi în Mitropolia Basarabiei în ceea ce priveşte încălcările canonice şi între noi, între Mitropolia Moldovei din Republica Moldova şi Patriarhia Română relaţiile nu au fost atât de rele cum erau difuzate. Noi nu suntem contra Patriarhiei Române, dor şi ei sunt ortodocşi, vorbim aceeaşi limbă, slujim în aceeaşi limbă. Noi am fost de la început şi rămânem tot pe aceeaşi poziţie că s-au încălcat canoanele bisericeşti. Şi atunci, în anul 1992, când a primit decizia Patriarhia Română să reactiveze Mitropolia Basarabiei, noi am fost contra, fiindcă atunci episcopul Petru, fiind oprit de a săvârşi cele sfinte de către Sinodul şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, el a fost primit în cadrul Patriarhiei Române, ceea ce s-au încălcat legile nu pur şi simplu a Bisericii Ortodoxe Ruse sau a Bisericii Ortodoxe Române, ci legile ecumenice, legile a întregii Ortodoxii.” Astfel, motivele pentru care PS Daniel evită Republica Moldova sunt pe de o parte relaţia ”foarte bună” de prietenie dintre BOR şi Mitropolia Moldovei şi pe de altă parte relaţia instituţională dar şi personală dintre PS Vladimir şi PS Petru.

Relaţiile bune dintre BOR şi Mitropolia Moldovei, îngăduirea pe care Mitropolia Moldovei o arată identităţii româneşti în Republica Moldova, tentaţia preoţilor din Republica Moldova de a privi BOR ca pe o alternativă faţă de BO Rusă explică izolarea Mitropoliei Basarabiei de către BOR şi reticenţa Patriarhului Daniel de a merge la Chişinău. Este posibil ca PS Daniel să creadă că odată cu parcursul european al Republicii Moldova o bună parte a clerului Mitropoliei Moldovei în frunte cu PS Vladimir să treacă la Mitropolia Basarabiei. Dacă acestea sunt aşteptările PS Daniel atunci nu ar fi exclusă revocarea PS Petru din funcţia de Mitropolit al Basarabiei. La fel cum BOR are propriile aşteptări faţă de ortodoxismul românesc în Republica Moldova, la fel şi PS Vladimir are propriile planuri. Şi cum orice lider spiritual de biserică ortodoxă naţională are posibilitatea să conducă o biserică autocefală, la fel şi PS Vladimir doreşte să ajungă patriarh. Şi atunci, se merită ca BOR să fie atât de pragmatică în relaţiile cu clerul din Republica Moldova? Nu ar fi mai benefică o revigorare a Mitropoliei Basarabiei şi apărarea ortodoxismului românesc chiar cu preţul deteriorării relaţiilor cu PS Vladimir?

Valentin Ştefan - MA Studii Ruse şi Est Europene UNC Chapel Hill, intern Foreign Policy România