Josef Schiffeleers, arhitectul Eforiei Spitalelor Civile

0
0
Spitalul Coltea, carte postala ante 1910 (Design: Cristian Oprea)
Spitalul Coltea, carte postala ante 1910 (Design: Cristian Oprea)

Josef Schiffeleers are un destin incredibil, născut într-o familie numeroasă a unui măcelar olandez, ajunge ucenic în atelierele lui Pierre/Pieter Cuypers şi Emile Lebens, pentru ca apoi să intre în legătură cu antreprenori francezi. Prin intermediul lui Alexis Godillot şi Alfred Berthon ajunge la Bucureşti (1870) şi apoi la Sinaia (1875-1888), fiind implicat în lucrări publice de cea mai mare importanţă pentru modernizarea României.

A scrie monografia unui arhitect despre care istoria arhitecturii nu aminteşte, nici măcar în treacăt, este un act de mare curaj. Am amânat mulţi ani acest demers, în speranţa că voi putea avea acces sau voi putea identifica arhivele Primăriei Sinaia, Eforiei Spitalelor Civile sau ale Societăţii Române de Construcţii şi Lucrări Publice.

Este de neînţeles, cum după mai bine de 10 ani de căutări în arhive, birocraţia îngreunează sau limitează accesul la documente care ar fi putut fi de folos cunoaşterii dezvoltării Sinaiei şi Bucureştiului, conducându-ne spre elucidarea misterului care îl înconjoară pe arhitectul olandez Andreas Hubertus Josephus (Josef) Schiffeleers (1850-1919). Este şi mai greu de înţeles cum a căzut în uitare un creator de valoare egală cu colegii francezi sau elveţieni, un personaj care s-a bucurat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de patronaj şi comenzi foarte importante.

Am aflat pentru prima dată de acest arhitect olandez cu prilejul cercetărilor întreprinse la Sinaia, pe urmele familiei Ştirbey şi astfel am găsit articolul istoricului de artă Petre Oprea (Petre Oprea, „Arhitectul Josef Schiffeleers”, în Biblioteca Bucureştilor, anul I, nr. 9, pp. 10-11). Aici se făcea trimitere la 2 articole mult mai vechi, cel mai important fiind cel din revista ilustrată "Printre hotare" (R.P., „Arhitecţii noştri. D-l. Iosef Schiffeleers”, în Printre Hotare, 1909, pp. 153-154), cel de-al doilea, un interviu al fiului său, neidentificabil în periodicele Bibliotecii Academiei Române.

Josef Schiffeleers are un destin incredibil, născut într-o familie numeroasă a unui măcelar olandez, ajunge ucenic în atelierele lui Pierre/Pieter Cuypers şi Emile Lebens, pentru ca apoi să intre în legătură cu antreprenori francezi. Prin intermediul lui Alexis Godillot şi Alfred Berthon ajunge la Bucureşti (1870) şi apoi la Sinaia (1875-1888), fiind implicat în lucrări publice de cea mai mare importanţă pentru modernizarea României.

Josef Schiffeleers este angajat în 1 iunie 1875 ca arhitect al Eforiei Spitalelor Civile (lucrând în această poziţie în Sinaia şi în Bucureşti până în 1888) şi în această calitate este autorul proiectelor Noului Hotel şi al Stabilimentului Băilor din Sinaia, precum şi a nenumăratelor vile particulare din prima etapă de dezvoltare a staţiunii. La Bucureşti îi datorăm Spitalul de copii (azi Grigore Alexandrescu), Spitalul Colţea şi Maternitatea Filantropiei, precum şi Palatul Eforiei de pe Blvd. Elisabeta.

Şansa vieţii sale pare a fi fost întâlnirea cu principele Dimitrie Ghica, reprezentant al unei familii boiereşti şi princiare, politician şi filantrop, implicat în conducerea Eforiei Spitalelor Civile, a Societăţii de asigurare "Dacia România" şi a Societăţii Române de Construcţiuni şi Lucrări Publice (S.R.C.L.P.). Dacă în perioada 1883-1888 Schiffeleers a lucrat simultan şi în Sinaia şi în Bucureşti, după aceea se stabileşte definitiv la Bucureşti, lucrând pentru şi apoi conducând S.R.C.L.P. În această etapă coordonează lucrările la Manufactura de tutun de la Belvedere, Universitatea din Craiova, Legaţia Franţei, importante reşedinţe particulare bucureştene (Cesianu, Urlăţeanu, Fărcăşanu, Exarhu, Istrati, Mavrodin, Mitilineu, Mareş, Burghele, Ştefănescu).

Activitatea sa pe cont propriu ia avânt în jurul anului 1900 şi am identificat lucrări private proiectate până în 1914: extinderea Hotelului Luvru şi a Hotelului Capşa, reşedinţele Voinescu, Balş, Chrissoveloni, Colibăşeanu, Miclescu, Focşăneanu, Xeni, Grăjdănescu. Amintim şi Biserica Sf. Anton din Câmpina precum şi palatul Marincu din Calafat.

Distingem în cariera sa mai multe programe de arhitectură, fiind capabil să treacă de la căile ferate la vilele şi hotelurile montane, apoi la spitalele bucureştene şi reşedinţe somptuoase eclectice clasicizante sau inspirate din Renaşterea franceză. 

În data de 19 octombrie sărbătorim 170 de ani de la naşterea arhitectului olandez, prilej cu care va apărea albumul său monografic, al şaptelea volum din colecţia "Arhitecţi de neuitat" a Editurii Istoria Artei. Apariţia albumului nu ar fi fost posibilă fără susţinerea financiară a doi proprietari de case Schiffeleers, doamna Dana Gruia Dufaut şi domnul Jean Chrissoveloni, care sunt din nou alături de proiectele Editurii Istoria Artei. Conceptul grafic îi aparţine lui Cristian Oprea, iar cercetările au fost completate de descoperirile făcute de Rob Rosinga în Olanda şi Mădălin-Cristian Focşa în Câmpina.

Duminică, 11 octombrie, vă aşteptăm şi la un tur ghidat, pentru a vă prezenta noile informaţii descoperite în arhive.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite