Locuri ale memoriei din București, dragi „Păsării Măiastre”, Maria Tănase

Maria Tănase s-a născut la București, acum 111 ani în data de 25 septembrie 1913. Mama sa, Ana Munteanu era ardeleancă din Cârța-Sibiu, iar tatăl era gorjean de la interferența cu Gorjul, de pe Valea Amaradiei. Se numea Ion Coandă Tămase și provenea din satul Mierea, comuna Crușeț, județul Gorj.

Maria Tănase s-a născut în Mahalaua Cărămidarii de Jos FOTO Arhiva

            Ion Coandă Tănase se îndeletnicea cu vânzarea florilor, fructelor pe care le producea într-o grădină  din București. Venise din Oltenia pe la 1905. Intrase „pe simbrie” la moșia vestitului  politician, boier conservator Alexandru Marghiloman, apoi se angajase la florăria lui Jean Vermeulen, care i-a acordat încredere și a contribuit la bunăstarea gorjeanului venit la București. Acolo, în Mahalaua Cărămidarii de Jos, s-a născut Maria. Era al treilea copil al celor doi, ea mai având o soră și un frate mai mari decât ea (Aurica, născută în 1910 și Franz sau Francois născut în 1911).

            Mahalaua Cărămidarii de Jos i-a fost tare dragă Mariei Tănase. Zona și grădina casei părintești erau pline de pomi fructiferi și de flori. Acolo, s-a întrecut Maria cu privighetorile, a prins glasul naturii, ceea ce îl va determina mai târziu pe Nicolae Iorga s-o numească „Pasărea Măiastră”. Mai târziu, Constantin Brâncuși avea să-i spună la Paris, „cum le zici tu, Mărie (câmtecele populare), aș ciopli pentru fiecare cântec al tău, o Pasăre Măiastră”. Iată cum două genii diferite ca abordare, un sculptor și istoric au alăturat-o pe Maria Tănase de mitologica Pasăre Măiastră.

            Zona Cărămidarii de Jos se găsea la poalele Dealului Văcăreștilor, între „podul vechi de la Timpuri Noi” și zona unde astăzi se află Palatul Copiilor, în apropierea Parcului Tineretului. Se găsea pe malul drept al  Dâmboviței și apărea în documentele vechi începând cu domnia lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782), bunicul lui Alexandru Ipsilanti Eteristul (sau a succesorului său Nicolae Caragea care a domnit în anii 1782-1783), la 1782. Pe malul celălalt al Dâmboviței se găseau Cărămidarii de Sus, mahala atestată la 3 mai 1777.

            În apropiere, exista și un cimitir dar și un local, numit, evident de la copacii dominanți din apropiere, „Livada cu Duzi”. Aici este posibil ca Maria Tănase să fi auzit cântări de dor și jale din folclorul tradițional. Se mai spune că Maria Tănase ar fi deprins cântul de jale, auzind bocetul unui unchi care își jelea soția trecută în lumea umbrelor, aplecat peste mormântul acesteia.

            Încă de mică, îi încântase pe învățători și pe colegii ei la serbările școlare din Mahalaua Cărămidarilor de Jos. Se întâmpla în 1921, când avea 8 ani. Acum, se cuvine să precizez un lucru. Mahala este un termen de origine turcă. Astăzi, „mahalale” este denumirea turcească a cartierelor, chiar și a celor rezidențiale în Turcia. Indiferent că era în centru sau către periferie, un cartier al Capitalei dar și al orașelor românești ale Epocii Moderne se mumea Mahala. Numele îi era dat fie de biserica ortodoxă cea mai cunoscută, fie de ocupațiile dominante ale locuitorilor. Biserica principală din zonă a ars în anul 1922. Locuitorii din Cărămidarii de Jos trăiau din produceerea și comercializarea vinului, florilor, fructelor. Adică era o mahala de negustori și mici comercianți în accepțiunea de astăzi.

            Cântecul și florile din  „Cărămidarii de Jos” aveau să o urmărească mereu pe Maria Tănase. Obișnuia să oprească petalele trandafirilor și altor flori pe care le primea, păstrându-le într-o față de pernă albă, brodată. Se spune că înainte să moară, le-a cerut apropiaților săi ca acea față de pernă brodată să o însoțească în lumea de dincolo, odihnindu-și capul pe ea în marea trecere.

            Maria Tănase a cântat pretutindeni. După o scurtă perioadă în care a lucrat ca gestionară la un mic birt cu grătar pentru mici, unde mai și cânta, a ajuns prin concurs ca Mary Athanasiu ca dansatoare la Teatrul lui Constantin Tănase de pe Calea Victoriei. Aici, Tănase i-a spus „nu pot încăpea doi Tănase pe afiș”.

            Talentul ei muzical, avea să îi asigure popularitatea cântând într-o altă vestită margine de București. Vorbim de intersecția dintre Strada Buzești și Calea Griviței, nu departe de Gara de Nord. Aici se găseau Hala Matache, Cinematograful și Hotelul Marna dar și Restaurantul Coșna.

            Zona nu era departe de Gara de Nord. Era o zonă unde căutau să se așeze închiriind locuințe, ori cumpărând case intelectuali, artiști care aveau nevoie să călătorească ori oameni care, din diverse motive, trebuiau să stea în București o vreme.

            Aici, pe Maria Tănase au descoperit-o atât folcloristul Hary Brauner, prieten cu Lucrețiu Pătrășcanu cât și Maurice Nègre un influent agent secret francez, alături de care va trăi o poveste de dragoste. Maria Tănase a debutat la Radio România la 29 februarie 1938, ora 15.15, la emisiunea „Ora Satului”. Se pare că arestarea iubitului ei (Franța a căzut în vara anului 1940, iar România era aliată cu Germania nazistă, ocupanta Franței) a determinat-o să își ofere serviciile șefului Setviciului Special de Informații, Eugen Cristescu, acesta depunând diligențe pentru ca Maurice să fie eliberat.

            Dacă ar fi să rezumăm locurile în care a cântat Maria Tănase în București, acestea sunt unele de top. În 1938, a semnat contract cu Restaurantul Luxandra. Aproape imediat au urmat contracte cu faimoasa Alhambra, din zona Sărindar-Cercul Militar de astăzi, Café  Wilson”, „Capşa”, „Luther”, „Parcul ARO”, „Continental”, „Hanul lui Manuc”, „Prispa-naltă” - Piața Obor, „Neptun”  - Piața Buzești, nu departe de Coșna unde cântase anterior, imediat după lansarea sa în lumea muzicii. Să nu uităm că acolo la „Neptun”, nu doar la „Capșa”, veneau scriitori ca Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Pillat ori Ion Minulescu. Pe lângă Harry Brauner, vestitul folclorist Constantin Brăiloiu s-a arătat fermecat de talentul, vocea și repertoriul Mariei Tănase. A imprimat încă din 1936, la Columbia, iar la Electrecord din 1943. A imprimat la mijlocul anilor 50 la Electrecord și cântece în limba franceză. Nu degeaba i s-a  spus „Edith Piaf de România”!

            După război, când comuniștii veniți la putere ar fi dorit să o marginalizeze, ca reprezentantă a vechii ordini, se pare că Maurice ar fi revenit sub acoperirea de șef al Agenției France Presse ca rezident pentru Balcani al serviciilor franceze, prin oficiile lui, ar fi reușit să pună capăt abuzurilor comuniștilor. Sunt și versiuni care atestă faptul că Maria și Maurice nu s-ar mai fi întâlnit niciodată după plecarea lui în Franța. Dar așa sunt legendele, mai ales în lumea secretă a spionajului internațional.

            Dar până să ajungem la perioada postbelică, să amintim că înainte de Al Doilea Război Mondial, Maria Tămase a cântat la finalul anilor 30  la Paris, la New York, la Expoziția Universală, apoi după o perioadă de cenzură din partea legionarilor, la Istanbul, unde a fost decorată de Președinția Turciei. În  turnee, a cântat alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu. Mihail Jora și Constantin Brăiloiu au selectat-o special pentru prezența României la Expoziția Universală de la New York.

            La New York, România a pregătit un pavilion unicat sub forma unei case tradiționale românești.

            Maria Tănase a cântat mereu natura, visa să trăiască printre flori, să asculte glasul păsărilor cântătoare. Iubea să bea apă rece. Una din ultimele sale dorințe a fost aceea ca să se sape la loc secetos, în drumul călătorilor, o fântână cu apă rece pentru cei însetați.

            Până acum, doar într-un singur loc este o astfel de fântână dedicată Mariei Tănase săpată prin grija Primarului Comunei Călărași, Dolj, Vergică Șovăilă.

            Maria Tănase s-a îmbolnăvit la Hunedoara, în timpul unui concert. S-a internat în mai 1963, la București. I s-a depistat un cancer galopant care i-a pus capăt vieții la 49 de ani, în data de 22 iunie 1963.

             Dacă vom avea drum prin București pe 25 septembrie 2024, când se vor împlini 111 ani de la nașterea sa, s-ar putea ca prin vuietul ramurilor dezfrunzite ale copacilor să auzim cântecul Mariei Tănase:

„Azi Maria lui Tănase cântă-n Târgul Moșilor din Obor

E româncă cu temei de aia cu șapte piei și cântă.... și cântă....

Vechea datină  ce spune că al-dată

Într-un an să fie Târg la Moși

Că e dragă și de aia e păstrată

Că e-un obicei de la strămoși”