Mecanica inimii, un spectacol-lectură

undercloud

MI-ar fi plăcut să fiu avertizată înainte să luăm bilete: "Doamnă, fiţi atentă, un spectacol-lectură nu e un spectacol obişnuit- nu exista decor, actorii sunt îmbrăcaţi normal, stau aşezaţi pe scaune ca la repetiţie şi nu îşi cunosc replicile, le citesc de pe foaie".Aş mai fi mers, aş mai fi plătit banii? Nu, sigur nu.

Ieri am fost pentru prima data la un spectacol din cadrul Festivalului de Teatru independent de orice, Undercloud - un spectacol lectura- "Mecanica Inimii". Distribuţia remarcabilă m-a atras sa cumpar biletele, cu nume mari ca Maia Morgenstern, Marius Manole, Medeea Marinescu, Marian Râlea si Vlad Zamfirescu, deşi nu ştiam exact ce presupune un spectacol lectură.

Biletul a fost 35 RON, preţ destul de mare pentru un festival de teatru care nu se desfăşoara într-un teatru, dar acceptabil pentru un spectacol cu actori atât de rari la vedere.

Aşadar am ajuns din timp, la 20:30, în condiţiile în care spectacolul începea la 21:00, ca sa aflăm ca locurile se dau in funcţia venirii. Ni s-au repartizat locuri în randul 14 din sala Noului Cinematograf al Regizorului Român din Muzeul Ţăranului Român. Din păcate însă am fost anunţaţi că spectacolul se decalează pentru că cel dinainte s-a prelungit şi mai durează până aranjează decorul...

Am aşteptat, şi am tot aşteptat. Aglomeraţie mare, remuneratie mică, mon cher. Pe la 22:15 abia intram şi ne ocupam locurile noastre incomode şi într-o căldură infernală. Se stinge lumina. Doua tinere ies în scenă, îşi cer scuze pentru întârziere şi spun ceva (imposibil de auzit pentru ca nu aveau microfon), apoi o scurta reclama Raiffeisen (cel mai drăguţ lucru din seara respectivă) şi abia apoi începe spectacolul. 

Decor? Care decor? Pe scena erau doua mese si 6 scaune, cortina trasă în spatele lor. În scena au apărut actorii mult aşteptaţi, au luat loc la mese şi au deschis scenariile în faţă lor. O domnişoară stătea aşezată alături şi i-a prezentat pe rând, cu aplauzele de rigoare, dar iarăşi vorbind foarte încet- din rândul 14 nu auzeam nimic. Ea era şi pe post de "povestitor". 

Şi, iată, timp de o oră, am fost martorii unui spectacol ciudat. Cinci actori de mare clasă, aşezaţi pe scaune, citind din scenarii şi gesticulând doar atâta cât puteau, din poziţia "aşezaţi". Scenariul era interesant, dar ce folos din el daca nu exista acţiune, mişcare, dinamică? Maia Morgenstern si Marian Râlea erau geniali, dar cât de genial poţi fi ca şi actor atunci când joci aşezat pe scaun, fără decor, fara nimic?

Adaugă căldură, aglomeraţie, oboseală din cauza aşteptării prelungite, frustrarea că ai plătit 35 lei şi actorii nu ridica faţa din scenariu. Adormeam din cauza poziţiei incomode, a lipsei microfoanelor si a insuficienţei de oxigen. Povestitoarea a cedat sub strigătele spectatorilor "Nu se aude, mai tare!" şi Marian Râlea a preluat rolul ei din mers.

MI-ar fi plăcut să fiu avertizată înainte să luăm bilete: "Doamnă, fiţi atentă, un spectacol-lectură nu e un spectacol obişnuit- actorii sunt îmbrăcaţi normal, stau aşezaţi pe scaune ca la repetiţie şi nu îşi cunosc replicile, le citesc de pe foaie".

Aş mai fi mers, aş mai fi plătit banii? Nu, sigur nu. Daca ar fi fost mai mic pretul, mai buna organizarea, mai tare sonorul, ar fi fost acceptabil? Da.

Festivalul independent de teatru a fost şi independent de obraz în acest caz.