Mitingul de la Iaşi a fost un câştig pentru toată lumea! Deşi...

Liviu Dragnea - baie de mulţime la Iaşi.

În funcţie de cine a transmis sau comentat, mitingul PSD de la Iaşi a fost fie o victorie, fie o înfrîngere. În realitate, nimeni nu a câştigat sau cu toţii am pierdut.

Născut din întrebări incomode chiar şi pentru propriii membri (De ce acum? De ce la Iaşi?), mitingul PSD din Piaţa Unirii a fost un câştig pentru toată lumea, deşi nuanţele acestei analize sunt importante pentru a judeca viitorul nostru ca democraţie.

În primul rând, este clar că acest miting a fost dorinţa exclusivă a orgoliului lui Dragnea (poate secondat de Codrin Ştefănescu) care nu se aştepta să aibă o opoziţie atât de vehementă public la alegerile filalei locale (în urmă cu aproape trei săptămâni). Inclusiv în propriul partid au fost voci importante care au făcut apel la raţiune fiindcă o mişcare publică vindicativă mai întotdeauna se întoarce împotriva organizatorului. A câştigat vocea afectivă, a orgoliului „dom’le, nu putem să o lăsăm aşa!“. Între noi fie vorba, emoţii au fost pe tot parcursul organizării, mai ales că unul dintre cei mai vocali şi mai autointitulaţi puternici lideri ai PSD, recte Dumitru Buzatu din Vaslui, a eşuat lamentabil la un miting în propriul municipiu având spectaculoasa participare de 50 de oameni pro PSD!

Deci, din punctul acesta de vedere a câştigat PSD fiindcă are un lider puternic (deşi mai mult afectiv decât raţional). În plus, în organizare au observat punctele slabe şi care pot fi îmbunătăţite (PSD Iaşi, PSD Vaslui). Deşi, surpriza a fost maximă căci în Nord Est-ul era considerat fief taliban PSD.

În al doilea rând, PSD a câştigat fiindcă a reuşit să organizeze un miting masiv la Iaşi. Deşi au anunţat 40.000 de oameni, au strâns cam 15.000 (după alţii 30.000). Totuşi, organizarea a fost foarte bună, oamenii venind ordonaţi, disciplinaţi. Doar că, după unele spuse, au fost multe cazuri în care au venit mai mult forţaţi (de şefi, de ajutoare sociale, de frica pierderii locului de muncă).

Demonstraţia de forţă şi bună organizare a fost, deşi membrii simpli ai PSD au văzut cum este în democraţie atunci când ai adversari şi te mai şi huiduie pe deasupra. În plus, nimeni nu se aştepta la o asemenea opoziţie făţişă în fieful PSD din Iaşi.

Tertio, opozanţii / protestatarii / contestatarii PSD. Au fost mai mulţi decât se aştepta oricine din PSD, mai ales în mijlocul săptămânii, în mijlocul programului de lucru. Unii şi-au luat liber de la serviciu special pentru a contesta mitingul PSD. Unii, mai ales cei violenţi şi agresivi, au fost probabil aduşi / motivaţi să strice socotelile PSD. Cei mai mulţi, însă, erau sincer nemulţumiţi. Din acest punct de vedere, opoziţia ieşeană s-a întărit, a reuşit să se organizeze şi să aibă un suport popular din ce în ce mai masiv şi mai vocal. Din păcate, ori spontan, ori la proasta idee organizatorică a cuiva, prea mulţi indivizi au fost agresivi verbal (şi nu numai), pe alocuri chiar violenţi, contra unor manifestanţi paşnici (de data aceasta pesediştii!).

În al patrulea rând, am fost cu toţii câştigaţi fiindcă jandarmii de la Iaşi au demonstrat (din nou!) că sunt profesionişti şi pot să menţină ordinea publică în mod inteligent şi paşnic. Deşi... provocări violente au fost în mai multe rânduri. Este un câştig pentru democraţie fiindcă prin mişcări strategice, jandarmii au reuşit să separe eficient taberele pentru a nu se încăiera. Să nu uităm, în total au fost nişte mii de oameni...

În loc de concluzie: prin acest miting, PSD nu a câştigat mai mulţi simpatizanţi, ci doar a antagonizat mai mult taberele şi a fost privit ca o provocare inclusiv de membri din interior. În schimb au întărit opoziţia şi le-a dat motivaţie. Iaşiul nu mai este privit ca un oraş roşu şi letargic.

Bonus, alegerea datei pentru un miting de răzbunare al unui orgoliu rănit a avut şi un recul: oamenii proEuropa au văzut că ar putea avea şi la Iaşi recunoaştere şi apreciere internaţională cum a fost la Sibiu în aceeaşi zi.