Iran vs. Israel: Escaladarea care poate aprinde întregul Orient Mijlociu. Ce spune China și cum reacționează Trump? China la zi

În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a trei articole de presă, care analizează escaladarea recentă a conflictului dintre Iran și Israel, dintr-o perspectivă chineză. Aceste texte oferă o radiografie strategică a celei mai recente runde de confruntări armate din Orientul Mijlociu, subliniind trecerea de la schimburi sporadice de foc la o etapă de război de înaltă intensitate, caracterizată prin utilizarea masivă a dronelor, rachetelor balistice și a loviturilor aeriene de precizie.

Foto: Wang Yi, șeful diplomației chineze (centru), alături de Ali Shamkhani, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului (dreapta), și Musaad bin Mohammed Al Aiban, ministru de stat al Arabiei Saudite (stânga), la Beijing, 15 martie 2023, în cadrul reuniunii care a marcat reconcilierea diplomatică dintre Teheran și Riad, mediată de China, Sursa: aici

Analizele formulate de experți chinezi (de la cercetători militari precum Zhang Junshe până la specialiști în geopolitică regională) pun în lumină diferențele fundamentale dintre tacticile celor două state: strategia israeliană de tip „lovitură preventivă și infiltrare informativă” versus doctrina iraniană a „saturării defensive” cu rachete și drone. În acest cadru narativ, Beijingul se conturează ca un actor rațional și echilibrat, preocupat de menținerea stabilității și de evitarea unei regionalizări a conflictului.

Cele trei articole traduse se completează reciproc. Primul, publicat de Global Times pe 15 iunie, oferă o analiză tehnico-militară detaliată asupra echipamentelor și metodelor de luptă folosite, precum și asupra rolului indirect, dar esențial, jucat de Statele Unite în sprijinirea capacității defensive a Israelului. Al doilea text, apărut în Shanghai Observer în aceeași zi, aprofundează implicațiile geopolitice ale conflictului și evidențiază faptul că pentru prima dată capitala iraniană, Teheran, a devenit o țintă explicită, marcând o nouă etapă în confruntare. În paralel, este analizată tendința de extindere a teatrului de război către actori terți, precum gruparea Houthi din Yemen, și transformarea implicării SUA dintr-una pasivă într-un sprijin activ. Al treilea articol, publicat de Youth.cn pe 13 iunie, anticipează această escaladare, semnalând faptul că atacurile israeliene vizează acum simboluri ale suveranității naționale iraniene, în special programul său nuclear, și avertizează asupra riscului unei reacții de amploare din partea Teheranului, inclusiv prin retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Din cele trei analize traduse reiese o preocupare constantă a Beijingului față de deteriorarea rapidă a situației regionale, dar și o poziționare clară în favoarea păcii și a soluțiilor diplomatice. Poziția oficială a Chinei este una de reținere și apel la dialog: Ministerul Afacerilor Externe de la Beijing și-a exprimat „profunda îngrijorare” față de escaladarea actuală, subliniind necesitatea respectării Cartei ONU și a suveranității statelor. Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a purtat convorbiri separate cu omologii săi iranian și israelian, îndemnând părțile implicate să renunțe la utilizarea forței și să revină la calea negocierii politice. Aceste demersuri diplomatice confirmă dorința Chinei de a se afirma ca un mediator responsabil într-un peisaj geopolitic tot mai polarizat.

Foto: Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei (stânga), președintele Statelor Unite, Donald Trump (în mijloc), și prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu (dreapta), Sursa: aici.

În această ecuație geopolitică complexă, un rol determinant îl joacă și poziționarea Statelor Unite. Declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump în privința conflictului dintre Iran și Israel dezvăluie o poziționare duală, în care fermitatea retorică este dublată de o strategie de evitare a unei implicări directe. Pe de o parte, cererea de „capitulare necondiționată” adresată Iranului și amenințările explicite cu „reacții fără precedent” în cazul unui atac asupra forțelor americane reflectă intenția Casei Albe de a proiecta forță și superioritate militară. Declarația potrivit căreia Statele Unite dețin „controlul total al cerului iranian” trimite un semnal clar de descurajare, atât Teheranului, cât și celorlalți actori regionali.

Pe de altă parte, președintele Trump evită angajamente militare directe, afirmând că nu urmărește doar un armistițiu, ci un „sfârșit real” al conflictului, o formulare care sugerează dorința unei soluționări decisive, dar fără escaladare deschisă. Această ambiguitate strategică indică o preferință pentru proiecția puterii fără costurile unei intervenții militare, consolidând imaginea unui lider care menține presiunea maximă asupra adversarului, dar evită capcana unui nou război regional.

Așa cum reiese și dintr-o relatare CNN, această abordare este coerentă cu declarațiile anterioare ale președintelui american, inclusiv cu discursul susținut în luna mai în Arabia Saudită, unde a reafirmat principiile doctrinei „America First”. Potrivit ultimei surse citate, Trump a criticat politica americană de „nation building”, afirmând că „constructorii de națiuni au distrus mai multe națiuni decât au construit” și pledând pentru un Orient Mijlociu definit de dezvoltare, comerț și cooperare transnațională, nu de haos și confruntare militară.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a celor trei articole menționate mai sus:

1. [Analiză specială] Conflictul dintre Iran și Israel atinge punctul culminant: trei zile de lupte intense. Experții explică principalele caracteristici

Pe fondul pregătirilor Israelului pentru o nouă serie de atacuri asupra Iranului, confruntarea militară dintre cele două state continuă să se intensifice. În zorii zilei de 15 iunie, televiziunea națională iraniană a anunțat că Teheranul a lansat un nou val de rachete asupra teritoriului israelian, marcând a treia zi consecutivă de schimburi de foc între cele două părți. Potrivit experților intervievați de Global Times în aceeași zi, conflictul actual este dominat de trei tipuri principale de armament: drone, avioane de luptă și rachete. Forțele aeriene israeliene dispun de o capacitate superioară în ceea ce privește loviturile aeriene și apărarea antirachetă, în timp ce Iranul se concentrează pe dezvoltarea capacităților sale de atac la distanță.

Pe 13 iunie, Israelul a lansat o „operațiune militară de amploare fără precedent” împotriva Iranului. Acțiunile au continuat și pe 14 iunie, având ca ținte principale sistemele de apărare antiaeriană și lansatoarele de rachete din zona capitalei iraniene, Teheran. Potrivit agenției AFP, un purtător de cuvânt al armatei israeliene a declarat că, în ultimele 24 de ore, au fost lovite peste 150 de obiective aflate pe teritoriul Iranului, inclusiv mai mult de 400 de instalații independente. De asemenea, au fost vizate peste 40 de obiective legate de rachete, sisteme de apărare antiaeriană și centre de comandă și lansare. Oficialul a subliniat că scopul acțiunii este „eliminarea amenințării nucleare și balistice pe care Iranul o reprezintă pentru Israel”.

În dimineața zilei de 14 iunie, ora locală, Iranul a lansat un atac de represalii asupra „zeci de baze militare și instalații aeriene israeliene”. Potrivit BBC, dronele erau vizibile pe cer în timpul ofensivei, iar autoritățile iraniene au anunțat un bilanț de 78 de morți și peste 320 de răniți, majoritatea civili. Forțele armate israeliene au precizat că majoritatea rachetelor au fost interceptate, însă unele au reușit să lovească clădiri și au provocat distrugeri.

Foto: Expertul militar Zhang Junshe, Sursa: aici

„Analizând desfășurarea luptelor, este evident că dronele au avut un rol esențial”, a declarat pe 15 iunie, pentru Global Times, expertul militar Zhang Junshe. Acesta a subliniat că, începând cu conflictul ruso-ucrainean, utilizarea dronelor în conflictele armate a devenit tot mai frecventă, iar în confruntarea dintre Iran și Israel ele și-au dovedit din nou relevanța strategică. Israelul a folosit drone kamikaze, introduse clandestin pe teritoriul iranian pentru a ataca sistemele de rachete sol-sol ale acestuia. La rândul său, Iranul a utilizat dronele ca una dintre principalele arme de atac asupra orașelor israeliene, inclusiv asupra capitalei. „Dronele se remarcă prin costuri reduse, eficiență operațională ridicată și posibilitatea de utilizare în număr mare, devenind un model de referință pentru viitoarele războaie și conflicte armate”, a concluzionat expertul.

În continuare, expertul militar Zhang Junshe a precizat că rachetele reprezintă principalul mijloc de contraatac al Iranului împotriva Israelului. Potrivit informațiilor publice, în seara zilei de 14 iunie, Iranul a lansat aproximativ 100 de rachete în direcția Israelului, urmate de un al doilea val cu peste 200 de rachete. Autoritățile iraniene au anunțat că, într-o viitoare ofensivă, numărul rachetelor utilizate va fi de 20 de ori mai mare, ajungând la un total de 4.000 de proiectile. La rândul său, Israelul a confirmat că desfășoară în prezent operațiuni de interceptare a acestui atac masiv cu rachete venit dinspre Iran, în paralel cu lovituri de represalii asupra teritoriului iranian.

„Acest lucru indică faptul că Iranul dispune de o rezervă semnificativă de rachete și de capacități de penetrare a apărării. Rachetele balistice iraniene s-au dovedit eficiente, iar sistemul de apărare antiaeriană al Israelului întâmpină dificultăți majore în fața unor atacuri saturate, de mare amploare”, a declarat Zhang Junshe.

Un alt expert militar a exprimat, într-un interviu acordat Global Times, o opinie similară: ofensiva Iranului asupra Israelului are în centrul său utilizarea rachetelor. Iranul deține un arsenal considerabil, compus dintr-un număr mare de rachete balistice, dar și din unele rachete hipersonice. Aceste arme permit desfășurarea unor atacuri la distanță mare, de tip saturație, cu un volum ridicat de foc. Cu toate că Israelul dispune de sisteme antirachetă precum „Arrow-2” și „Arrow-3”(*proiectile cu rază lungă destinate interceptării rachetelor balistice), sistemul „Praștia lui David”(*conceput pentru interceptarea rachetelor cu rază medie și scurtă), precum și de sisteme americane desfășurate pe teritoriul său — „Patriot”(*sistem mobil de apărare aeriană) și „THAAD” (*Terminal High Altitude Area Defense, destinat interceptării la altitudine mare) —, acestea nu pot garanta o interceptare completă a tuturor rachetelor iraniene.

„Tocmai de aceea, Iranul mizează pe tactica saturării defensive, lansând simultan un număr mare de rachete, inclusiv rachete hipersonice, pentru a penetra sistemele antiaeriene israeliene și a distruge ținte de mare valoare”, a explicat expertul.

Pe 15 iunie, Iranul a anunțat că a folosit, în cadrul celor mai recente atacuri împotriva Israelului, racheta balistică „Qassem Bashir”. Potrivit lui Zhang Junshe, această rachetă folosește combustibil solid și are o rază de acțiune de până la 1.200 de kilometri, fiind capabilă să reziste interferențelor electronice și să pătrundă sistemele antibalistice. Principalul avantaj al acestei rachete constă în mobilitatea ridicată: este transportată pe platforme camuflate, de tip trailer containerizat, ceea ce îi oferă un grad sporit de discreție în timpul deplasării. Odată ajunsă în poziție, poate fi lansată rapid, cu un timp de pregătire redus.

Foto: Rachetă balistică „Qassem Bashir”, Sursa: aici

„Această rachetă a fost prezentată oficial de Ministerul iranian al Apărării în seara zilei de 4 mai. Din imaginile difuzate cu ocazia testului de tragere reiese că partea frontală a rachetei este echipată cu aripioare de ghidaj, ceea ce îi permite să își corecteze traiectoria în timpul zborului și să lovească ținta cu o precizie sporită”, a adăugat Zhang Junshe.

De asemenea, ca urmare a conflictului, Israelul și-a concentrat atacurile asupra instalațiilor de rachete ale Iranului. Ziarul The Times of Israel a ralatat pe 15 aprilie că armata israeliană a declarat în acea dimineață că forțele aeriene israeliene au descoperit și distrus mai multe lansatoare de rachete balistice în Iran peste noapte, atașând un videoclip al atacului.

Zhang Junshe consideră că al treilea „protagonist” major al echipamentului în acest conflict irano-israelian sunt avioanele de vânătoare israeliene și rachetele aer-sol pe care le transportă. „După ce au distrus în prealabil sistemul de avertizare timpurie a apărării aeriene și sistemul de apărare aeriană al Iranului, avioanele de vânătoare israeliene au lansat bombardamente fără discriminare asupra țintelor iraniene.”

Expertul militar menționat anterior a declarat că Israelul a vizat instalațiile de rachete ale Iranului, inclusiv sistemul său militar de luptă, prin atacuri aeriene susținute pentru a le suprima și a le slăbi. „În cursul schimbului de focuri dintre cele două părți, forțele militare iraniene, în special sistemul de comandă și instalațiile legate de rachete au suferit pierderi relativ mari.

În plus față de acești trei protagoniști majori ai echipamentelor, există, de asemenea, două moduri diferite de război care au fost utilizate în actualul conflict irakian-israelian. În primul rând, eficacitatea remarcabilă a loviturilor aeriene israeliene se datorează faptului că doi experți militari au menționat că Israelul a adoptat un „război de infiltrare” în plus față de loviturile aeriene.

Războiul de infiltrare se referă la colectarea de informații de către Israel și marcarea țintelor înainte de atacurile aeriene. Zhang Junshe a întocmit o analiză specificând: ,,Înainte de război, agențiile israeliene de informații și forțele speciale s-au infiltrat în Iran și au transportat în secret muniții ghidate cu precizie, precum și drone sinucigașe pe teritoriul iranian, iar aceste echipamente au jucat un rol important în operațiunile ulterioare. Munițiile de precizie transportate de vehicule au distrus în mod eficient apărarea aeriană iraniană, în timp ce dronele sinucigașe au atacat sistemele iraniene de rachete sol-sol, ceea ce a dus la slăbirea apărării aeriene a Iranului și la o reducere gravă a capacității sale de contraatac. În aceste condiții, avioanele de luptă israeliene au putut efectua lovituri de precizie împotriva țintelor militare iraniene ca și cum nu ar fi fost nimeni acolo."

În al doilea rând, atacul Israelului asupra Iranului a adoptat tactica tipică de „lovește mai întâi, apără-te mai târziu”. Potrivit experților militari menționați mai sus, modelul Israelului de această dată a fost de a lansa un atac preventiv, trimițând aproximativ 200 de avioane de luptă invizibile F-15, F-16 și F-35 într-o perioadă scurtă de timp pentru a efectua atacuri aeriene pe scară largă la „nivel de război”. În același timp, Israelul încearcă să utilizeze „Arrow-2”, „Arrow-3”, „David's Sling”, „Iron Dome” și alte sisteme antiaeriene și antirachetă împotriva Iranului. sisteme de apărare aeriană și antirachetă pentru a intercepta dronele și rachetele balistice lansate de Iran.

În al treilea rând, Israelul a desfășurat o operațiune de suprimare împotriva Iranului. Expertul militar din articolul de mai sus a declarat că, în timp ce Iranul efectua contraatacuri, Israelul a continuat bombardamentele pentru a suprima capacitatea Iranului de a contraataca. ,,Privind la situația comparației de putere, Israelul are o forță aeriană puternică și sisteme avansate de apărare aeriană și antirachetă. În comparație, forța aeriană a Iranului este semnificativ mai slabă decât cea a Israelului, iar sistemele sale de apărare aeriană și antirachetă nu sunt la fel de complete ca cele ale Israelului. Prin urmare, Iranul se concentrează pe dezvoltarea de rachete balistice, rachete hipersonice și drone sinucigașe cu rază lungă de acțiune pentru a-și consolida capacitățile de contraatac și pentru a se asigura că poate efectua lovituri cu foc de saturație cu rază lungă de acțiune împotriva Israelului.”

În plus, „armamentul american a jucat un rol-cheie în luptele Israelului cu alte țări din Orientul Mijlociu, cum ar fi Iranul”, a declarat Zhang Junshe.

În primul rând, un număr mare de atacuri cu drone lansate de Iran au fost interceptate, iar părțile care au interceptat au inclus nu numai Israelul, ci și Statele Unite și alte țări. Expertul a mai menționat faptul că navele marinei americane desfășurate în Orientul Mijlociu și avioanele lor de luptă de la bordul navelor, precum și avioanele de luptă de la bazele aeriene din apropiere din regiune, nu au fost implicate în loviturile Israelului împotriva Iranului, dar au jucat un rol important în îmbunătățirea capacităților defensive ale Israelului. În același timp, Marina SUA a ordonat distrugătorului „USS Thomas Hudner” să navigheze din vestul Mediteranei către estul Mediteranei. Acest distrugător are capacitatea de a intercepta rachete balistice și a interceptat, de asemenea, rachete lansate de Iran asupra Israelului. Statele Unite au instruit, de asemenea, un al doilea distrugător să ia măsuri, astfel încât să poată fi pregătit atunci când este nevoie.

„Rapoartele publice actuale arată că Forțele Aeriene Israeliene nu au suferit distrugerea unui număr mare de avioane de vânătoare, astfel încât Israelul poate continua să lanseze atacuri aeriene. Mai mult, Statele Unite pot furniza Israelului un flux constant de muniții ghidate cu precizie, inclusiv rachete de croazieră lansate din aer și alte arme.” Expertul militar menționat anterior a susținut că prezența forțelor americane face probabil ca Iranul să se confrunte cu o presiune din ce în ce mai mare în acest război de uzură al loviturilor de foc susținute, cu rază lungă de acțiune.

Sursa: aici

2. Riscul escaladării conflictului dintre Israel și Iran crește semnificativ. Experții avertizează: o implicare militară a SUA ar putea schimba radical echilibrul regional.

Regiunea Orientului Mijlociu se află în fața unui nou val de instabilitate acută. Declarațiile recente ale prim-ministrului israelian și ale liderului suprem iranian devin tot mai ferme, ceea ce indică o escaladare iminentă a confruntării militare dintre cele două state. Chiar în cursul nopții trecute, Israelul și Iranul au lansat un nou val de atacuri reciproce pe propriile teritorii, o etapă ce marchează o schimbare de ritm și de intensitate față de rundele anterioare ale conflictului. De asemenea, rolul Statelor Unite devine tot mai central, conturând un tablou regional extrem de volatil, în care direcția evoluțiilor rămâne dificil de anticipat.

Niu Xinchun, profesor în cadrul Institutului de Studii China–Țările Arabe, Universitatea Ningxia, consideră că tensiunile dintre Israel și Iran continuă să se amplifice, iar declarațiile liderilor celor două state devin tot mai intransigente, un semnal clar că escaladarea confruntării militare este tot mai probabilă. Potrivit analizei sale, noul val de violențe prezintă patru caracteristici esențiale.

Primul atac al Israelului asupra Teheranului marchează o escaladare a conflictului

În primul rând, Israelul a inclus pentru prima dată capitala iraniană Teheran pe lista țintelor sale militare, lansând totodată un avertisment explicit: dacă Iranul continuă să atace infrastructura civilă israeliană, Teheranul va fi „cuprins de flăcări”. În al doilea rând, ambele părți au vizat instalații energetice ale inamicului, ceea ce, în opinia profesorului, indică dispariția distincției dintre obiectivele civile și cele militare. Israelul pare să fi inclus în planul său operațional distrugerea infrastructurii energetice strategice a Iranului. În al treilea rând, conflictul capătă o dimensiune regională tot mai largă. Israelul a extins acțiunile militare asupra mișcării Houthi din Yemen, vizând inclusiv lideri militari ai acesteia, ceea ce sporește riscul extinderii confruntărilor armate spre Yemen și Liban. În cele din urmă, rolul Statelor Unite a suferit o transformare majoră. De la poziția inițială de neimplicare directă, Washingtonul a trecut la recunoașterea sprijinului acordat apărării antiaeriene a Israelului și la susținerea explicită a acțiunilor militare israeliene. Pe viitor, este posibil ca SUA să ofere asistență informațională, sprijin logistic și chiar să se implice direct în conflict.

O intervenție militară a SUA ar schimba natura războiului

În opinia sa, având în vedere proximitatea bazelor militare americane față de Iran, o implicare directă și profundă a Statelor Unite ar putea determina o schimbare fundamentală atât în amploarea, cât și în natura conflictului. Potrivit analizei sale, evoluțiile viitoare ar putea urma două direcții majore: pe de o parte, o extindere continuă a frecvenței și ariei loviturilor reciproce dintre Israel și Iran; pe de altă parte, o implicare tot mai profundă a Washingtonului, care ar putea transforma o situație deja fragilă din Orientul Mijlociu într-una și mai instabilă și mai periculoasă.

Sursa: aici

3. Prin ce diferă actualul atac aerian al Israelului asupra Iranului de cele anterioare? O analiză a experților

În zorii zilei de 13, ora locală, respectiv în dimineața aceleiași zile, ora Beijingului, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au lansat atacuri împotriva mai multor ținte, inclusiv instalații nucleare iraniene.

De la izbucnirea noii runde a conflictului israeliano-palestinian, relația dintre Israel și Iran a devenit mai tensionată. De anul trecut, Israelul a atacat de două ori ținte interne iraniene. Prin ce diferă acest atac aerian israelian asupra Iranului de cel din trecut? Cum va evolua situația ulterioară?

Qin Tian, director adjunct al Institutului de Studii privind Orientul Mijlociu al Institutului Chinez de Relații Internaționale Contemporane: „Se poate spune că amploarea și intensitatea atacului Israelului asupra Iranului le-au depășit cu mult pe cele din trecut. În primul rând, ținta acestui atac israelian vizează în principal instalațiile nucleare iraniene, deși Israelul a mai demolat sporadic instalațiile nucleare iraniene în trecut, dar de data aceasta suprafața de atac este foarte mare, iar instalațiile nucleare sunt tocmai o parte importantă a securității naționale a Iranului, dar și un simbol al demnității naționale a Iranului. Prin urmare, această lovitură israeliană asupra instalațiilor nucleare ale Iranului atinge de fapt interesele fundamentale ale Iranului. În legătură cu acest lucru, instalațiile nucleare iraniene sunt situate în multe provincii din țară, iar domeniul de aplicare al acestei lovituri israeliene acoperă, de asemenea, multe provincii și implică zeci de ținte.”

Foto: Expertul Qin  Tian, Sursa: aici

Qin Tian, director adjunct al Institutului pentru Orientul Mijlociu al Institutului Chinez de Relații Internaționale Contemporane: În acest caz, cred că represaliile Iranului sunt inevitabile și vor fi mai intense. Pe baza experienței conflictului israeliano-palestinian din 2024, când rachetele iraniene și israeliene au fost lansate una asupra celeilalte, cred că este încă posibil ca de data aceasta Iranul să ia forma unui atac cu rachete și drone pe scară largă împotriva Israelului. De asemenea, este posibil ca Iranul să își extindă represaliile la aliatul Israelului, și anume Statele Unite, ceea ce înseamnă că Iranul va efectua atacuri de retorsiune împotriva bazelor militare americane din Orientul Mijlociu și este chiar posibil să efectueze operațiuni de raid împotriva, de exemplu, a unor petroliere legate de Statele Unite în apele Golfului Persic. În plus față de dimensiunea militară, cred că există, de asemenea, posibilitatea ca Iranul să lanseze contramăsuri în domeniul nuclear, astfel încât, pe de o parte, să se poată retrage din negocierile nucleare americano-iraniene în curs, iar pe de altă parte, să se poată retrage complet din Tratatul de Neproliferare Nucleară, așa cum a amenințat să facă în trecut.

Așadar, această criză este una cuprinzătoare, implicând nu doar nivelul militar, ci și domeniul neproliferării nucleare. Suprapunerea acestor două niveluri de criză va împinge situația din Orientul Mijlociu într-un stadiu mai tensionat.

Sursa: aici.

* Material realizat de Paula Toma și de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse din cadrul FUMN „Mircea Malița”.