Isteria războaielor de secol XXI

0
0

Fiecare ţărişoară desprinsă din foste imperii, de sub diverse influenţe, dominanţe îşi are propriile ei bătălii, în propriile ei teritorii, capitale, oraşe, sate. Fiecare îşi are moştenire proprii patrioţi de serviciu, născuţi şi renăscuţi din praful imperiilor, statelor totalitare, regimurilor politice criminale, reminiscenţelor nocive, toxice, revanşarde.

Percepţie de cetăţean mioritic!

Arta şi manipularea mai ales, atunci când se vorbeşte de războaie, în secolul XXI a ajuns la paroxism. Iar acest lucru se întâmplă prin intermediul media, cu intensitate nemaivăzută, în special după izbucnirea conflictului ruso-ucrainean, a crizei internaţionale politice, în contextul tensiunilor din ultimii ani.

Războaiele, conflictele militare, cumplite, distrugătoare atunci când se întâmplă în realitate, sunt prezentate acum ca ceva ce o să se întâmple, oarecum, firesc! Din mersul lucrurilor! 

Sunt narate ca nişte poveşti ale zilelor noastre, cu împăraţi, regi din vechime care au luat forma unor mari conducători de state, dictatori militari, şefi absoluţi de oşti, lideri mondiali, care despart şi împart lumea după voia şi muşchii lor. 

Cum s-au întâmplat lucrurile şi de-a lungul istoriei, doar că acum supertehnologiile şi media au dus lucrurile unde nu au mai fost niciodată. Ca acum nu s-au mai propagat niciodată, îngrijorarea, frica, groaza, teroarea războaielor şi a conflictelor politice şi economice.

Zilnic, opinia publică mondială are oglinda imaginilor cu zeci, sute de mii de militari, convoaie de tancuri, armate nemaivăzute, aviaţii cuceritoare, drone şi tot felul de arme inventate, etalate de arsenalele moderne ale beligeranţilor din zilele noastre. 

Toate televiziunile din lume prezintă, compară, forţele militare, amplasările, deplasările strategice, numărul, forţa armatelor. Nu mai sunt secrete stricte ca pe vremuri.

Specialiştii care mai de care fac strategiile de apărare şi atac pe tabla ecranelor media, fiecare după informaţiile, priceperea şi iscusinţa echipei din care fac parte. După aceştia, războaiele sunt în toi nu sunt doar iminente şi, dacă ar fi să-i credem,  ne duc deja într-o lume apocaliptică nemaivăzută!

În multe cazuri, realităţile prezentate exacerbat de presă sunt într-un contrast evident cu realităţile oamenilor, populaţiilor ţărilor aflate în divergenţe.

Avem exemple cu imagini de conflict militar în presă comparativ cu realităţi umane în care cetăţenii nu sunt preocupaţi deloc şi nici îngrijoraţi de războaiele despre care se vorbeşte. Este cazul populaţiei, civililor din majoritatea Rusiei şi Ucrainei, care nici nu vor şi nici nu simt că ţările lor s-ar afla în război. 

În timp ce politicienii, militarii au războaiele lor, civilii îşi văd de viaţa lor, încercând să-şi facă un trai mai bun, mai ales în zonele sărace din ambele ţări. Acolo unde economia este foarte slabă sau la pământ, unde condiţiile sociale, drepturile şi libertăţile, educaţia, prosperitatea nu au prea multe perspective de dezvoltare.

Lucrurile, faptele, vorbele, imaginile sunt amestecate permanent în malaxorul cu realităţi şi falsuri, cu informaţii incredibile şi senzaţionale, care ne duc în lumi trecute, prezente şi imaginare.

Este frapant să vezi că în lumea secolului XXI, din epoca spaţială, din universul cibernetic şi virtual, supertehnolgiile militare sunt opuse combatanţilor care sapă tranşee şi se pregătesc cu puşti de lemn să înfrunte dronele şi rachetele de ultimă generaţie.

Chiar şi la noi în ţară răsar ”genii”, aleşii ai poporului, care ne îndeamnă să săpăm şanţuri şi să otrăvim fântâni, să ne înarmăm cu furci şi topoare în faţa invadatorilor de la răsărit sau de oriunde ar veni aceştia!!!

Suntem bulversaţi de atâta informaţie militară şi strategică, de filmări cu oameni care se antrenează să-şi apere ţara/ţările, pământul strămoşesc, aşa cum nu am mai fost niciodată!

Acum nu-i vorba doar de marile puteri, de ideologiile care şi-au pus amprenta pe lumea modernă, ci şi de micile războaie din ţărişoara/ţărişoarele noastre.

Fiecare ţărişoară desprinsă din foste imperii, de sub diverse influenţe, dominanţe îşi are propriile ei bătălii, în propriile ei teritorii, capitale, oraşe, sate. Fiecare îşi are moştenire proprii patrioţi de serviciu, născuţi şi renăscuţi din praful imperiilor, statelor totalitare, regimurilor politice criminale, reminiscenţelor nocive, toxice, revanşarde.

Personaje care parcă apar tocmai atunci când lumea nu are nevoie de ele, ivite din coşmarurile istoriei ca să ”salveze” popoare, patrii, tradiţii strămoşeşti, după cum singure se prezintă. 

”Patrioţi” de serviciu şi de sacrificiu care reuşesc să bulverseze mulţimile, societăţile, sistemele democratice neconsolidate, să clatine şi să inverseze o scara valorilor şi aşa prăbuşită de zecii de ani de ideologie extremistă şi de dictaturi. Pe zi ce trece, se instaurează o eră, epocă a non valorilor şi mediocrităţilor ticăloase conducătoare.

În România se resmit tot mai puternice, tot mai apăsătoare aceste realităţi. Toxicităţi care nu ar fi fost generate şi dezvoltate fără ajutorul maselor de cetăţeni manipulaţi. La noi se perpetuează o tradiţie nepieritoare până acum-oamenii, poporul, cetăţenii nu sunt conduşi, îndrumaţi, luminaţi de conducători, ci manipulaţi, folosiţi.

Chiar dacă românii au acum nevoie mai mult ca oricând de conducători cu minte, inteligenţi, oneşti, integri, cu viziune, cu valori adevărate, nu au parte sau nu şi-au ales astfel de păstori.

Dimpotrivă! În contrast, actualii conducători aleşi sunt-imorali, corupţi, hoţi, incompetenţi, avizi de putere şi averi. Ei nu au nevoie de un popor educat, mintos, care să gândească prea mult, să le judece faptele şi să-i penalizeze în consecinţă!

În timp ce media întreţine isteria războaielor internaţionale, noi avem războaiele noastre permanente de acasă, unde bătăliile sunt câştigate tot mai mult de manipulanţii de turme şi de patrioţii de serviciu.

Tot mai mulţi români pleacă din ţară este una dintre ştirile cele mai îngrijorătoare pe care le auzim zi de zi. Pleacă definitiv cei care au curaj, care pot şi care nu mai suportă politicile ”patrioţilor” de serviciu, aleşi sau nealeşi, dar care deţin puterea şi fac legile.

Recensământul populaţiei care tocmai a început ar trebui să ne arate nu doar câţi români au plecat, ci şi câţi au mai rămas în ţară, cu un decalaj imens între categoriile sociale, între bogaţi şi săraci, între cetăţeni oneşti şi corupţi, între popor şi mulţimii manipulate. 

Recensământul în curs ar trebui să ne releve şi prăpastia imensă în care suntem băgaţi tot mai mult şi din care nu reuşim să ieşim!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite